"Marchizul de Sade" in varianta soft

Povestea miticului Donatien, marchiz de Sade, controversat autor al unei bogate literaturi erotice hard, e bantuita in montarea lui Beatrice Rancea de la Odeon de fantoma lui "Quills", filmul pe scenariul aceluiasi Doug Wright, semnatar si al textului dramatic, avand-o in distributie pe Kate Winslet. O alta varianta a vietii lui Sade - piesa a japonezului Mishima - a fost montata in urma cu ceva mai mult de un an la Teatrul "Maria Filotti" din Braila, in regia lui Szabo K. Istvan.
In substanta sa, "Marchizul de Sade" e o istorie a libertatii spiritului si a puterii lui de contaminare si, in acelasi timp, o istorie a scrisului ca substitut al vietii, a dependentei de imaginatie. De aici, cusca de aur in care, in spectacolul de la Odeon, e inchis Sade, si lanturile care-i transforma bratele in aripi; din elementul particular al erotismului literaturii lui Sade, scena e scurtcircuitata de momen-te de vulgaritate sexuala - trimitand probabil in intentia regizorala, la animalitatea fiintei umane si, pe de alta parte, la dezlantuirea instinctelor intr-o lume controlata de ipocrizia sociala. Nebunia e o forma de autenticitate intr-o astfel de lume, Sade e si el locuit de pierderea ratiunii, in timp ce abatele ce pastoreste azilul de la Charenton e intruparea bunatatii si intelegerii divine, iar directorul napoleonian al institutiei e chintesenta abuzului imperial si a cenzurii ca institutie ineluctabila.
Textul lui Doug Wright, care pune in actiune dualitati (frumosul/ uratul, pur/ pervers, tortura medicala/ terapia prin arta), e foarte generos si complex, dur si cinic pe alocuri, ironic sau sensibil alteori. Cum insa regizoarea Beatrice Rancea are un tip de gandire artistica liniara (usor de decelat si in versiunea romaneasca a montarii ei in aer liber cu "Visul unei nopti de vara"), pentru care teatrul e scurgerea temporala dintre prima si ultima replica, spectacolul abunda in vulgaritati ieftine si comic involuntar sinistru. Iar kitsch-ul fad al decorului (Constantin Ciubotariu) si costumelor ("de firma", semnate de creatorul de moda Catalin Botezatu) nu ajuta prea mult la salvarea "Marchizului de Sade" din teritoriul mediocritatii teatrale.
Asta, desi actoriceste exista momente de buna calitate - nu ale lui Dan Badarau, interpretul Abatelui, actor destinat, se pare, unor ingrate partituri romantic-patetice ("Arden din Feversham" etc.), dar in mod sigur ale Irinei Ungureanu (Virgina Madeleine, imbracata si cu parul rosu aprins ca al lui Kate Winslet), ale lui Florin Zamfirescu (Marchizul de Sade insusi), exceptand episoadele de isterie desantata ale acestuia, si ale catorva personaje secundare.
Indiscutabil, Teatrul Odeon are o trupa foarte buna, cu mari disponibilitati si multa vointa. Dar nici macar actorii nu pot salva un spectacol incaput pe mana unor ageamii... (I. Popovici)

---

Despre autor: