In bunker cu Hitler

Fost ofiter al Wermacht-ului, Baronul Freytag von Loringhoven, astazi in varsta de 91 de ani, a petrecut noua luni in bunkerul lui Hitler. I s-a permis sa plece la 29 aprilie 1945, cu o zi inainte ca Führerul sa se sinucida. Trupele aliate erau deja la portile Berlinului. In mod aproape miraculos, a supravietuit. El este astazi ultimul martor in viata al lumii ireale si restranse construite de Hitler in adapostul sau final. Un martor surprinzator de lucid si de obiectiv. Timp de decenii, nimeni nu a dorit sa-i asculte povestea. In Germania, subiectul ramasese prea sensibil. Abia dupa 60 de ani, editura franceza "Perrin" a acceptat sa-i publice memoriile. Intitulate, cum altfel, "In bunkerul lui Hitler".
Desi a avut acces pana in cercul intimilor lui Hitler, Baronul Freytag von Loringhoven nu a facut niciodata parte din Partidul National-Socialist. Sustine ca nazismul i-a inspirat intotdeauna repulsie. De ce? Pentru ca "nazistii dispretuiau educatia, cultura adevarata si traditia". Acesta este si motivul pentru care Freytag von Loringhoven nu a exersat o profesie juridica, desi urmase cursurile Facultatii de Drept. Cand si-a terminat el studiile, Justitia germana era deja complet controlata de national-socialisti. La randul lor, nazistii il priveau cu suspiciune pe tanarul nascut intr-o familie aristocratica de origine baltica. Aristocratica, dar scapatata. Pentru a se putea intretine, Freytag von Loringhoven a ales cariera armelor. "Wermacht-ul parea o optiune onorabila", isi aminteste el. Dar, desigur, nu lipsita de pericole. Von Loringhoven a participat la campania din Rasarit si la batalia pentru Stalingrad. A scapat cu viata si s-a intors in Germania.
Nazismul nu contaminase corpul militarilor profesionisti, explica Freytag von Loringhoven, care insista asupra imensei diferente dintre Wermacht si Waffen-SS. In opinia sa, ofiterii de cariera au fost rapid deceptionati de Hitler. El insusi a fost dezamagit sa constate ca Führerul confunda strategia cu ideologia. Von Loringhoven a povestit, intr-un interviu acordat cotidianului britanic "The Guardian": "Singura experienta militara a lui Hitler a fost aceea de caporal in timpul primului razboi mondial. Stia un singur lucru - "fanatischer Wiederstand" (rezistenta fanatica - n.n.), inca il mai pot auzi pronuntand aceste cuvinte. Conceptul de blitzkrieg (razboi-fulger - n.n.) nu a fost inventat de el, ci de strategi militari pe care mai tarziu i-a marginalizat. De cum a suferit primele infrangeri, a devenit surd la apelurile celor care sustineau necesitatea adoptarii unor tehnici de aparare moderne, mobile. Le considera defetiste, pentru ca uneori presupuneau renuntarea la anumite teritorii."
Hitler, un manipulator abil
Intors de pe frontul de est, Baronul Freytag von Loringhoven a fost numit aghiotant al generalilor Guderian si Krebs. In aceasta calitate a asistat zilnic, timp de noua luni, la sedintele de analiza militara prezidate de Hitler. Ultimele saptamani de razboi le-a petrecut practic in bunkerul Führerului. O experienta unica si bulversanta, pe care si-o aminteste in detalii precise.
Baronul von Loringhoven insista asupra faptului ca el personal nu a cazut nici o clipa sub farmecul lui Hitler. Recunoaste, insa, ca Führerul exercita o stranie fascinatie asupra celor din jur. Si stia sa se faca placut. In opinia lui von Loringhoven, totul era doar un calcul rece: "Hitler putea fi foarte agresiv, dar, spre sfarsit, invatase sa se controleze foarte bine. Putea fi placut si chiar cald - era un adevarat austriac. Oamenii erau impresionati atunci cand le punea intrebari despre vietile lor. Era o modalitate de a-i controla. Asa reusea sa se joace cu ei, sa-i manipuleze."
Caci Hitler era, cu siguranta, un mare manipulator. Nu avea incredere in nimeni. Von Loringhoven si-l aminteste ca pe un maestru al "controlului prin dezbinare", dupa modelul "divide et impera": "Crea structuri de comanda paralele, care intrau apoi in competitie unele cu altele pentru resurse, si numea ofiteri politici ca sa-i spioneze pe militarii de cariera. Pana in ultima clipa, a pastrat toate cartile in mana sa."
Führerul drogat
Hitler si-a petrecut ultimele luni de razboi in aerul fetid al bunkerului sau din Berlin, la opt metri sub pamant. Mai iesea cateodata afara, sa se joace cu cainele lui. Doar pentru cateva minute. In rest, nu mai vedea lumina soarelui. Traia intr-un cerc inchis, intr-un fel de detentie autoimpusa, din ce in ce mai izolat de lumea exterioara. Aproape ca nu mai stia cand e zi si cand e noapte. "Hitler se trezea in jurul pranzului", isi aminteste Freytag von Loringhoven. El a povestit, pentru "The Guardian": "Principalul eveniment al zilei era sedinta de dupa-amiaza, care analiza situatia militara. Se anunta "Meine Herren, der Führer kommt" ("Domnilor, vine Führerul" - n.n.), si toata lumea facea salutul nazist. Hitler intra in sala si strangea mana fiecaruia - o strangere moale, fara vlaga -, apoi se aseza. El era singurul care statea jos la masa pe care era harta; adora acest lucru, fiindca era obsedat de detalii. Uneori facea cate o concesie, permitand ofiterilor mai in varsta sa se aseze pe cate un taburet."
In opinia lui Freytag von Loringhoven, Hitler era dependent de droguri. Responsabil pentru aceasta adictie ar fi fost medicul sau personal, Theodor Morell. Acesta ii administra zilnic Führerului injectii cu glucoza si "stimulante". Ce anume contineau aceste stimulante, nimeni nu stia cu exactitate. Morell era un sarlatan, sustine Freytag von Loringhoven, care isi aminteste ca, in timpul razboiului, doctorul castigase o adevarata avere dintr-un contract cu armata, comercializand un "intaritor" distribuit soldatilor de pe frontul de est. O pulbere care "mirosea groaznic si nu era buna de nimic."
Militar de cariera, Freytag von Loringhoven a fost profund dezgustat de lasitatea lui Morell: "N-am sa uit niciodata cum se milogea, in 22 si 23 aprilie, cand femeile au fost indemnate sa plece. Statea acolo ca un sac de cartofi si implora sa plece si el. Si a plecat."
Destinul ironic al unui supravietuitor
Baronul Freytag von Loringhoven a ramas in bunkerul din Berlin pana aproape in ultima clipa. A plecat in ziua de 29 aprilie 1945. El isi aminteste: "Cand Hitler mi-a strans mana si mi-a urat noroc, am vazut in ochii lui o unda de invidie". A doua zi Führerul s-a sinucis, impreuna cu Eva Braun, cea care - de cateva ore - ii devenise sotie. Trupele sovietice intrasera in capitala celui de-al Treilea Reich. Freytag von Loringhoven vaslea nebuneste pe raul Havel, sub un potop de gloante, incercand sa ajunga la ultimul bastion german din Berlin. Nici astazi nu intelege cum a scapat cu viata. "Probabil ca o legiune de ingeri pazitori a vegheat asupra mea", se confeseaza baronul. Primejdiile il pandeau la tot pasul. Se temea de sovietici, care l-ar fi putut impusca pe loc, dar si de nazistii fanatici. A fost prins, in cele din urma, de englezi si trimis intr-un lagar pentru prizonierii de razboi. Au urmat zile de cosmar. Freytag von Loringhoven isi aminteste: "Timp de trei zile, din zori si pana-n noapte, m-au obligat sa fac curat in celula, razuind cu unghiile vopseua de pe faianta. M-au batut si m-au stropit cu galeti de apa. Seara, imi luau hainele ude si ma lasau sa dorm dezbracat pe podeaua inmuiata."
Von Loringhoven a supravietuit si acestei incercari. Cand s-a intors acasa, dupa razboi, a descoperit ca sotia il parasise si ca era complet falit. Un prieten i-a gasit o slujba la o editura. S-a recasatorit si fiul sau este astazi diplomat la Ambasada Germaniei de la Moscova. Aceasta nu este, insa, singura ironie din destinul sau. In 1956, Freytag von Loringhoven s-a intors la cariera militara. A lucrat trei ani la Washington, ca membru in Grupul Permanent al NATO. Baronul povesteste: "Eram singurul ofiter german din echipa de planificatori a Aliantei Nord-Atlantice; aveam trei superiori: un american, un englez si un francez. Toti trei luptasera impotriva Germaniei, dar trecutul meu nu ne-a impiedicat sa devenim prieteni."
Un trecut pe care si-l asuma, dar pentru care nu se considera vinovat: "Dupa razboi, am avut sentimentul neplacut ca am servit drept combustibil, drept lemne de foc, pentru aventurile unui sarlatan. Am slujit un regim criminal, ramanand fidel convingerilor mele militare." Freytag von Loringhoven sustine ca abia in prizonierat a aflat pentru prima data ca nazistii ucisesera evrei "la scara industriala". Informatia l-a socat. "Noi nici nu auzisem macar de numele lagarelor de concentrare", afirma baronul. Cum a fost posibil asa ceva? Von Loringhoven impartaseste convingerea larg raspandita potrivit careia conditiile umilitoare impuse Germaniei la incheierea primului razboi mondial, prin Tratatul de la Versailles, au creat conditiile izbucnirii celui de-al doilea. Dar adauga: "A fost mai mult decat atat. A fost un lider care nu semana cu nici un alt om pe care l-am cunoscut."

---

Despre autor: