Adevaratul drum spre democratie al Fondului Monetar International

Tarile cu economie in curs de dezvoltare, de la Chile pana la China, discuta de ceva timp problema potrivit careia Fondul Monetar International - sistemul nervos al sistemului financiar international - trebuie sa devina mai "democratic". Ele cer mai multa influenta asupra deciziilor privind eliberarea de plati a altor tari in curs de dezvoltare precum Argentina, Brazilia, Indonezia si Turcia. (Din nefericire, in conditiile in care actualele conditii de pe piata sunt benigne, cu siguranta ca va exista o data viitoare pentru unele tari). Intre timp, cum un nou "consens Washington" cu privire la politici economice de buna practica pare sa se dezvolte, tarile in curs de dezvoltare doresc sa simta ca si ele contribuie la "desenarea" lui, la bine si la rau.
Sunt intru totul de acord. "Deficitul de democratie" al FMI, asa cum este el perceput este o incercare serioasa pentru legitimitatea politica a Fondului si pentru abilitatea lui de a stabiliza situatiile de criza in mod concret. Dar trebuie sa recunoastem ca adevarata democratie nu va veni decat atunci cand tarile in curs de dezvoltare cu venit mediu vor fi pregatite sa alature retoricii nobile mult cash.
Exact acum este timpul sa faca acest lucru, mai ales ca SUA au devenit cel mai nechibzuit creditor. Statele Unite irosesc 75% din economiile la nivel mondial. In ziua de azi, pana si guvernarile falite din Coreea, Rusia sau Mexic se scalda in dolari. De ce sa nu fie folositi acesti bani pentru un scop nobil?
Aceste tari trebuie sa inteleaga faptul ca cererile de a reduce puterea de decizie a tarilor bogate in cadrul FMI sunt naive, mai ales daca nu sunt sprijinite de bani reali, daca nu chiar apocaliptice. In cele din urma, atat timp cat FMI este o institutie economica, trebuie sa mentina incredere creditorilor sai. Astfel, acestia isi vor retrage sustinerea, si Fondul (precum si organizatia sora, Banca Mondiala) va avea o criza a datoriilor. Chiar acum, SUA, Europa si Japonia pun partea leului din capital, asa incat au puteri disproportionate.
Nu trebuie sa fie asa. Bancile nationale ale multor tari cu venit mediu ridica dolarul pentru a preveni aprecierea prea mare a monedei nationale in raportul cu dolarul ce se prabuseste din ce in ce mai mult. China singura, cu rezerva sa de peste 600 de miliarde de dolari, detine bani suficienti pentru a recapitaliza FMI de patru ori. Chiar si guvernele din America Latina detin o suma indestulatoare pentru a cumpara contributia Europei la FMI.
Poate parea ciudat sa fortezi tarile cu venituri medii sa plateasca (their own bailout insurance), dar nu este asa. Pentru ele miza in politicile FMI este mult mai mare decat pentru tarile bogate.
Muti oameni au uitat ca Fondul a fost conceput initial cu scopul de a ajuta (coopera) - a eliberat de plata Anglia numai acum cateva decenii si aproape a facut acelasi lucru si cu Franta. Oamenii au uitat aceste episoade, pentru ca resursele FMI nu au tinut pasul cu explozia pietelor de capital mondiale, astfel incat astazi FMI nu poate sa elibereze Italia si Japonia (desi aceasta problema se poate sa fie ridicata intr-o zi). Deci, daca FMI isi va relua vechea identitate de cooperativa, este logic sa-si schimbe si centrul de gravitatie. Vor schimba ceva tarile in curs de dezvoltare cu venituri medii daca ar deveni creditori principali ai Fondului? Ma indoiesc. Admitand acest lucru, nici o tara in curs de dezvoltare se pare ca nu va vota impotriva unei retrageri masive a uneia dintre tarile asemanatoare, oricat de greu de conceput ar fi acest lucru.
Insa o astfel de larghete nediscriminatorie ar putea fi pastrata in cazul in care tarile cu venituri medii ar sti ca voturile lor conteaza in realitate si ca cheltuiesc propriii lor bani? Ma indoiesc. In tabloul de ansamblu, ma astept ca politicile unui FMI "mai democratic" sa arate cam tot asa cum arata acum. Pana la urma, legile economiei vor actiona intotdeauna, astfel incat sa forteze tarile datoare sa adopte masuri de austeritate. Daca o tara care s-a imprumutat nebuneste isi vede creditul brusc epuizat, isi va strange cureaua - va creste impozitele, va reduce cheltuielile, sau amandoua deodata - in prezenta sau in lipsa oricarui fel de interventie internationala de ultim moment. Poate ca manierele FMI se vor imbunatati, poate nu.
In orice caz, o legitimitate politica mai mare va putea face ca administrarea FMI in perioade de criza sa fie mai credibila, posibil chiar sa scurteze crizele si sa minimizeze durerea. Marea intrebare este daca tarile bogate care au condus multa vreme Fondul vor ceda practic o parte din puterile lor. Ar putea sa faca asta, si ar si trebui s-o faca, chiar daca pietele financiare globale au nevoie de ceva mai mult timp pentru a ajusta dolarul la un rol mai putin important. Tarile bogate au chiar foarte putin de pierdut si foarte mult de castigat.
Astfel ca exista si un avantaj in deficitul masiv actual al Statelor Unite. Structura acestui dezechilibru global, in care Statele Unite sunt marele imprumutat, iar pietele in dezvoltare constituie creditorii, prezinta o ocazie rara de finantare a unei schimbari in guvernarea Fondului Monetar International. Sa folosim aceasta sansa, inainte sa dispara sub urmatoarea runda de crize economice.
Kenneth Rogoff este profesor de Economie si Politici Publice la Harvard University si fost economist sef la FMI.
Copyright: Project
Syndicate, 2005.
www.project-syndicate.org

---

Despre autor: