Cum se poate scapa de un amic politic incomod

Acuzatiile sunt de o maxima gravitate: delapidare de bani publici in afaceri cu furnituri, raiul coruptiei romanesti dintotdeauna. Demnitarul raspunde neconvingator. Marghiloman era din Opozitie. In astfel de imprejurari, partidul de la Putere isi apara oamenii. Nici vorba de a da dreptate dusmanilor politici. De data asta, lucrurile se schimba. Premierul Ionel Bratianu tine un discurs prin care ii cere generalului demisia. Generalul refuza. Ionel Bratianu apeleaza la un siretlic. Prezinta Regelui Carol I demisia guvernului liberal. Insarcinat tot el cu formarea noului guvern, Ionel Bratianu infatiseaza o lista din care lipseste doar generalul Averescu.
Ce se intamplase? Alexandru Marghiloman fusese pus sau poate doar sugestionat sa-l atace dur pe Averescu. Ionel Bratianu avea informatii ca ministrul sau era omul lui Take Ionescu (liderul Partidului Conservator-Democrat) in guvern. Ca sa scape de el, premierul apeleaza la siretlicul cu adversarul din politica sau din presa. Daca tovarasul sau amicul de care vrei sa scapi bombane, ii invoci scandalul declansat, pentru a carui stingere esti constrans sa renunti la el. Evident, cu cea mai deplina tristete in suflet!
Intamplarea e relatata si de Pamfil Seicaru in eseul ""Ionel I.C. Bratianu, arhitectul Romaniei Mari"", revista Carpatii, I, nr. 3, 10 septembrie 1954. Numai ca temutul pamfletar ii gaseste legendarului prim-ministru liberal un motiv mai subtil: Averescu condusese direct represiunea de la 1907. Era, asadar, un personaj compromis, de care seful guvernului era musai sa scape:
""Ionel I.C. Bratianu vroia sa se debaraseze de ministrul de Razboi, generalul Averescu, care executase represiunea, azvarlind intreaga raspundere asupra executantului; eterna poveste a tapului ispasitor. Mijlocul folosit a fost o interpelare a lui Alexandru Marghiloman asupra unor nereguli savarsite la Ministerul de Razboi. Generalul Averescu avea ca secretar general pe generalul Hartel. Acesta se cam gresise cu adaosul de preturi la furniturile de fan pentru armata. Ionel Bratianu furnizase lui Marghiloman documentarea necesara, astfel ca dovezile de incorectitudine erau strivitoare; generalul Hartel a fost nevoit sa demisioneze din armata, iar generalul Averescu s-a retras din guvern. Bratianu a demisionat si a format un nou guvern cu generalul Crainiceanu la Razboi"".
Pamfil Seicaru merge mai departe cu descrierea intamplarii. Averescu nu va sta cu mainile in san. Represiunea fusese ordonata de Ministrul de Interne, condus direct de premierul Ionel Bratianu. Victima apeleaza si ea, la randu-i, la un adversar al guvernului si al Partidului Liberal: La cotidianul Adevarul al lui Constantin Mille:
""Generalul Averescu nu se putea resemna sa primeasca aceasta lovitura piezisa, fara sa reactioneze. Avea toate dosarele represiunii care faceau dovada ca exagerarile au fost datorite cererilor exprese ale prefectilor, deci raspunderea revenea, indirect, ministrului de Interne. O ampla documentare i-a fost furnizata lui Const. Mille care a inceput prin Adevarul seria de articole ""Ororile inutile"", facandu-i responsabili pe Rege si pe Ionel Bratianu de executarea a 11.000 de tarani. O prima lovitura pentru guvernul liberal: se descoperea numarul exact al victimelor, dovedindu-se mincinoasa cifra de 3.000 marturisita de guvern. Era suficienta o cat de superficiala rasfoire a dosarelor ca cineva sa nu fie ingrozit de violenta, in buna parte inutila, a represiunii. Campania dusa cu tenacitate de Const. Mille nu era de natura sa-i creeze noului sef al partidului liberal o atmosfera simpatica"".
Dupa decembrie 1989 nu putini au fost politicienii care m-au intrebat, loviti strasnic de dosarele aparute in presa sau invocate in discursurile Opozitiei, cine le-a facut-o. Buimaciti de-a binelea, cautau autorul printre dusmanii cei mai inversunati. Le-am spus sa-si indrepte atentia catre amici si nu catre dusmani. Cel putin asa ne invata bordelul politic din istoria patriei.

NIMIC NU SE PIERDE

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe