Extinderea Europei - terapie sau contaminare?

Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana ridica atatea probleme din doua cauze: 1. pentru ca in cei 15 ani de la prabusirea comunismului terapia de soc a fost refuzata de PDSR/PSD si de cuplul Iliescu-Nastase si 2. pentru ca, intre timp, situatia economica a tarilor bogate, locomotivele Uniunii Europene, s-a inrautatit.
In tarile bogate membre ale Uniunii se intampla doua lucruri: creste teama lor fata de un aflux de manopera venind din Rasarit, care ar putea genera somaj si scade capacitatea de a furniza ajutor economic, de care noii membri au neaparata nevoie. De aceea indelungatele negocieri privind "aquis"-ul european (cuvant frantuzesc desemnand achizitia de institutii si reguli de comportament), de aceea zarva de la Bruxelles si binecunoscutul du-te-vino al diplomatilor si specialistilor. Nu Uniunea Europeana are un interes stringent sa creasca; tarile candidate au interesul istoric de a face sa dispara prapastia economica pe care comunismul a creat-o intre Vestul si Estul Europei. Nu este vorba de caritate, ci de solidaritate.
In momentul de fata, Romaniei si Bulgariei, desigur, le revine obligatia sa convinga ca isi vor insanatosi economia (infirmand pe euroscepticii occidentali), fara a exporta problemele proprii de subdezvoltare. Noii candidati tebuie sa probeze ca ceea ce este terapie pentru unii nu inseamna contaminare pentru altii, caci "noua Europa nu trebuie sa devina un spital", dupa cum se exprima metaforic un cunoscut sciitor german.
Semnele imbucuratoare nu lipsesc. In Europa de Est se constata un proces rapid de asanare (vezi cazul Sloveniei si al tarilor baltice). In cazul Romaniei, chiar perspectiva de a fi primita in Uniune actioneaza stabilizator. Uniunea actioneaza de pe acum stabilizator in tari ca Georgia, Macedonia sau Ucraina. Eurooptimistii au, deci, motive sa continue extinderea Uniunii Europene. Dar ei si-au luat niste rezerve, cum este asa-zisa clauza de salvgardare - amanarea primirii. Recentul vot din Senatul Romaniei impotriva unei legi contra coruptiei din randurile parlamentarilor starneste ingrijorare.
De aceea, atitudinea aparent dura a presedintelui Basescu si a Guvernului de la Bucuresti fata de marii corupti si cei care ii sprijina - folosind democratia pentru a apara redutele coruptiei - nu poate fi indeajuns laudata. Datoria guvernantilor este sa-i faca cunoscuti nominal pe cei care se ascund dupa imperfectiunile unor legi pentru a lovi in interesele poporului roman.

---

Despre autor: