ralucasteaua

Date personale:

Sex: feminin

Varsta: 36 de ani

Localitate: BUCURESTI

Descriere personala:

Notificarile lui ralucasteaua:

ralucasteaua a adaugat poze noi la profil! (16 Mai, 11:56)

» vezi toate notificarile

Poze

De la ralucasteaua in Raducu
la 16 Mai 2010, 11:56
( 163 afisari )

De la ralucasteaua in Raducu
la 16 Mai 2010, 11:56
( 140 afisari )

Prietenii lui ralucasteaua

ralucasteaua nu are nici un prieten adaugat!

Vedete favorite

necompletat

Gadget favorit

necompletat

Personaje politice favorite

necompletat

Echipa de fotbal favorita

necompletat

Marca auto favorita

necompletat

Comentarii pe forum

ralucasteaua a scris pe forum de 4 de ori de la 30/11/-0001, avand o rata medie de 0 posturi pe zi.

Data	Topic	Comentariu
16 Mai 2010, 11:33	E UN PACAT IN ROMANIA SA DEVII MAMA? STIMATE MAME SI VIITOARE MAME NU MAI ACCEPTATI SA FITI UMILITE IN MATERNITATI!	Haideti sa va mai inbunez o clipa.Astazi 16 Mai sotul meu implineste 35 de ani.Am fost dimineata cu Raducu la cumparaturi,am dat inapoi un costmas luat alaltaieri,care ii era cam mic,si am luat in schimb un produs la jumatate de pret,altfel nu ni-l schimba.Am o intarziere de ciclu de circa 10 zile.In euforia zilei,am hotarat sa intru in farmacie sa iau un test barza.Imi spuneam in gand ca ar fii cel mai minunat cadou.Am ajuns acasa.El trebuia sa plece cu putina treaba,am facut repede testul,si minune......POZITIV.Pana sa plece,i-am aratat liniutele,si i-am urat din nou LA MULTI ANI! A plecat cu lacrimi in ochi.Acum am facut o pauza ca sa scriu,ca l-am adormit pe micut,si ma apuc iar de treaba.Asteptam cativa prieteni,facem un gratar in curte,fac prajituri,si le dam si lor vestea.Astept sfaturi pertinente.Ati citit sper prima mea experienta,in ceea ce priveste nasterea.Cele care sunteti din Bucuresti,si cunoasteti medici buni,oameni,va rog sa imi spuneti si mie.Cu toata situatia grea din tara,voi face acest copil,il voi ingriji asa cum stiu eu mai bine,il voi educa asa cum trebuie.NU,NU ESTE UN PACAT IN ROMANIA SA DEVII MAMA!Voi fi mama pentru a doua oara si incerc sa vad totul cu optimism.Poate e doar euforia momentului,poate nu.Am sa va mai scriu,acum ma gandesc ca trebuie neaparat sa fac un ecograf.Va doresc o duminica minunata,asa cum este a noastra.Va pup!
Citeste tot subiectul
10 Mai 2010, 10:51	E UN PACAT IN ROMANIA SA DEVII MAMA? STIMATE MAME SI VIITOARE MAME NU MAI ACCEPTATI SA FITI UMILITE IN MATERNITATI!	De felul meu nu scriu pe forumuri.Sunt logata pe multe site-ri pentru copii si nu am scris niciodata.Imi pare rau ca s-a ajuns aici.Imi este greu sa cred ca sunt oameni care condamna femeile in loc sa condamne sistemul.Sunt mii de fonduri nerambursabile pentru sistemul de sanatate,care ar fi putut fii accesate cu niste proiecte solide si reale.Nu inteleg de ce nu se face lucrul asta.Eu nu m-am vaitat,doar v-am povestit venirea pe lume a fiului meu,copil asteptat 13 ani.M-am nascut in 1976,deci am prins binisor din regimul comunist.Stiu cum era atunci poate mai bine decat altii.De ce?Hai sa va spun si asta cu toate ca stiu care vor fii reactiile.Scurt.Am avut o sora,care de-abia se casatorise prin 82,avea o fetita de un an cand a ramas din nou insarcinata.Cu toate ca mama a sfatuit-o sa tina si al doi-lea copil,ea nu a vrut.Avea doar 22 de ani.A facut o intrerupere de sarcina la o femeie,asa cum se facea atunci.In urma acestui lucru a avut o hemoragie puternica,mama a dus-o la spital,unde au internat-o,dar nu i s-a acordat nici un ajutor.''Si-a facut-o cu mana ei"Asta spuneau toti.Dupa doua zile,a murit intr-o seara in bratele mamei mele,care striga din rasputeri pentru ajutor.Mama s-a schimbat enorm dupa aceea,s-a inchis in ea si cu greu ne mai intelegeam.Sistemul nu te ajuta cu nimic.Ba inca au facut anchete si perchezitii.etc.Acum sunt amandoua in ceruri.Imi e atat de dor de ele.Familia noastra pot spune ca a avut de suferit din cauza acelui sistem,noroc cu tata,un om calm si bland,care ne-a tinut uniti si inca o mai face si astazi la 76 de ani.Nu stiu cat de interesant vi se pare,dar am simtit din nou nevoia sa scriu.Ceea ce ma cam uimeste dealtfel.Si la noi era frig in apartament,dupa baie stateam si eu si fratele meu intr-un fotoliu pat pus in bucatarie si ne incalzeam la aragazul pe care mama punea o caramida sau un fier de calcat de fonta ca sa degaje mai multa caldura.Se murea atunci,se moare si acum.Se imbolnaveau copii atunci se imbolnavesc si acum,oare ce s-a schimbat?Va spun eu,nimic.Nu m-am vaitat cand am scris cum l-am nascut pe Raducu,doar am povestit.Am vrut sa va spun cum se poate,ca cel mai frumos moment din viata,sa-ti fie transformat intr-o experienta teribila.Va multumesc si va rog domnilor abtineti-va de la comentarii,v-am mai spus nu mai scrieti aici.
Citeste tot subiectul
7 Mai 2010, 10:13	E UN PACAT IN ROMANIA SA DEVII MAMA? STIMATE MAME SI VIITOARE MAME NU MAI ACCEPTATI SA FITI UMILITE IN MATERNITATI!	Nu ar fi trebuit sa scrii aici Silviu.Iti poti varsa frustrarile si neputiinta pe alt forum.Doar simplu fapt ca pomenesti de cum nasteau bunicile noastre ma face sa-mi dau seama cam ce fel de om esti!Specia umana evolueaza,daca nu stiai,intr-adevar cate unii nu au capacitatea sa faca asta,iar tu esti un exemplu clar .Platim omule pentru serviciile astea,platim pentru politistul care nu are pic de prestanta si isi tine cascheta su brat cand ni se adreseaza,platim pentru medicii care ne trateaza cum ne trateaza,platim pentru tot ceea ce cerem.Cum poti sa ma judeci tu pe mine,cand dupa ce am nascut nu puteam sa imi vad fiul?Cum poti sa ma judeci tu pe mine,cand sotul meu a stat ore in sir la poarta unui spital ca sa afle ce se intampla cu cei dragi lui?Cu ce drept ne judeci tu pe noi femeile,cand habar nu ai de nevoile noastre.Nu cerem mult omule,doar decenta si bun simt.E mult?Dupa ce iti va naste sotia ca si strabunica ,te rog sa ne scrii si noua cum a fost.Poate revolutionezi tu actul maternal,iar noi ne dorim lucruri fantastice.Sa fii fericit domnule Silviu,si fie ca familia ta sa nu ajunga pe maiinile acestor medici.
Citeste tot subiectul
6 Mai 2010, 11:23	E UN PACAT IN ROMANIA SA DEVII MAMA? STIMATE MAME SI VIITOARE MAME NU MAI ACCEPTATI SA FITI UMILITE IN MATERNITATI!	In decembrie 2007 incercasem sa ma programez la Maternitatea Giulesti pentru niste analize si tratament.Eram casatorita de 13 ani si nu ramaneam insarcinata,mi-au spus sa vin in februarie-martie ca spre sfarsitul anului multe femei intra in depresie si se duc la spital pentru astfel de tratamente.Am zis sa nu insist,sa astept,lucru minunat dealtfel,pe 5-februarie 2008 am fost la ecograf la policlinica Dr. Taberei unde am aflat de la medicul Dr.Andrei Sencovici ca sunt insarcinata in 7 saptamani.Mai fusessem la doua policlinici plus una privata,dar trebuia programare,ori dr. era dupa garda la spital si nu avea timp etc.La cabinetul privat cand le-am zis ca am facut testul barza si vreau un control care sa vada daca sunt insarcinata,prima intrebare a fost:''Va programam pentru chiuretaj?".Mi s-a facut pielea gaina pe mine.Eu vroiam cu nerabdare sa aflu care este de fapt situatia.Am iesit imediat de acolo.Eu am copilarit langa policlinica Dr Taberei,o stiu de cand eram copil,si am vazut cu stupoare ca lucrurile nu s-au schimbat de loc.Parca ma intorsesem cu 20 de ani in timp.Dar....acest medic Dr.Andrei Sencovici m-a facut sa inteleg ca si in lacuri cu mil la fund cresc nuferi.A inteles nerabdarea mea,m-a dus in camera unde era un ecograf de o seama cu mine,se uita calm pe monitor cand m-a intrebat daca domnul de afara este sotul meu,i-am spus ca da,iar dumnealui l-a chemat spunandu-i:"Domnule Sanda cred ca vreti sa fiti si dvs inauntru sa vedeti ce vad si eu,COPILUL DVS."A fost extraordinar,minunat,eram insarcinata in 7 saptamani.Dr.a iesit afara lasandu-ne sa plangem unul in bratele celuilalt.Atunci am hotarat ca el sa fie cel care sa supravegheze sarcina.Dar...Dr.Sencovici de 10 ani nu mai asista la nasteri.Cu toate astea am hotarat sa mergem mai departe cu dansul.Am o prietena care era insarcinata in mai multe luni si care schimbase vreo doi medici,ba nu veneau la cabinet,ba o chinuiau pe masa,ba o chemau la cabinetul particular.Stiu ca si Dr Sencovici are un cabinet pe la Lujerul ,dar niciodata nu ne-a zis sa venim acolo.Nu accepta nimic.Este un om minunat.Povestea venirii pe lume a micutului Radu Andrei care are acum un an si 8 luni,este frumoasa si linistita pana am ajuns la spital cu aproape o saptamana inainte sa nasc.Dr.imi spusese ca o sa ma recomande unui coleg de-al dumnealui cu care sa nasc dar nu a mai fost timp pentru asa ceva.Data probabila a nasterii era 19 septembrie,dar intr-o seara pe la sfarsitul lui august am avut niste sangerari,am sunat la salvare sa intreb ce trebuie sa fac,iar ei mi-au spus sa ma duc imediat la spital ca se declanseaza nasterea.Am uitat sa va spun ca am avut o sarcina foarte usoara,fara greturi,dureri sau picioare umflate.M-am dus la Giulesti la camera de garda unde era medic de garda Dr.Carmen Negoescu.M-a controlat si mi-a zis ca nu nasc.A vazut ce medic m-a tinut sub supraveghere si era tare suparata ca nu am avut medic de spital. A inceput sa-mi spuna ca nici un medic nu ma va ajuta sa nasc,ca am facut greseala vietii mele.Eram innebunita.Am intrebat-o daca nu vrea sa ma ajute ea,si cu greu a acceptat.M-a chemat la spital urmatoarea marti,la control.M-am dus,iar dansa m-a trimis la analize,la ecograf,i-am zis ca am analizele facute cu doar doua saptamani inainte,iar eco aveam un 4 D facut si el de curand.Nici nu s-a uitat la ele,mi-a zis ca trebuiesc facute in spital nu in alta parte.Acesta a fost inceputul calvarului.La ecograf vorbea in soapta cu medicul de acolo,iar eu tot ce am auzit a fost ca vor fii probleme ca e ''foarte mic".Am innebunit,cand am iesit pe hol am intrebat-o care este situatia iar ea mi-a spus :''asta e cand nu mergeti la medici care stiu ce fac''.Am iesit plangand,suparata pe Dr.Sencovici,care acum ma intrebam daca faptul ca nu ma pusese pe masa niciodata,care de multe ori doar ma intreba cum ma simt ,dupa care ma trimetea acasa,si ne mai vedeam peste doua saptamani,nu avea vreo vina in tot ceea ce aflasem acum.Am luat reteta de la Dr.Negoescu,una ce continea niste ovule si calciu,care imi zisese ea imi va provoca nasterea,iar eu marti fiind, joi trebuia sa ma intorc sa nasc,ca era dumneaei de garda.Am luat medicamentele,iar miercuri seara au inceput contractiile,nu foarte dureroase,dar erau regulate.L-am trezit pe sotul meu,am luat gentuta,si la 2 noaptea eram la camera de garda.M-au internat in sala de nasteri.Sotul meu nu avut voie sa urce macar pana sus.In sala de nasteri mai erau vreo patru femei care erau in travaliu.Atunci am realizat care e situatia si mi-am dat seama ce am sa traiesc.Una dintre ele isi cumparase anestezia epidurala,care din ce stiu costa cateva sute de lei,si plangand se ruga de ei sa cheme anestezistul sa i-o faca.O minteau ca vine acum ,iar eu ii vedeam dand din umeri ca nu il gasesc.A nascut fara epidurala,dupa cateva ore de urlete si dureri.Langa patul meu era o fata Narcisa,nu pot sa uit, care la fel plangea si cerea ajutor intr-una.Eu doar plangeam,nu de durere caci nu era insuportabila,ci de frica,de mila.La ora 8 au inceput sa apara medicii,moasa mea o sunase pe Dr.Negoescu,care a zis ca ajunge pana nasc eu.Sotul meu suna intr-una de la camera de garda sa vada care e situatia,lucru care le enerva teribil pe moase.Pe la 8 si ceva a aparut o dr.cred sefa a sectiei.A cerut sa ma vada,m-a controlat dupa care m-a intrebat daca vreau sa-mi taie membranele,i-am zis sa faca ce crede dumneaei ca e bine pentru bebe,si asta a facut.Mi-a zis ca nasc in jur de ora 13-14.Atunci au inceput durerile,dureri groaznice cum nu mai simtisem in viata mea.Narcisa saraca,care era in travaliu de peste 12 ore,continua sa planga si sa ceara ajutor.Nimic.Avenit un medic arab,Mohamed parca,care dealtfel am auzit ca ar fii un medic foarte bun,care radea de ea,si ii zicea ca sa faca pe ea in pat,ca asta e senzatia,ca daca e sterge el dupa aceea.Mi-era groaza,stiam de cand era in travaliu si credeam ca asa am sa patesc si eu.Dr.Negoescu nu mai aparea.Moasa mea se juca la calculator,cand pe la ora 9 :15 i-am spus ca fac pe mine,mi-a zis ca ce sa fac si eu,ma iau dupa Narcisa."Hai sa vad care e situatia totusi",iar cand s-a uitat s-a schimbat la fata:nasteam.M-a intrebat daca pot sa merg pana in sala unde se nastea,cand i-am vazut fata m-am speriat rau si i-am spus ca nu.M-a ajutat si m-a urcat pe masa.Sefa de sectie intrase in panica.Moasa mea a sunat iar la Dr.Negoescu care a zis ca nu ajunge.Se striga pe coridor,sa vina un medic,avem nastere.Innebuneam,simtem nevoia sa imping,iar moasa imi spunea sa nu fac asta ca ea nu are voie sa il prinda.Clipele treceau parca erau ore,plageam,doamne copilasul meu.La un moment dat sala s-a umplut de medici,toti ii dadeau explicatii sefei de ce nu erau unde ar fi trebuit sa fie adica in sala de nasteri.Se certau,moasa imi zicea sa nu imping,eu ma uitam la ei cati erau si ziceam doar:"fie-va mila,fie-va mila de mine si de copilul meu"Toti dadeau explicatii,ca au cezariana l pranz,ca au avut doua nastei in acea noapte,etc.In toiul discutiilor o doamna medic rezident si-a pus halatul si manusile si s-a apropit de mine.Mi-a zis ca voi naste cu ea.Nu era foarte fericita.La a treia contractie a iesit Raducu.Am nascut usor ,dupa o sarcina usoara.A avut 2.500 kg,sanatos,fara nici o problema.Sefa de la neonatologie mi l-a pus in brate doar o secunda cu piciorusele la gura mea,moment in care am putut sa-i urez bun venit,si sa i le pup.Dupa nastere m-au pus pe o targa in sala unde Narcisa inca plangea,cu fata spre sala unde nascusem.A venit si randul ei. A nascut greu,iar fetita ei nu respira,priveam plangand,si ma rugam cerului sa nu se intample ceva rau.A nascut cu aceeasi dr rezident cu care nascusem si eu.Cand am vazut ca s-a dus si dr sa vada copilul,mi-am dat seama ca ceva nu e ok.Dupa cateva clipe care au parut veacuri s-a auzit plnsul fetitei.Plangeam,plangeam de fericire.Si acum plang,cand imi amintesc.M-au scos cu targa pe hol,ca sa ma vada sotul meu care ii innebunise.Statuse in masina si prin curtea spitalului .Am plans amandoi.Moasa, dupa ce i-a dat sotul meu 100 lei, i-a spus acestuia unde sa se duca sa-l vada pe bebe.Dar sa dea si el ceva.Deja nu mai conta.M-au dus in salon,unde eram vreo 10 femei.Rudele celor care nascusera umplusera salonul.Sotul meu plecase la munca.Am stat in pat vreo ora,dupa care am luat-o prin spital sa caut neonatologia.Am gasit-o,vroiam sa-mi vad copilul,minunea mea,speranta si viitorul meu.Dar usa avea card de acces,i-am spus unei asistente ca vreau sa-mi vad fiul,iar ea mi-a aratat programul de alaptat de pe usa.Aveam voie la el la ora 13.Era mai mult decat puteam duce.Eu care traiam acasa ca intr-un glob de cristal departe de aceste nedreptati,ma trezisem deodata aruncata in acest vartej,in aceasta lume de care nu stiam mai nimic,decat de la stiri.La ora 12:45 eram deja postata la usa.Am intrat prima,si cautam printre patuturi pline cu mogaldete baietelul meu.Erau cate doi in pat,pusi dupa data si ora nasterii.Raducu era alturi de fiica Narcisei.Plangeam din nou.L-am luat cu teama in brate,si ii multumeam cerului pentru fericirea mea.Copiilo,r le dadea cand plangeau cu siringa glucoza,iar eu cand ma duceam sa alaptez,Raducu mereu dormea.Il trageam de manute,de nas,iar el nimic.Sanii ma dureau teribil.O fata mi-a zis sa cumpar de pe hol o pompa pentru sani.Am cumparat-o ,dar era foarte dureros si nu reuseam sa fac mai nimic.Nimeni nu te ajuta,nu te indruma nu te sfatuieste.Intr-o seara cand ma rugam de bebe sa se trezeasca sa manance,o asistenta mi-a vazut sanii,si mi-a zis:''fata esti nebuna ,ai sa faci mastita sau cam asa ceva" Am intrebat-o ce sa fac,si mi-a zis sa ma duc la cezariene,sa ma rog de asistentele de acolo ca au o pompa speciala,cu care nu doare,si trage laptele asa cum ar face-o bebe.M-am dus acolo,erau inauntru maxim 4 copii.Plateam 10 lei de fiecare data,iar laptele i-l duceam lui Radu si il lasam in patut.Cand am intrebat de ce acolo 4 mame au pompa,iar in partea cealalta 40 nu au,mi-au zis sa ies afara,ca oricum ele au facut un gest pentru mine iar eu incep sa pun intrebari.M-am dus la sefa de la noi de la copii si i-am zis ca asta nu ramane asa,voi incaerca sa vb cu cineva.Seara cand m-am dus la bebe,sus pe un raft trona o pompa pentru noi.Fetele erau foarte bucuroase,multe aveau problema mea.Am reusit ceva,si am fost tare bucuroasa pentru asta.La controlul facut de medicul neonatolog,am vazut cate se intampla,multi copii erau trimisi la Grigore Alexandrescu cu deplasari de sold,picioare si multe altele.Am avut noroc.Am venit acasa si am vazut ce copil vioi si mancacios am.Glucoza din spital il facea sa nu mai manance la san.Dupa o luna am mers cu Radu la domnul Dr Sencovici,i-am mai multumit o data si l-am facut cred eu bucuros cand a aflat ca micutul ii poarta numele.Aceasta este povestea,cred nu foarte bine scrisa dar,cred ca usor de inteles.Cam lunga dar nu am vrut sa uit nici un moment din cele intamplate.Va multumesc si va doresc sa aveti parte doar de medici buni
Citeste tot subiectul

Username/ E-mail:
Password:

am uitat parola nu am cont
Sau conecteaza-te cu contul tau de Facebook
Login cu Facebook

Username:
Parola: