Cum ingradim evaziunea in ce priveste alcoolul

Dimensiunea economiei subterane se evalueaza prin estimarea statistica a consumului si prin compararea acestei estimari statistice cu realitatea fiscala. De pilda, socotind media consumurilor din anul 2004, vanzarile de bauturi alcoolice accizabile, la pret de livrare, s-au ridicat la cca 1 miliard de euro. Socotind o acciza medie de 40% (30% in prima parte a anului si 50% in a doua parte), volumul total al accizelor incasate de buget s-a ridicat, anul trecut, la cca 200 de milioane de euro. Ceea ce inseamna ca economia subterana s-a ridicat la 50% din intreaga piata, bauturilor alcoolice. Asta arata ca pe aceasta piata ponderea economiei subterane este de doua ori mai mare decat pe ansamblul economiei nationale.
In mod straniu, masurile de ingradire a economiei subterane, cum ar fi obligativitatea aplicarii unui pret minim, au fost eliminate, lasand si mai multa libertate de miscare economiei subterane. Acest pret minim era astfel stabilit incat, acoperind costurile minime - stabilite ca atare de asociatiile patronale - si valoarea accizei, sa nu permita aparitia produselor contrafacute ori neaccizate.
Incepand cu 1 aprilie a.c., accizele urmeaza sa se mareasca cu aprox. 80%. Ca de fiecare data cand se maresc accizele, imboldul pentru evaziune fiscala sporeste. Aceasta inseamna ca masurile fiscale de crestere a accizelor vor trebui insotite de un alt set de masuri ce au in vedere intarirea disciplinei fiscale.
Argumentul ce a fost invocat de autoritati, la sfarsitul anului trecut, pentru eliminarea pretului minim la bauturi alcoolice a fost oferit de Consiliul Concurentei, care a considerat ca obligativitatea vanzarii peste un anumit pret inseamna o incalcare a principiilor liberei competitii. E drept ca in Romania exista o seama de produse ale caror preturi sunt controlate de stat, e vorba, insa, de preturile unor produse de interes national, ca de pilda preturile unor utilitati, sau de preturile unor produse subventionate, cum e cazul medicamentelor.
Pentru a nu ignora Consiliul Concurentei, dar, in acelasi timp, pentru a oferi o solutie pentru ingradirea evaziunii, poate fi utilizata o alta masura si anume cea care priveste nu un pret minim obligatoriu, ci un pret de referinta. Asemanarea este ca pretul de referinta se calculeaza dupa acelasi procedeu ca si pretul minim. Diferenta este ca pretul de referinta nu va fi obligatoriu. Numai ca firmele care vand sub pretul de referinta va trebui sa explice, in fata unei comisii mixte alcatuite din reprezentanti ai Ministerului finantelor si ai patronatelor prin ce miracol au reusit sa ajunga la un pret de vanzare atat de mic, in conditiile in care pretul trebuie sa acopere costurile si accizele.
Pentru a vedea care ar fi impactul unor astfel de masuri asupra veniturilor bugetare, este suficient sa aratam ca, in conditiile in care acciza va creste, iar celelalte conditii ar ramane neschimbate, evaziunea fiscala in domeniul alcoolului s-ar ridica la cca 400 de milioane de euro, adica peste 0,6% din PIB. Daca adaugam la aceasta evaziunea fiscala din domeniul carburantilor, care se ridica cel putin la tot atat, inseamna ca eradicarea practicilor evazioniste din domeniul alcoolului si carburantilor ar face ca Fondul Monetar International sa semneze maine cu noi Memorandumul suplimentar, fara sa mai fie nevoie de vreo masura constrangatoare suplimentara, ba chiar felicitandu-ne.

---

Despre autor: