Partidul Popular Crestin Democrat

Cand, cu circa sapte ani in urma, s-a pus problema ridicarii pragului electoral la 5 la suta, taranistii aflati atunci la putere au votat "da" cu ochii inchisi. Rezultatul a fost ca la proximele alegeri din 2000 n-au mai intrat in Parlament. Ei repetau greseala lui Radu Campeanu. La inceputul anilor '90 presedinte al Partidului National Liberal, Campeanu acceptase ridicarea pragului electoral la trei la suta - partidul sau ramanand la alegerile care au urmat fara reprezentare in Parlament.
Liberalii s-au refacut, nu insa taranistii. Si nici nu puteau sa se refaca cu echipa lor de gerontocrati lipsiti de idei si de suport in randurile taranimii. Prezenta in PNTCD a catorva figuri de tip managerial precum Radu Sarbu - cu stofa de lider - era covarsita de cei depasiti ca varsta. A cui e vina? Indiscutabil, o parte din vina revine - in ciuda marilor sale merite - chiar lui Corneliu Coposu. Am stat de vorba dupa revolutia din decembrie '89 cu cei care se reclamau de la Mihalache si Maniu, dar, in afara de referirile la trecut - veteranii nu excelau prin mai nimic; am prognosticat pe atunci ca partidul nu avea sanse de viitor. Au urmat - o data cu esecurile - certurile, degringolada si perseverenta in eroare, cu discutabila premiere a domnului Ion Diaconescu - principalul raspunzator - prin alegerea ca presedinte de onoare.
In aceste conditii de penurie a aparut la Timisoara, pe loc de luceafar, domnul Gheorghe Ciuhandu, singurul lider taranist cu un remarcabil succes de masa, pe care taranistii l-au rasplatit alegandu-l presedinte al partidului. Succesul local nu s-a repetat si la nivel national! Aceasta in timp ce rivalul de odinioara, Partidul National Liberal, a reusit recent sa-si adjudece chiar functia de premier. Oricat de remarcabil ar fi domnul Ciuhandu, alegatorii romani de centru-dreapta au pregetat sa-si risipeasca voturile. Cine i-ar putea blama?
Acum suntem confruntati cu o noua situatie. Incercarea fostului PNTCD de a-si mari influenta prin absorbirea URR si schimbarea firmei - in Partid Popular Crestin Democrat - nu cred insa ca va avea rezultate palpabile, avand in vedere: 1) culoarul foarte ingust in care noul partid va evolua si 2) renumele discutabil al URR, care de pe acum a suscitat proteste vehemente.
Schimbarea traditionalei denumiri a partidului nu este, de altfel, aplaudata de nucleul vechi al partidului! Cat priveste tineretul, el nu este sensibil in Romania la terminologia populista occidentala. Ramane, desigur, sprijinul financiar si moral al Partidului Popular European. Dar poate face uitate acest sprijin handicapurile din suprapunerea programului noului partid - deocamdata minuscul - cu programele altora? Nu risca acest partid - ca i se spune taranist sau "popular european" nu are mare importanta! - sa majoreze, pana una-alta, confuzia in randurile unui electorat renumit prin conservatorismul sau terminologic?

---

Despre autor: