Frustrari pre-electorale

Petre Tutea spunea cu naduf ca marea problema a unei societati democratice consta in faptul ca langa un imbecil poate sta fara probleme si un geniu. Si, as adauga, asta se intampla fara ca societatea sa sufere prea mult de vreo angoasa legata de modelele - bune sau rele - pe care democratia le creeaza. Cu alte cuvinte, fiecare este liber sa isi aleaga modelul, liderul, valorile. Cu alte cuvinte, democratia nu are sistem de aparare. Caci ea este, prin definitie, expresia puterii poporului (de la grecescul demos kratos). Si, pe cale de consecinta, puterea poporului poate innobila democratia sau o poate ridiculiza. De aici si naduful lui Tutea.
Sunt unul care intelege democratia din perspectiva asumarii responsabilitatii individuale fata de sine si fata de comunitate. Aceasta responsabilitate incerc sa o exersez in propria viata. Fac eforturi ca aceasta responsabilitate fata de sine si fata de comunitate sa o sadesc in mintea si in sufletul copiilor mei. Incerc sa creez in jurul meu un mediu cultural in care prietenii, familia, partenerii de afaceri sa identifice aceasta responsabilitate dubla. Cateodata reusesc, alteori nu. Cateodata ma comport ireprosabil fata de mine si fata de cei din jurul meu. Si ma simt implinit. Alteori, vai, de prea multe ori, dezamagesc si ma dezamagesc. Si simt ca nu am contribuit cu nimic. Incerc sa inteleg de ce am esuat si ce trebuie sa nu mai repet pentru a nu mai gresi. Pana la urma, despre asta cred ca este vorba in viata. Sa gasim calea noastra. Unii aleg calea semnificatiei si valorii ca formula a succesului. Altii, calea incrancenarii, a sfidarii, a profitului cu orice pret, a imoralitatii. In ceea ce ma priveste, prefer calea semnificatiei si a valorii. Nu afirm ca o si stiu. Dar, imi propun in fiecare zi sa o deslusesc.
De aceea, zgandarit de tentatii cioraniste, ma intreb uneori de ce analfabeti sinistri ajung sa fie propusi de partide politice de anvergura drept candidati in alegeri locale sau generale? De ce si cum apar pe liste indivizi certati cu morala si cultura? De ce si cum suntem pusi in situatii demne de un veritabil univers kafkian, atunci cand avem de ales intre un analfabet si un ticalos, intre un mafiot si un derbedeu? Si, totul intra in zona absurdului cand aud ca analfabetul sinistru se intalneste cu sefii clanurilor mafiote pentru a obtine sustinere electorala. De ce si cum este posibil ca un atare individ sa fie sustinut de staff-ul unui partid politic serios? In virtutea caror valori, principii, idealuri ne sunt bagate pe gat asemenea specimene? Intrebarea este cu atat mai grava cu cat voluptatea lipsei de asemenea temeiuri face ravagii atat la dreapta, cat si la stanga spectrului politic.
Recunosc, asemenea discursuri moralizatoare revin in actualitate in mintea-mi cu mai multa pregnanta mai ales in perioadele pre-electorale, atunci cand grozavia ofertei devine mai greu de suportat ca oricand. Recunosc, nu am pretentia grotesca a cunoasterii vreunei formule de succes care sa incumbe si valori morale si indrazneala si luciditate si simt al profitului si bunatate si agresivitate si populism si elitism, toate in proportii echilibrate. Daca as sti secretul intelegerii depline si al exersarii unei asemenea formule... Daca cineva ar putea...
Cu totii putem recunoaste, insa, impostura. Nu este greu sa recunoastem incultura, fatarnicia si minciuna. Sau, macar, portiuni. Nu este foarte greu sa sesizam diferenta dintre vorbe si fapte si nici dintre vointa politica si manipulare. Mai devreme sau mai tarziu, intelegem, sesizam, vedem. De aceea, iesind din zona fatalismului, incerc sa ma consolez cu gandul ca bunul simt va castiga teren. Ma consolez cu gandul ca, finalmente, nu va mai fi nevoie sa ma gandesc ca pana in 1989 Romania a fost condusa de o gasca de analfabeti in frunte cu Marele Analfabet, iar dupa 1989 tot felul de figuri grotesti si analfabeti au populat si populeaza leadership-ul dambovitean, candideaza la Presedintie si la Primarie. Ma consolez cu gandul ca, la un moment dat, vom decide sa schimbam aceasta stare de lucruri.
Pana la urma, proliferarea lipsei de bun simt, proliferarea imbecililor care pretind ca ne conduc si nu sunt in stare sa se conduca pe ei insisi, incurajarea coruptiei ca formula de succes, lipsa de temeiuri ca esenta a devenirii... ni se datoreaza. Noi ii votam, noi ii sustinem, noi acceptam. Cineva spunea ca, pentru ca Raul sa se impuna, este suficient ca oamenii buni sa nu faca nimic!
Ma consolez cu gandul ca, pana la urma, oamenii buni vor face ceva.

---

Despre autor: