Viitorul o sa fie literatura!

In pofida unor fisuri in programul anuntat, scriitoarea si editoarea Denisa Comanescu face un gest prietenesc fata de mine, convingandu-l pe Andrei Codrescu sa accepte un scurt dialog. Il intalnesc pentru prima oara si impresia imediata este aceea a unui om modern, plin de umor, dornic de dialog. Participa la lansarea propriilor carti, castiga noi cititori in tara natala. Asistenta aplauda, intrand in jocul relaxant al acestei intalniri.
Andrei Codrescu, din nou in Romania, la aparitia a doua carti de poezie si a romanului "Casanova in Bohemia", la editura "Polirom". De ce Casanova?
Casanova este un personaj pentru timpurile noastre, un om paradoxal, inteligent, foarte citit, care si-a construit propriile decizii si care nu a dat vina pe nimeni pentru lucrurile pe care le-a gresit, un om cu gustul aventurii, plin de curaj, opusul marchizului De Sade.
Are nevoie omenirea de acest prototip uman?
Eu cred ca omenirea are, in zilele noastre, nevoie de un astfel de prototip uman, pentru ca ideologia fanatica ii transforma pe oameni in roboti.
Ce nu cunoaste America despre literatura romana? Dar despre cea europeana? (Andrei Codrescu pare amuzat de intrebarea mea).
Nu se cunoaste nimic in America despre literatura romana, insa, intre oamenii care cauta, stiind sa si gaseasca, se pot citi traducerile mele din Lucian Blaga facute in anii optzeci, se pot citi fragmente din poezia lui Tristan Tzara... Exista de asemenea o industrie academica pe tema lui Paul Celan, si, din cand in cand, cate un nume romanesc mai razbate prin etajul literar, ca de exemplu, cel al lui Petru Popescu. Ca literatura, dupa cum bine stiti, nu suntem cunoscuti, asa ca eu fac tot ce pot, vorbind ascultatorilor mei de la radio (Andrei Codrescu este realizatorul unei foarte cunoscute emisiuni literare radiofonice, devenita celebra de-a lungul anilor - I.M.), despre scriitori romani, sau despre cate un accent romanesc, anuntandu-l chiar si pe Dracula, pe un fond mai rarefiat.
Literaura europeana este desigur cunoscuta. Cartile lui Milan Kundera de exemplu au influientat multi scriitori americani. Fara Milan Kundera si Gabriel Garcia Marquez nu se poate scrie fictiune in America.
V-ati naturalizat din 1966 intr-o tara care, dincolo de publicitatea prompta, bine dirijata, pe care o face propriei literaturi, are incontestabile valori. Ati avut complexe?
N-am avut nici un complex, am avut in schimb mari invatatori de curaj, care mi-au spus ca literatura este un fel de a-ti trai viata; daca rasufli si iti tii rasuflarea inauntru, dupa care o lasi afara si scrii, atunci asta e ceea ce trebuie sa faci.
Scriu, asa cum face albina miere si cam atat e. Varfurile nu ma intereseaza, pentru ca nu sunt flori pe varfuri.
Exista o intreaga mitologie a succesului. Ce inseamna succesul pentru scriitor?
Cand vine o necunoscuta de 19 ani si spune iti iubesc cartea, dar nu spune imediat si iubesc si cartea celuilalt care, e un scriitor mediocru, atunci ma simt un scriitor realizat, ba chiar de succes.
Credeti ca ati fi fost ignorat in Romania, fara "cartea de vizita" americana?
N-am nici o idee despre lucrul asta. Eu am fost bine ignorat peste tot, pana cand oamenii au inceput sa-mi invete numele. Ar fi existat si posibilitatea ca sa emigrez in Australia, unde as fi putut lucra intr-o pravalie de vanzare de pantofi si intr-o zi trista m-as fi sinucis, fara sa ma citeasca nimeni.
Cat de departe este literatura noastra, de ceea ce se numeste destin universal?
Literaturile, dupa parerea mea nu au destin. Nici scriitorii nu au destin. Au in schimb noroc si talent si eu cred in acea zicala care spune: "crema se duce la suprafata" si in fine se duce. Nu e un proces linear, dar se duce. Literatura romana ar fi citita, daca ar fi tradusa, daca ar fi bine tradusa si bine distribuita, ar fi citita. Destinul ei inseamna sa fie citita si, atat cititorii, cat si scriitorii, sa poata contribui la producerea de noi opere.
Cititi literatura romana actuala?
Da, sigur, citesc literatura romana, cat pot. Tot ce-mi trimit prietenii citesc cu mare interes: romane, poezie, eseuri, reviste, mai citesc si pe Internet, ma intereseaza enorm tot ce se scrie in Romania.
Ce ii da societatea in plus scriitorului american, fata de alte societati?
Societatea americana ii da scriitorului multe subiecte ii da libertate, si o mare pofta de libertate.
Mie intotdeauna imi da pofta sa sparg ceva: o ordine stabilita, sa trec peste frontiere, sa nu respect genurile literaturii, intr-un cuvant imi da curaj. Literatura americana ma lasa sa am curaj.
Sunteti unul din cei mai cunoscuti poeti americani ai ultimilor ani... Cine mai citeste poezie in America?
Toata lumea citeste poezie in America. O citeste in autobuze, o citeste la Internet, o citeste scrisa in grafitti, nu o citeste neaparat in cartile de poezie. Cartile nu se vand.
Totusi, cine va citeste, Andrei Codrescu?
Eu sunt citit de oameni pe care ii platesc. Le dau 5 dolari ca sa-mi citeasca o carte; ma costa intre 10.000-50.000 de dolari pe an, si am cititori. Platesc si unora ca sa nu le citeasca; sunt oameni care nu vor sa citeasca. E prea multa democratie acolo.
(De data asta ne amuzam impreuna).
Ce va impresioneaza la fiecare revenire in Romania?
Ma impresioneaza ca inteleg mai putin decat am inteles ultima data, asa ca mai adauga tara cate ceva, la neintelegerea mea fundamentala cate ceva de neinteles, la fiecare revenire.
Poate muri de foame un scriitor, in America?
Scriitori mor de foame tot timpul in America, dar nu de foame in sens literal, ca n-ar avea ceva de mancare, (e prea multa mancare in America si oamenii sunt cam grasi). Unii mor de foame spirituala, neavand cu cine sa vorbeasca despre scrierile lor si, sigur ca da, se intampla asemenea triste evenimente. Unii sunt extrem de sfiosi, nu-si gasesc locul, altii se sting din viata pentru ca nu au resursele medicale sa se duca la medic. Sunt scriitori care se lasa pierduti fiindca ca nu au cu ce sa-si plateasca medicul.
Proza americana are multe asemenea personaje...
Ce viitor are literatura?
Viitorul o sa fie literatura! Viitorul este literatura pentru mine, fiindca atata viitor cat am, il prefac in literatura, asa ca viitorul tot noi care suntem in viata acum, o sa fie literatura. Atunci cand revenim dupa moarte, pentru viata a doua sau a treia, o sa ne citim trecutul, care e viitorul ca literatura..
Va multumesc, dorindu-va un viitor cat mai lung!

---

Despre autor: