Datoria fata de ziaristi

Motto: Inainte de a deveni istorie si chiar de a se intampla, multe evenimente majore sunt pregatite in laborator
Un general de brigada idiot si analfabet de la Buzau si-a dat cu presupusul in fata unui corespondent Mediafax, acuzandu-i pe cei trei jurnalisti de lipsa de "simt de raspundere si profesionalism". Acesta a precizat: "Trebuia sa ia (cei trei jurnalisti-n.r.) legatura cu autoritatea abilitata, lucru pe care nu am cunostinta ca cei trei ziaristi l-au facut. Noua nu ni s-a adresat nimeni din acel grup de ziaristi, nu stiu cine i-a dus acolo si la initiativa cui". Vezi-Doamne, pentru a-si face o documentare jurnalistica peste hotare, redactorii ar avea obligatia sa-l puna in tema pe seful comandamentului care coordoneaza misiunile din strainatate. Eventual, ar trebui apoi sa mai ceara si bun de tipar. Ma apuca ameteala cand ma gandesc ca soarta jurnalistilor luati ostatici in Irak depinde de asemenea indivizi. Un alt exemplu de tampenie crasa ni-l ofera o persoana fata de care aveam toata stima. Este vorba de doamna Simona Marinescu, trimisa in misiune in Irak de circa un an. Ceea ce ii da dreptul sa se joace, formuland scenarii dintre cele mai nastrusnice. In ceea ce-i priveste pe colegii nostri luati ostatici, doamna Simona Marinescu asociaza, dupa cum o taie capul, cateva informatii cu caracter general, dupa care sugereaza ca, de fapt, o rapire ar fi fost imposibila. Vezi-Doamne, colegii nostri se tin de farse. Si facand o gluma proasta, ar fi pus pe jar intreaga planeta. In fine, o a treia persoana, de data asta purtatoarea de cuvant de la Cotroceni, Adriana Saftoiu, declara ritos "nu cred ca are legatura (rapirea - n.r.) cu vizita presedintelui in Irak si Afganistan. Cred ca este doar o speculatie a pune in legatura disparitia celor trei ziaristi cu aceasta vizita". Nu e nici o coincidenta si, daca nu ca fosta jurnalista, macar din inalta calitate pe care o are la Cotroceni, Adriana Saftoiu ar fi trebuit sa se abtina sa lanseze pe piata o asemenea aberatie. Pentru ca ziaristii au fost rapiti imediat dupa ce seful statului roman, Traian Basescu, a declarat in modul cel mai oficial cu putinta, la Bagdad, ca Romania nu-si va reduce contingentul. Chiar daca, in final - nu ne ramane decat sa speram acest lucru - cei care i-au capturat pe jurnalistii romani ii vor elibera in schimbul unei rascumparari, este limpede ca gestul lor reprezinta o pedeapsa si un avertisment pentru participarea Armatei romane ca parte a trupelor de ocupatie din Irak. Iar prima solicitare, azi implicita si maine explicita, va fi probabil retragerea de acolo a trupelor romane. Ceea ce nu poate fi, sub nici o forma, acceptat. Si, mai ales, sub santaj. Cred ca este interesant sa vedem care este mecanismul care genereaza, in cazul unor persoane atat de diferite, acelasi tip de reactii vizavi de presa.
Ma refeream ieri la dispretul fata de jurnalisti, manifestat de unii reprezentanti ai puterii, ai clasei politice, ai institutiilor statului si chiar ai lumii afacerilor. Si faceam presupunerea ca la origine se afla, de fapt, teama fata de presa. Teama fata de dezvaluirea unor fapte extrem de stanjenitoare pentru acestia. Iar solutia de aparare pe care au identificat-o este improscarea presei cu noroi. Cel mai important initiator al acestei operatii a fost Corneliu Vadim Tudor, incomodat, ani de-a randul, de informatiile si comentariile publicate de presa, care demonstrau ca partidul sau este de tip anti-sistem. El a nascocit expresia de "presa ticalosita". Care apoi a fost preluata de te miri cine. Si, profitand de galceava - regretabila - din interiorul breslei jurnalistilor, din ce in ce mai frecvent articolele critice au inceput sa fie etichetate drept tentative de santaj. Discreditarea presei a devenit o afacere rentabila pentru categoriile enuntate mai sus. De aceea, eu cred ca cele trei declaratii pe care le-am retinut la inceputul acestui comentariu nu sunt intamplatoare. Ele nu reprezinta altceva decat expresia unei atitudini anti-presa.
Este simptomatic ca cele mai multe rapiri care au loc in zona fierbinte, inca, a Irakului ii vizeaza pe jurnalisti. Si cele mai multe executii. Pentru ca circa o treime dintre victime sunt ucise, la cateva saptamani de la rapire. De ce jurnalistii sunt tintele? Pentru ca relatarile lor fac ocolul lumii. Si influenteaza opinia publica. Si pentru ca ziaristii sunt cei mai vulnerabili. Armele lor sunt pixul, camera digitala si casetofonul. Este regretabil ca trebuie sa se intample o asemenea drama, ca presa trebuie sa plateasca un asemenea pret pentru ca si la noi in tara domnii si doamnele care fac si desfac, in politica si in afaceri, sa inteleaga ca le datoreaza ceva jurnalistilor. Si nu invers.
Dar cum vor fi salvati, Doamne-Dumnezeule, cei trei colegi, atunci cand cei aflati la comanda, care sunt in acelasi timp si cei care trebuie sa actioneze, ne ofera mostre de rationamente cum sunt cele trei pe care le-am consemnat?

---

Despre autor: