Romania vs europa & vestul indepartat

PRIETENE sasfrancisc, textul scris de tine---nu stiu de unde l-ai copiat sau daca-i al tau----este un exemplu clar de manipulare prin omisiune, imbina adevarul istoric cu minciunile bolsevice,imi pare rau dar trebuie sa-ti spun sa nu mai publici asemenea texte fara verificarea temeinica a lor din cel putin trei surse de istorici adevarati,nu fosti militieni sau maistri confectioneri...

Voi fi la fel de dur ca adevarul si la fel de neindurator ca dreptatea.----,,Minciuna premeditata nu mai e chestie de fantezie,tine de caracter''-Tudor Musatescu----Prietenii vin si pleaca, dar dusmanii raman si se acumuleaza.----- -----Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost -----DUMNEZEU iubeste ingerii rebeli , adevaratii creatori care fac orice societate sa progreseze,ii ajuta si-i ocroteste, in schimb ii este indiferenta soarta oricarui ignorant mistico-religios------Este mult mai aproape de DUMNEZEU un ateu decat un miorlaitor ignorant mistico-religios,indiferent de confesiunea sau religia propovaduita ----Este mult mai bine, zic eu, sã îþi faci lectura pe vapor decât sã faci sex cu fundul.-TRAIAN BASESCU

De la: XYW, la data 2011-06-22 17:41:19PRIETENE sasfrancisc, textul scris de tine---nu stiu de unde l-ai copiat sau daca-i al tau----este un exemplu clar de manipulare prin omisiune, imbina adevarul istoric cu minciunile bolsevice,imi pare rau dar trebuie sa-ti spun sa nu mai publici asemenea texte fara verificarea temeinica a lor din cel putin trei surse de istorici adevarati,nu fosti militieni sau maistri confectioneri...

castraveti,castraveti fara E Coli vindem.............................

De la: gabigabi, la data 2011-06-22 17:23:23nu crezi ca ajunge ? ai postat textul asta deja pe 4 topicuri ! te intriga faptul ca nu se discuta pe tema lui ?
eu te-am intrebat cum crezi ca s-ar putea conduce o tara, o comunitate sau o lume, altfel decit prin oameni politici ? vrei un SUPER- Computer in loc de oameni ?

CRED CA A FOST IMPRESIONAT DE PROSTILICA SI ASCONTICA,VREA DOAR POLITICIENI DE MANA A 14-A,IN REST CA SA'L CITEZ PE IORGA :
" DE CE ATATA URA "?

… cã poþi numai sã reuºeºti, nu ai cum sã pierzi. Eºecul este imposibil; este o iluzie. Nimic nu este eºec. Nimic. Totul înainteazã in istoria umanitãþii precum se întâmplã ºi cu procesul ei evolutiv. Totul avanseazã de-a lungul cãlãtoriei tale.

De la: Tramp, la data 2011-06-22 17:44:30

De la: XYW, la data 2011-06-22 17:41:19PRIETENE sasfrancisc, textul scris de tine---nu stiu de unde l-ai copiat sau daca-i al tau----este un exemplu clar de manipulare prin omisiune, imbina adevarul istoric cu minciunile bolsevice,imi pare rau dar trebuie sa-ti spun sa nu mai publici asemenea texte fara verificarea temeinica a lor din cel putin trei surse de istorici adevarati,nu fosti militieni sau maistri confectioneri...

castraveti,castraveti fara E Coli vindem.............................

DOAR CASTRAVETI MURATI !!!

… cã poþi numai sã reuºeºti, nu ai cum sã pierzi. Eºecul este imposibil; este o iluzie. Nimic nu este eºec. Nimic. Totul înainteazã in istoria umanitãþii precum se întâmplã ºi cu procesul ei evolutiv. Totul avanseazã de-a lungul cãlãtoriei tale.

De la: Silver9AM, la data 2011-06-22 19:09:05

De la: Tramp, la data 2011-06-22 17:44:30

De la: XYW, la data 2011-06-22 17:41:19PRIETENE sasfrancisc, textul scris de tine---nu stiu de unde l-ai copiat sau daca-i al tau----este un exemplu clar de manipulare prin omisiune, imbina adevarul istoric cu minciunile bolsevice,imi pare rau dar trebuie sa-ti spun sa nu mai publici asemenea texte fara verificarea temeinica a lor din cel putin trei surse de istorici adevarati,nu fosti militieni sau maistri confectioneri...

castraveti,castraveti fara E Coli vindem.............................

DOAR CASTRAVETI MURATI !!!

am pus ...am pus si dau semne ca miine vor fi facuti deja

De la: gabigabi, la data 2011-06-23 10:16:24

De la: Silver9AM, la data 2011-06-22 19:09:05

De la: Tramp, la data 2011-06-22 17:44:30

De la: XYW, la data 2011-06-22 17:41:19PRIETENE sasfrancisc, textul scris de tine---nu stiu de unde l-ai copiat sau daca-i al tau----este un exemplu clar de manipulare prin omisiune, imbina adevarul istoric cu minciunile bolsevice,imi pare rau dar trebuie sa-ti spun sa nu mai publici asemenea texte fara verificarea temeinica a lor din cel putin trei surse de istorici adevarati,nu fosti militieni sau maistri confectioneri...

castraveti,castraveti fara E Coli vindem.............................

DOAR CASTRAVETI MURATI !!!

am pus ...am pus si dau semne ca miine vor fi facuti deja

HA,HA HA,AICI TE'AM AVUT !!!!!!!!!! LA MINE E A 4 TURA.....

… cã poþi numai sã reuºeºti, nu ai cum sã pierzi. Eºecul este imposibil; este o iluzie. Nimic nu este eºec. Nimic. Totul înainteazã in istoria umanitãþii precum se întâmplã ºi cu procesul ei evolutiv. Totul avanseazã de-a lungul cãlãtoriei tale.

De la: Silver9AM, la data 2011-06-23 17:32:58

De la: gabigabi, la data 2011-06-23 10:16:24

De la: Silver9AM, la data 2011-06-22 19:09:05

De la: Tramp, la data 2011-06-22 17:44:30

De la: XYW, la data 2011-06-22 17:41:19PRIETENE sasfrancisc, textul scris de tine---nu stiu de unde l-ai copiat sau daca-i al tau----este un exemplu clar de manipulare prin omisiune, imbina adevarul istoric cu minciunile bolsevice,imi pare rau dar trebuie sa-ti spun sa nu mai publici asemenea texte fara verificarea temeinica a lor din cel putin trei surse de istorici adevarati,nu fosti militieni sau maistri confectioneri...

castraveti,castraveti fara E Coli vindem.............................

DOAR CASTRAVETI MURATI !!!

am pus ...am pus si dau semne ca miine vor fi facuti deja

HA,HA HA,AICI TE'AM AVUT !!!!!!!!!! LA MINE E A 4 TURA.....

ba nu ! ca eu abia i-am terminat pa aia de iarna ! ....nu stiu cum de mi-au ajuns atit de mult ! ori am pus eu prea multe : si gogo' si varza si mura' +castraveti, ori n-am avut destul purcel , jumari si slaninuta ptr. cite au fost !

CRED CA PONTA NU E IDIOT CUM ESTE BASESCU, DAR E PACAT CA PICA SI EL SI ANTONESCU IN DISCURS A LA FUNAR A LA VADIM CE NE INDEPARTEAZA DE EUROPA.CINE MAI CREDE IN BASESCU E BOLNAV RAU DE TOT.DACA VROIA SA FACA CEVA FACEA IN 7 ANI DE MANDAT, DAR NU A FACUT NIMIC NUMAI,VRAJBA, SI DISCUTI, SI AMENINTARI, SI VENDETA POLITICA.ASA VA FACE SI CU UDMR, CARE MERITA ACEASTA RAZBUNARE DIN PARTE LUI BASESCU, PENTRU VOTUL LEGII PENSIEI, PENTRU CARE SUNT MURIBUND AZI MAINE, LEGEA MUNCI, SI DESFINTAREA SPITALELOR.ACESTE LEGIA AU FOST CONCEPUT DE BASESCU NU DE PONTA.

De la: gabigabi, la data 2011-06-23 17:37:23

De la: Silver9AM, la data 2011-06-23 17:32:58

De la: gabigabi, la data 2011-06-23 10:16:24

De la: Silver9AM, la data 2011-06-22 19:09:05

De la: Tramp, la data 2011-06-22 17:44:30

De la: XYW, la data 2011-06-22 17:41:19PRIETENE sasfrancisc, textul scris de tine---nu stiu de unde l-ai copiat sau daca-i al tau----este un exemplu clar de manipulare prin omisiune, imbina adevarul istoric cu minciunile bolsevice,imi pare rau dar trebuie sa-ti spun sa nu mai publici asemenea texte fara verificarea temeinica a lor din cel putin trei surse de istorici adevarati,nu fosti militieni sau maistri confectioneri...

castraveti,castraveti fara E Coli vindem.............................

DOAR CASTRAVETI MURATI !!!

am pus ...am pus si dau semne ca miine vor fi facuti deja

HA,HA HA,AICI TE'AM AVUT !!!!!!!!!! LA MINE E A 4 TURA.....

ba nu ! ca eu abia i-am terminat pa aia de iarna ! ....nu stiu cum de mi-au ajuns atit de mult ! ori am pus eu prea multe : si gogo' si varza si mura' +castraveti, ori n-am avut destul purcel , jumari si slaninuta ptr. cite au fost !

SI AU TINUT PANA ACUM ??????? NEAPARAT SA'MI DAI SI MIE RETETA !!!!!!!!!!

… cã poþi numai sã reuºeºti, nu ai cum sã pierzi. Eºecul este imposibil; este o iluzie. Nimic nu este eºec. Nimic. Totul înainteazã in istoria umanitãþii precum se întâmplã ºi cu procesul ei evolutiv. Totul avanseazã de-a lungul cãlãtoriei tale.

De la: 9am187740, la data 2011-06-23 17:49:06CRED CA PONTA NU E IDIOT CUM ESTE BASESCU, DAR E PACAT CA PICA SI EL SI ANTONESCU IN DISCURS A LA FUNAR A LA VADIM CE NE INDEPARTEAZA DE EUROPA.CINE MAI CREDE IN BASESCU E BOLNAV RAU DE TOT.DACA VROIA SA FACA CEVA FACEA IN 7 ANI DE MANDAT, DAR NU A FACUT NIMIC NUMAI,VRAJBA, SI DISCUTI, SI AMENINTARI, SI VENDETA POLITICA.ASA VA FACE SI CU UDMR, CARE MERITA ACEASTA RAZBUNARE DIN PARTE LUI BASESCU, PENTRU VOTUL LEGII PENSIEI, PENTRU CARE SUNT MURIBUND AZI MAINE, LEGEA MUNCI, SI DESFINTAREA SPITALELOR.ACESTE LEGIA AU FOST CONCEPUT DE BASESCU NU DE PONTA.

BASESCU = INTRIGANTUL SI RANCHIUNOSUL/

cu siguranta suntem ..doar am rezistat 45 de ani ...inca mai putem ...
ne-am obisnuit asa si mergem in inertie pana nu se mai invarte roata ...si ce va fi atunci ....nimeni nu stie ....e ca viata dupa moarte ...ne imbie pe toti cu paradisul ..

De la: marijanstanciu, la data 2011-07-01 09:50:57cu siguranta suntem ..doar am rezistat 45 de ani ...inca mai putem ...
ne-am obisnuit asa si mergem in inertie pana nu se mai invarte roata ...si ce va fi atunci ....nimeni nu stie ....e ca viata dupa moarte ...ne imbie pe toti cu paradisul ..

daca nu se mai invarte roata,inseamna ca s-au extins mersul pe perne de aer,sau s-a invins atractia gravitationala!

De la: sasfrancisc, la data 2011-06-22 17:07:20Vine imediat 23 August, haideti sa citim cava istorie si sa ne reamintim cine a fost si este Europa, avem si noi loc la furculita si cutit sau noi suntem doar cina.

UITE DE CE NU MAI VREAU SA AUD DE POLITICIENI SAU FILFIZONI IMUNI LA HOTARARI TEMBELE.

Publicat de dl. Ion Coja in Textele altora pe 20.06.2011 si Ion Mãldãrescu 05 septembrie 2008.

S-au scurs 72 de ani de la semnarea ne-denunþatului, deci a încã actualului Pact Molotov-Ribbentrop, 71 de ani de la pierderea unor provincii româneºti ºi împunerea Diktatului de la Viena, ºi 67 de ani de la necondamnata trãdare a regelui Mihai I.

PACTUL MOLOTOV – RIBBENTROP
La 23 august 1939 Uniunea Sovieticã ºi Germania, urmãrindu-ºi propriile scopuri ºi aparent cãzând de acord, au parafat nefericitul tratat, cunoscut sub numele „Pactul Molotov-Ribbentrop”. Consecinþele acestuia au fost dezastruoase pentru România, iar unele mai dãinuie ºi astãzi. Urmare a prevederilor pactului, Uniunea Sovieticã a prezentat României ultimatumul prin care aceasta din urmã era obligatã sã pãrãseascã pãmânturile strãmoºeºti ale Basarabiei ºi ale nordului Bucovinei, într-un interval imposibil de realizat ºi pe care chiar sovieticii l-au cãlcat în picioare.
Sub conducerea Regelui Carol al II-lea Consiliul de Coroanã a hotãrât abandonarea cetãþenilor români ºi a teritoriilor amintite, fãrã opunerea unei minime rezistenþe, hotãrâre condamnatã de întreaga populaþia româneascã. Dintre puþinii care au avut demnitatea de a se împotrivi acestei decizii voi aminti pe marele savant Nicolae Iorga ºi pe generalul Ion Antonescu.
La data de 26 iunie 1940, Viaceslav Molotov a prezentat ministrului României la Moscova, Gheorghe Davidescu, nota ultimativã prin care sovieticii cereau românilor sã pãrãseascã teritoriul Basarabiei ºi al nordului Bucovinei. La 28 iunie 1940, sovieticii au adresat Romaniei o noua notã ultimativã, prin care cereau ca evacuarea Basarabiei ºi a nordului Bucovinei, de cãtre autoritaþile române sã fie realizatã în patru zile.
Populaþia din teritoriile menþionate au fost anunþate abia în dimineaþa zilei de 28 iunie 1940, de intrarea iminentã a trupelor sovietice în Cernãuþi, Chiºinãu, Tighina ºi Cetatea Albã. Nu fusese luatã nici o mãsurã prealabilã, deºi cu luni de zile înainte, factorii de rãspundere ºtiau, cã Uniunea Sovieticã avea în vedere reanexarea Moldovei dintre Prut ºi Nistru. Nerespectând termenul pe care l-au impus în a doua nota ultimativã, sovieticii au ocupat oraºele Cernãuþi ºi Chiºinãu încã din data de 29 iunie 1940.
Mulþi români nevinovaþi au cãzut victime abuzurilor Armatei Roºii, comise asupra celor care încercau sã se refugieze dincoace de Prut, una din dureroasele amintiri fiind mãcelul românilor seceraþi fãrã milã de gloanþele grãnicerilor sovietici, la Fântâna Albã, în Bucovina. Purtau în faþã un steag alb ºi însemne religioase (icoane, prapuri ºi cruci din cetinã). Erau neînarmaþi ºi aveau asupra lor doar merinde pentru drum. Numãrul exact al victimelor nu s-a aflat ºi este puþin probabil sã se afle vreodatã, dar puþinii supravieþuitori amintesc de un numãr cuprins între 3.000 ºi 5.000 de sãteni. Dupã masacru rãniþii au fost târâþi pânã la cinci gropi comune sãpate dinainte, unde au fost ingropaþi, unii fiind încã în viaþã: bãtrâni, femei, copii, sugari – vii, morþi sau muribunzi. Câþiva, „mai norocoºi”, au fost arestaþi de NKVD din Hliboca (Adâncata) ºi dupã torturi înfiorãtoare, au fost duºi în cimitirul evreiesc din acel orãºel ºi aruncaþi de vii într-o groapã comunã, peste care s-a turnat ºi s-a stins var. Dupã câteva zile, mii de familii au fost urcate în trenuri ºi deportate în Siberia, numai pentru „vina” de a fi români.
Nu dupã mult timp în ziarul „Universul” a apãrut impresionantului articol al marelui savant Nicolae Iorga (foto stânga jos ), sub titlul „DE CE ATÂTA URÃ?” pe care îl redau:

„Se adunã ºi cresc vãzând cu ochii documentele ºi materialele, actele oficiale ºi declaraþiile luate sub jurãmânt. Înalþi magistraþi ºi bravi ofiþeri, care ºi-au riscat viaþa ca sã apere cu puterile lor retragerea ºi exodul românilor, au vãzut cu ochii lor nenumãratele acte de sãlbãticie, uciderea nevinovaþilor, lovituri cu pietre ºi huiduieli. Toate aceste gesturi infame ºi criminale au fost comise de evreimea furioasã, ale cãror valuri de urã s-au dezlãnþuit ca sub o comandã nevãzutã.
De unde atâta urã?
Aºa ni se rãsplãteºte bunãvoinþa ºi bunãtatea noastrã?
Am acceptat acapararea ºi stãpânirea iudaicã multe decenii ºi evreimea se rãzbunã în ceasurile grele pe care le trãim. ªi de nicãieri o dezavuare, o rupere vehementã ºi publicã de isprãvile bandelor ucigaºe de sectanþi sangvinari. Nebunia organizatã împotriva noastrã a cuprins târguri, oraºe ºi sate.
Fraþii noºtri îºi pãrãseau copiii bolnavi, pãrinþii bãtrâni, averi agonisite cu trudã. În nenorocirea lor ar fi avut nevoie de un cuvânt bun, mãcar o fãrâmã de milã. Sprijin cald ºi un cuvânt înþelegãtor, fie ºi numai sentimental, ar fi fost primit cu recunoºtinþã. Li s-au servit gloanþe, au fost sfârtecaþi cu topoarele, destui dintre ei ºi-au dat sufletul. Li s-au smuls hainele ºi li s-a furat ce aveau cu dânºii, ca apoi sã fie supuºi tratamentului hain ºi vandalic. Românimea aceasta, de o bunãtate prosteascã faþã de musafiri ºi jecmãnitori, merita un tratament ceva mai omenesc din partea evreimii, care se lãuda pânã mai ieri cã are sentimente calde ºi frãþeºti faþã de neamul nostru în nenorocire.”
„Ultimatumul sovietic de la 26 iunie 1940 ºi anexarea teritoriului dintre Prut ºi Nistru, la Uniunea Sovieticã, a fost întâmpinatã cu bucurie de evreii din aripa stângã ºi comuniºti.” (Alexandru ªafran, fost Rabin ªef al evreilor din România – declaraþie din anul 1946)
Apreciez deosebit de relevant ºi comentariul lui Paul Goma din lucrarea sa, „BASARABIA ªI „PROBLEMA”:
„Nu am auzit sã fi existat vreun singur evreu, atunci, acolo, în Basarabia-Bucovina „Sãptãmânii roºii” (28 iunie-3 iulie 1940) care sã fi protestat verbal – necum sã se opunã – coreligionarilor beþi de urã (de rasã, nu de clasã) care s-au dedat la acte de purã bestialitate. Victime: Românii militari în retragere, Românii civili porniþi în refugiu… (…) Fireºte, „nu toþi Evreii”, scriind despre cauza masacrãrii Evreilor de cãtre Români, între anii 1941 ºi 1943, „ignorã” adevãrul cronologic, istoric, acela care spune:
- întâi a avut loc cedarea Basarabiei, a Bucovinei de Nord ºi a Þinutului Herþa, evacuarea tragicã (pentru Români ºi numai pentru ei), între 28 iunie ºi 2 iulie 1940;
- abia apoi, la 29 iunie 1941 a fost pogromul de la Iaºi, primul act sângeros – victime : Evreii din România
Adevãrul spune: „evacuarea” armatei ºi a civililor din teritoriile cedate a constituit, din partea Eveilor, nu a Ruºilor ocupanþi – o agresiune sãlbaticã, fanaticã, rasistã, anti-româneascã, anti-goi, anti-creºtinã; ºi încã mai spune: agresiunea EVREILOR în timpul evacuãrii, împotriva militarilor ºi a civililor români din teritoriile cedate a însemnat „Ochiul-prim”, iar ce s-a întâmplat dupã un an de zile – inadmisibil, reprobabil – „Ochiul-scos”. „Ochiul-scos” a fost rãzbunarea Românului pe Evreu.”
Referitor la pogromul de la Iaºi, Mihai Pelin combate cu documente afirmaþiile nefondate ºi nereale, fãcute în presa vremii de publicistul Curzio Malaparte: „Fapt dovedit, principala rãspundere a masacrului de la Iaºi revine elementelor din Organizaþiile TODT ºi SS, existente în oraº, chiar dacã generalul german Eugen Ritter von Schöbert nu pãrea a fi un nazist înfocat…” (Josif Constantin Drãgan, MAREªALUL ANTONESCU ªI RÃSBOAIELE DE REÎNTREGIRE, vol. 1, Cannaregio-Veneþia, Ed. Nagard, 1986, documente,p.576).

DIKTATUL DE LA VIENA
Între 28 iunie ºi 7 septembrie 1940, România a pierdut 99.926 kmp cu 6.829.288 locuitori. Prin acordul de la Craiova, a retrocedat Bulgariei Cadrilaterul, iar la 30 august 1940 României i-a fost impus Diktatul de la Viena, prin care a fost silitã sã cedeze 43.492 km² din teritoriul Transilvaniei, în favoarea Ungariei.
S-a abãtut o avalanºã de crime, torturi ºi violuri comise de trupele ºi organizaþiile horthyste împotriva locuitorilor români din localitãþile ocupate: în noaptea de 13/14 septembrie 1940, „Comuna Ip a fost a fost teatrul unui sãlbatic act de violenþã. La începutul nopþii echipe de ostaºi unguri, însoþite de iredentiºti ºi membri ai Gãrzii Naþionale au scos din case pe toþi românii care nu fugiserã, i-au bãtut pânã la sânge ºi i-au schingiuit, zdrobindu-le oasele ºi smulgându-le unghiile, apoi, fãrã a þine seamã de sex ºi vârstã, i-au împuºcat cu focuri de armã ºi de mitralierã. Femeile au fost batjocorite, iar copii spintecaþi (…) dupã mãcel a urmat jaful cadavrelor ºi al caselor celor omorâþi. Cadavrele au fost cãrate cu cãruþele – unii încã mai respirau – ºi îngropate într-o groapã comunã, de 35/25 m, peste care s-a turnat var ºi apoi pãmânt. ” Au cãzut victime 157 de români, copii, femei, bãtrâni ºi bãrbaþi. (Arhiva MAI, fond documentar, dosar nr. 10, vol. 16, p.217)
Au urmat atrocitãþi comise de armata horthystã, de Poliþia Regalã Maghiarã ºi de diverse organizaþii ungureºti, maltratarea ºi expulzarea preoþilor ºi a intelectualilor români.
Iatã ce scria publicistul american, Milton G. Lehrer, martor al unor astfel de atrocitãþi, în lucrarea sa LES ASSASINATS: „Comuna Trãznea a fost ocupatã de trupele ungureºti, la 9 septembrie 1940. Ca ºi când armata de ocupaþie ar fi executat un ordin primit, îndatã ce satul a fost invadat de soldaþi, un veritabil potop de foc ºi sânge s-a abãtut asupra lui. Toate armele moderne au fost utilizate pentru a satisface instinctele brutale: puºti, mitraliere, tunuri ºi grenade. Dupã ce au fost trase primele salve, soldaþii au pãtruns în case ºi au asasinat pe oricine gãseau în calea lor, incendiind casele”.
Un martor ocular descrie scenele de groazã care au urmat: „Dupã încetarea focului de arme, ungurii au pus mâna pe copiii de români ºi îi aruncau, de vii, în vãpaia focului (casele care ardeau n.a.), arzând de vii în chinuri groaznice ºi mare jale rãsuna în tot locul de plânsetele lor” Rezultatul masacrului de la Trãznea: 263 români (copii, femei, bãrbaþi, tineri ºi bãtrâni). (Arhiva MAI fond documentar, dosar 541, vol.122)

22 IUNIE 1941
Franþa ºi Anglia, aliaþii tradiþionali ai României erau mult prea preocupaþi de propria situaþie, iar în condiþiile amintite, alinierea României la Reich devenise singura opþiune rãmasã disponibilã pentru recuperarea teritoriilor pierdute.
Având girul tuturor românilor, la 22 iunie 1941 Conducãtorul Statului, generalul Ion Antonescu, a dat celebrul ordin de zi: „OSTAªI, VÃ ORDON TRECEÞI PRUTUL! ” luptând alãturi de trupele germane împotriva URSS. Armata Românã a fost întâmpinatã cu multã bucurie ºi recunoºtinþã de populaþia româneascã din Basarabia ºi Bucovina.
Cunoscutul scriitor Constantin Virgil Gheorghiu, a cãrui probitate moralã nu poate fi pusã la îndoialã, a fost puternic marcat de realitãþile din Basarabia, care stãtuse doar un an în raiul comunist sovietic. În volumul-document ARD MALURILE NISTRULUI , cu subtitlul: „Reportaj de rãzboi din teritoriile dezrobite” autorul descrie, fãrã a le îndulci, o multitudine de aspecte ale tratamentului la care au fost supuºi românii de dincolo de Prut pânã în iunie 1941. Biserici pângãrite, crime, maltratãri, abuzuri, supunerea la umilinþe greu de descris, din partea bolºevicilor nãvãlitori ºi mai cu seamã din partea localnicilor evrei. Dar veþi afla mai multe decât v-aº putea relata eu din lectura fragmentului urmãtor, extras din paginile cãrþii sale,: „Aflu cã dincolo de Nistru sunt mii de basarabeni tineri care muncesc fãcând ºosele pentru retragerea ruºilor. Supraveghetorii sunt evrei din Basarabia. Cea mai micã greºealã, cel mai nevinovat cuvânt spus de vreunul din aceºti români basarabeni dezlãnþuie furia evreului care-i comandã.
Cu câteva zile înainte de a se retrage armatele bolºevice, evreii din Cãuºani au strâns din sate câteva sute de cãruþe în care au încãrcat averile ºi le-au trecut Nistrul. Þãranii care le-au condus cãruþele nu s-au mai întors. Nu se ºtie ce s-a întâmplat cu ei. Evreii le spuseserã cã or sã-i împuºte. Nici la Cãuºani, nici la Ursoaica, nici în satele de pe întinderea Bugeacului ºi pe malul Nistrului nu am mai întâlnit decât câteva vite. Fuseserã luaþi toþi caii, toþi boii, toate oile ºi cãruþele, cirezi de mii de vite (…) Un þãran tânãr, Oltu Boris îl chema, a fost luat de evrei pentru a lucra la ºosele, dincolo de Nistru. Cu o noapte înainte fugise trecând Nistrul înnot, în pielea goalã, împreunã cu alþi doi prieteni.
- (…) Da, am venit în pielea goalã, numai noi ºi sufletele noastre…
- În sectorul în care lucram eu era comandant unul Herºcu, care fusese negustor aici, la Ermoclia. În fiecare zi împuºca Herºcu câte unul de-ai noºtri. Acolo, în taberele de muncã silnicã nu exista altã pedeapsã decât împuºcarea. Evreul comandant era mai puternic decât orice dictator. Ne spunea cã dupã ce vom termina ºoseaua, are sã ne împuºte pe toþi, fiindcã suntem basarabeni trãdãtori.
- Dar de mâncare vã dãdeau?
- O sutã de grame de pâine pe zi. Asta era hrana pe care trebuiau sã ne-o dea, dar nu ne-o dãdeau nici pe-asta. Trãiam din mila românilor de dincolo de Nistru. Ne fãceau câte o mãmãligã pe care o mâncam goalã, pe furiº.” (Constantin Virgil Gheorghiu. ARD MALURILE NISTRULUI. Bucureºti, ed. GEEA, 1993, p.185-185)
Prin forþa împrejurãrilor, România s-a aflat, fãrã voia ei, în hãþiºurile marii conflagraþii a celui de-al doilea rãzboi mondial. Trecerea Prutului de cãtre Armata Românã a avut sprijinul întregii populaþii ºi al partidelor politice. Mai târziu s-au auzit voci care au contestat trecerea armatelor române peste Nistru. Era oare posibilã oprirea la Nistru ? Din ce se ºtie astãzi ºi dupã cum afirmã chiar autorii tratatului de ISTORIA ROMÂNILOR, vol. IX, apãrut la Editura Enciclopedica, sub egida Academiei Române, în 2008, rãspunsul este negativ. Legile aspre ale rãzboiului nu permit jumãtãþile de mãsurã.
Era posibilã oprirea Armatei Române la graniþa de vest a þãrii? Ce-au cãutat militarii români în Ungaria, dar în Cehoslovacia? Rãspunsul este acelaºi ca ºi în primul caz. Diferenþa constã în faptul cã la începutul rãzboiului am fost aliaþi cu Germania, iar în al doilea, „aliaþi”, cu de-a sila, cu Uniunea Sovieticã.
„Toate sacrificiile fãcute în luptele pentru eliberarea Ungariei ºi a Cehoslovaciei (aproape 200.000 de militari români) au fost inutile. Victoriile româneºti nu au fost recunoscute, ci atribuite numai trupelor sovietice”. (Josif Constantin Drãgan, MAREªALUL ANTONESCU ªI RÃSBOAIELE DE REÎNTREGIRE, vol. 1, Cannaregio-Veneþia, Ed. Nagard, 1986).
Nu trebuie ignorat nici faptul, aparent nesemnificativ, cã trupelor româneºti le-a fost blocatã intrarea pe teritoriul Germaniei, un motiv în plus de a nu-i fi recunoscut României, statului de þarã cobeligerantã, cu consecinþele cunoscute astãzi.
S-au consumat cisterne de cernealã pentru a fi „descrise” „crimele” românilor pe frontul de est, exagerându-se voit „chestiunea evreiascã” ºi numãrul victimelor. Se impune sã ºtim cã cele mai multe „dovezi” prezentate pentru a susþine aceste acuzaþii s-au materializat prin „mãrturii” subiective ale unor „martori”, mai mult sau mai puþin oculari, sau prin relatãri indirecte.
În mod deliberat sunt ignorate sau ocultate, afirmaþiile unor mari personalitãþi evreieºti, din acele vremuri tulburi ale rãzboiului, cum este ºi cazul declaraþiei ce urmeazã:
„Subsemnatul Wilhelm Filderman, Doctor în Drept la Facultatea din Paris, fost Preºedinte al Uniunii Comunitãþilor Evreieºti din România ºi Preºedinte al Uniunii Evreilor Români, domiciliat actualmente în New zork, USA, Hotel Alameda (…) declar urmãtoarele: „ (…) În timpul perioadei de dominaþie hitleristã în Europa, eu am fost în legãturã susþinutã cu Mareºalul Antonescu. Acesta a fãcut tot ce a putut pentru a îmblânzi soarta evreilor expuºi la persecuþia germanilor-naziºti. Am fost martor al unor miºcãtoare scene de solidaritate ºi de ajutor între români ºi evrei… Mareºalul Ion Antonescu a rezistat cu succes presiunii naziste, care impunea mãsuri dure împotriva evreilor. Aº aminti doar câteva exemple:
- Graþie intervenþiei energice a Mareºalului Antonescu, a fost opritã deportarea a mai mult de 20.000 de evrei din Bucovina;
- El a dat paºaport în alb, pentru a salva evreii din Ungaria, a cãror viaþã era în pericol;
- Graþie politicii sale, bunurile evreilor au fost puse sub regim de administrare tranzitorie, care, fãcându-le sã parã pierdute, le-a asigurat conservarea în scopul restituirii la momentul oportun.”
Este inuman ºi regretabil cã un singur om a murit, pentru „vina” de a fi român, german, ungur, evreu sau rus. Este evident ºi incontestabil faptul cã s-au comis abuzuri ºi de o parte ºi de cealaltã, însã este un gest la fel de criminal sã acuzi o naþiune întreagã, pe baza unor dovezi, deseori aflate sub semnul incertitudinii al subiectivismului ºi chiar al falsului.

23 AUGUST 1944 – BUCUREªTI
S-au împlinit 67 de ani de la invazia sovieticã ºi instaurarea comunismului în Romania, realizatã cu nemijlocitul sprijin regal, ºi consolidatã cu ajutorul “baionetelor sovietice” – aceleaºi care, trei ani mai târziu l-au forþat sã abdice. Opera a fost desãvârºitã de Ana Pauker, Emil Bodnãraº, Petru Groza ºi Lucreþiu Pãtrãºcanu, care au pregãtit distrugerea României în anticamera regalului birou al lui Mihai I, urmaþi de Roitman-Chiºinevski, Nicolski, Rãutu… M. Roller & Co.
În noaptea de 22/23 august 1944, Maniu, Btãtianu ºi Titel Petrescu, de comun acord cu faptul cã numai Mareºalul Ion Antonescu poate incheia un armistiþiu rezonabil cu aliaþii, l-au trimis pe Brãtianu la Mareºal, pentru a-i comunica sprijinul lor. Dupã audienþã, Brãtianu le-a comunicat hotãrârea acestuia de a încheia, chiar a doua zi, armistiþiul, cu solicitarea unui acord în scris de la cei trei: “Vã rog, domnule Brãtianu sã mã înþelegeþi, este vorba de o rãspundere istoricã ºi atunci luaþi-vã ºi dumneavoastrã, printr-un act scris, rãspunderea ºi nu prin discuþiuni care se pierd ºi mâine pot fi negate.” Acest lucru reiese ºi din depoziþia generalului Pichi Vasiliu, în timpul procesului: “Dupã plecarea lui Brãtianu de la audienþa avutã la Mareºal, acesta mi-a declarat cã este hotãrât sã facã armistiþiul împreunã cu Maniu ºi Brãtianu.” Aceeaºi declaraþie fãcut-o în instanþã ºi Eugen Cristescu, ºeful serviciului secret.
La ora 13.00 a zilei de 23 august 1944, ºefii partidelor de opoziþie: I. Maniu, Gh. Brãtianu ºi Titel Petrescu rãmãseserã pe aceeaºi poziþie, aceea de a-l sprijini pe Ion Antonescu sã încheie armistiþiul, un motiv în plus pentru aceasta, cântãrind ºi întrevederea ºefilor opoziþiei cu Lucreþiu Pãtrãºcanu ºi Constantin Agiu, reprezentanþii comuniºtilor. Pe parcursul acestei întâlniri, la insistenþa imperativã a celor doi comuniºti, referitoare la rãsturnarea Mareºalului, exprimatã prin somaþia: “…Rãspundeþi: acceptaþi sau nu. Nu mai poate interveni din partea dvs încã o amânare!”, Generalul Sãnãtescu, reprezentantul Palatului, prezent ºi el la intrunirea conspirativã nu a reacþionat în nici un fel atunci când delegatul comuniºtilor a bãtut cu pumnul în masã. Iuliu Maniu, care sesizase caracterul ultimativ al proiectului prezentat de comuniºti, a întrerupt insolenþa vorbitorului, a rãspunzând surãzâtor: “Drãguþã… eu nu sunt obiºnuit sã se discute cu mine cu revolverul pe masã.”
Evenimentele s-au precipitat. Sãtul de tutela Mareºalului, Regele a decis sã facã el armistiþiul, “Dacã îl lãsãm pe Ion Antonescu sã facã armistiþiul - a spus Regele – ne va þine iar sub papuc.” (Memoriile lui Brãtianu).
Preocupat de soarta frontului ºi de complexitatea situaþiei, Mareºalul nu avea de gând ºi nici vreme de irosit pentru o vizitã la Palat, însã dupã insistenþa – prin telefon - a generalului Sãnãtescu, în cele din urmã a acceptat. Între timp, la Palat, Regele împreunã cu complotiºtii: Mocioni-Stârcea, generalul revanºard Aurel Aldea ºi Ioaniþiu, secretarul Regelui, colonelul-adjutant Emilian Ionescu, colonelul D. Dãmãceanu ºi alþii, suporterii ideii comuniºtilor – aceea de a folosi vizita Mareºalului pentru a-l aresta – fãceau pregãtiri. Însuºi Regele a format o echipã din trei subofiþeri din paza sa personalã: Bâlã, Dumitru Rusu ºi Dinu, sub comanda maiorului Anton Dumitrescu. Subofiþerului Bâlã, Regele i-a încredinþat cifrul camerei-seif – o încãpere îngustã, fãrã aerisire – în interiorul cãreia, i-a spus sã aducã o mãsuþã ºi douã scaune. ”În cazul cã îl arestãm, aici ai sã-l închizi!”. Abia atunci subofiþerul a înþeles ce se pregãtea. În acel moment Regele a cãzut de la înãlþimea tronului, la nivelul ordonanþei, iar “Coroana” s-a rostogolit lamentabil.
Misiunile încredinþate nu mai lasã nici un semn de îndoialã asupra faptului cã oricare ar fi fost rãspunsul Mareºalului, orice ar fi dorit sã facã, arestarea era hotãrâtã, iar numele persoanelor ce se gãseau în Casa Nouã, din spatele Palatului Regal nu mai lasã loc niciunei îndoieli.
Asupra dialogului purtat la Palatul Regal ºi a celor întâmplate în dupã-amiaza zilei de 23 august 1944, declaraþiile sunt foarte controversate ºi contradictorii. Singurul supravieþuitor al evenimentelor care ar putea relata derularea “filmului” arestãrii Mareºalului este fostul suveran, dar “Majestatea Sa” nu are nici un interes sã fie aflat întregul adevãr; pãstreazã tãcerea ºi … nu va vorbi niciodatã.
Regele a nesocotit opþiunea partidelor politice ºi prin gestul condamnabil al arestãrii Conducãtorului Statului – ºi de facto al Armatei – a adus prejudicii ºi suferinþe inimaginabile neamului românesc.
Regele ºi complotiºtii nu s-au sfiit sã-ºi însuºeascã toatã acþiunea de încheiere a armistiþiului pe care Mareºalul o definitivase la Snagov, înainte de a pleca la Palat, ca ºi toate mãsurile de pregãtire militarã prevãzute de Mareºal în acest scop. Pentru a-ºi pune în aplicare planurile nechibzuite, complotiºtii au abuzat de toate înlesnirile pe care Mareºalul le acordase opoziþiei pentru a stabili contacte ºi a trata cu aliaþii, nefiind niciodatã deranjaþi de organele de siguranþã ale þãrii.
Dupã marea infamie – arestarea Mareºalului – Regele a mai comis imensa eroare materializatã prin citirea, în seara aceleiaºi zile, la radio, a proclamaþiei întocmite de comuniºti ºi care a echivalat cu capitularea necondiþionatã a României. Nesãbuinþa Regelui a permis sovieticilor, ca între 23 august ºi 12 septembrie 1944, sã ia în prizonierat între 130.000 ºi 170.000 de ostaºi ºi ofiþeri români, aceºtia adãugându-li-se celor luaþi anterior. (Raportul M.St. M. al Armatei Române din 1945).
De teama represaliilor germanilor, dovedind “marele sãu curaj” Regele a plecat din Bucureºti, refugiindu-se la moºia sa din judeþul Gorj, de unde s-a reîntors doar când situaþia a trecut sub control sovietic. Dorind cu orice preþ sã se transforme din personaj de decor, în erou, Regele Mihai a decis sã culeagã laurii personali pe seama altora. Cum a fost recompensat pentru trãdarea sa? A obþinut doar satisfacþii efemere: URSS i-a acordat cea mai mare distincþie sovieticã, pe care doar Stalin, Eisenhower, Montgomery ºi marii comandanþi sovietici o mai deþineau – Ordinul „VICTORIA”.
Decretul care însoþea distincþia, menþiona:
„Pentru actul curajos al cotiturii hotãrâtoare a politicii României spre ruptura cu Germania hitleristã, în clipa în care nu se precizase clar înfrângerea Germaniei, Majestatea Sa Mihai I, Regele României, se decoreazã cu ORDINUL VICTORIA.
Prezidiul Sovietului Suprem al URSS, M. Kalinin, Secretarul Sovietului Suprem al URSS, Gorkin. Moscova, Kremlin, 6 iunie 1945”. (ªtind cã regelui îi plac motoarele, i-a trimis cadou ºi douã avioane).
În 1946 Monumentul Ostaºului Sovietic era dezvelit în prezenþa Regelui Mihai I, a premierului Petru Groza, a Anei Pauker ºi a altor fruntaºi politici ai vremii.
Cu o „oarecare” întârziere, la 10 mai 1947, ambasadorul SUA la Bucureºti i-a înmânat Regelui Mihai, Medalia ºi Decretul Legiunii Meritului cu gradul de Comandor, acordate de Preºedintele Statelor Unite, Harry Truman.
Consecinþele acelui nefericit 23 AUGUST 1944 – ZI A TRÃDÃRII NAÞIONALE s-au repercutat asupra a sute de mii de români, deportaþi sau aruncaþi în inchisori unde doar foarte puþini au mai suprevieþuit. Scriitorul ªtefan Dumitrescu, referindu-se la complotiºi, scria: „(…) au sãvârºituna dintre cele mai mari ticãloºii din istoria poporului român, de când este acesta în vatra sa” … caracterizând actul actul trãdãrii: „O palmã datã poporului român ºi istoriei acestui neam. Un scuipat în obraz, pe care cotropitorul þãrii l-a folosit în loc de ºtampilã”. (ªtefan Dumitrescu, DELIRUL vol. II, Râmnicu Vâlcea, Ed. Fortuna, 2004)
În România postdecembristã, cuvântul TRÃDARE a fost înlocuit cu gãselniþa-surogat DEFECTARE. În acest fel TRÃDAREA este astãzi promovatã, neoficial, ca politicã de stat.
Fostul suveran, revenit în România dupã decenii îºi trãieºte ultimii ani de viaþã condus de alþii, aºa cum a trãit în copilãrie, în adolescenþã ºi în anii tinereþii. Niciodatã nu a dat socotealã pentru trãdarea sa. Generalului Pacepa i-au fost înapoiate averea, gradul ºi solda pentru serviciile aduse altora. A fost absolvit de orice vinã, ba s-au fãcut auzite voci demente care îl declarã erou… Din pãcate, exemplele pot continua.

EPILOG
Privind retrospectiv, putem construi similitudini, ca ºi diferenþe între soarta Mareºalului Ion Antonescu ºi a altor protagoniºti ai celui de-al doilea rãzboi mondial:
Hitler s-a sinucis. Mussolini a fost împuºcat de “partizanii” comuniºti.
Mareºalul Mannerheim, deºi a luptat împotriva ruºilor încã din 1918, iar în anii 1939-1940 le-a administrat o ruºinoasã corecþie, deºi a fost aliat cu Hitler, nu a fost judecat, de vreun “Tribunal al poporului” finlandez, nu a fost condamnat ºi cu atât mai puþin executat, ba mai mult, în anul 1944 a fost ales Preºedinte al Finlandei, demnitate pe care a deþinut-o pânã în anul 1946. Astãzi statuia lui ecvestrã troneazã în piaþa Parlamentului Finlandei, din Helsinki.
Miclos Horthy, „amiralul fãrã flotã” - aflat ºi el de partea Axei – s-a purtat abominabil cu ne-maghiarii: români, slovaci, ruteni, sârbi ºi evrei. Nu a fost trimis în faþa vreunui „Tribunal al poporului”, nu a fost condamnat ºi nici asasinat de ai lui. Dupã rãzboi, a fost adãpostit într-un castel din Germania, apoi mutat în Portugalia. Nu a fost „vânat” de Simon Wiesenthal, de vreun român, de vreun sârb sau de altcineva. ªi-a dat obºtescul sfârºit în liniºte, nederanjat de nimeni. Spre onoarea conaþionalilor lui, a fost reabilitat ºi reînhumat în Ungaria, cu funeralii naþionale. Nimeni nu s-a împotrivit.
Stalin a fost cel mai mare criminal din istoria omenirii, dar evreii se prefac a nu cunoaºte acest adevãr incontestabil. Abia dupã dispariþia dintre cei vii, crâmpeie de adevãr au început sã iasã la luminã ºi, parþial, sã fie difuzate în vãzul lumii. Nici un tribunal internaþional nu a îndrãznit sa-i judece faptele comise, în schimb pe Milosevici-sârbul, nu s-au sfiit sã-l „sinucidã”, dupã ani de temniþã în care nu au reuºit sã-l ingenuncheze… „Vânãtoarea de vrãjitoare” continuã.
EX Regele Mihai I. „Când, la sfârºitul anului 1947, comuniºtii pe care i-a adus la putere l-au aruncat ca pe o mãsea stricatã, Regele nu mai era decât un infirm moral. Nici Stalin, nici Truman nu au mai miºcat vreun deget pentru el.” (Josif Constantin Drãgan, MAREªALUL ANTONESCU ªI RÃSBOAIELE DE REÎNTREGIRE, vol. 1, Cannaregio-Veneþia, ed. Nagard, 1986, p.371).
A trãit în strãinãtate pânã dupã evenimentele din decembrie 1989. În urmã cu câþiva ani guvernele postdecembriste i-au „restituit” o serie de bunuri, unele neaparþinându-i vreodatã ºi i-au acordat favoruri cuvenite foºtilor ºefi de stat. În contradicþie cu orice legi ºi protocoale, a fost inventatã “Casa regalã” a Republicii România, iar „Majestatea Sa” a declarat-o pe una din fiicele sale – soþie a „principelui” de mucava, Duda - „moºtenitoarea tronului”.

Mareºalul Ion Antonescu a dus un rãzboi împotriva Uniunii Sovietice, alãturi de Germania, pentru recâºtigarea teritoriilor rãpite de URSS în 1940.
La 23 august 1944 mareºalul-martir al românilor, Ion Antonescu a fost trãdat de regele sãu ºi predat, în plin conflict militar inamicului. Regele Mihai a participat doar la sãrbãtorirea succeselor, reponsabilitatea lãsând-o numai pe umerii Mareºalului.
Dupã arestarea nedemnã de cãtre rege ºi camarila sa, Ion Antonescu a fost predat ruºilor ºi transportat în Uniunea Sovieticã, unde, paradoxal, (în prima perioadã a detenþiei) a fost tratat cu respectul cuvenit unui mare conducãtor militar - ceea ce nu s-a întâmplat în cazul românilor lui. În mai 1946, Mareºalul a fost adus în þarã unde a fost „judecat” de „Tribunalul poporului” – o mascaradã sub regie strãinã, derulatã sub presiunea lozincilor strãzii – ºi condamnat la moarte. De fapt (ca ºi arestarea Mareºalului) sentinþa fusese hotãrâtã înainte de înscenarea „procesului”.
Testamentul politic al Mareºalului, expus în ultima ºedinþã a „Tribunalului”, din care redau un scurt fragment, ar trebui sã ne punã pe gânduri, el fiind la fel de actual ºi poate, chiar în viitor:
„Scump popor român,(…) Acest rãzboi care s-a sfârºit cu înfrângerea Germaniei, nu va pune capãt conflictului mondial în anul 1944. Prevãd un al treilea rãzboi mondial, care va pune omenirea pe adevãratele ei temelii sociale. Ca atare, dvs. si urmaºii dvs. veþi face mâine ceea ce eu am încercat sã fac astãzi, dar am fost înfrânt! Dacã aº fi fost învingãtor, aº fi avut statui în fiecare oraº al României.
Cer sã fiu condamnat la moarte ºi refuz, dinainte orice graþiere. În felul acesta voi muri pe pãmântul Patriei, în schimb voi, ceilalþi, nu veþi fi siguri dacã veþi mai fi aici când veþi fi morþi.” (Gh. Buzatu, ROMÂNIA, CU ªI FÃRÃ ANTONESCU, Iaºi, Ed.Moldova, 1991).
În ultimul cuvânt care i-a fost acordat, Mareºalul a spus:
„Domnule Preºedinte ºi Onorat Tribunal, s-a dat aici, în faþa poporului nostru, a istoriei noastre ºi a conºtiinþei universale, un penibil ºi trist spectacol. Majoritatea foºtilor mei colaboratori au gãsit cã este de demnitatea lor ºi a neamului nostru sã se desolidarizeze de guvernarea la care au participat.
Eu, Onorat Tribunal, declar solemn, în acest ceas, cã, în afarã de crime ºi furturi, mã solidarizez ºi iau asupra mea, toate greºelile pe care, cu ºtiinþa sau fãrã ºtiinþa mea, le-am fãcut.” (Ioan Dan, „PROCESUL” MAREªALULUI ION ANTONESCU, Bucureºti, Ed.Lucman, 2005, p.434)
Luându-ºi rãmas bun de la fostul sãu colaborator, Gh. Lecca, Mareºalul i-a spus: „Te du cu bine, Lecca! … urmeazã calea pe care þi-a hãrãzit-o propriul dumnitale destin. Þi-ai fãcut pe deplin datoria. Spune-i Regelui cã nu plec supãrat pe el ºi cã l-am iertat. Mai mult, spune-i cã-i mulþumesc cã mi-a oferit prilejul sã mã aºez, cu un minut mai devreme, în rândul celor ce s-au jertfit pentru binele ºi onoarea acestui Neam.” (Josif Constantin Drãgan, MAREªALUL ANTONESCU ªI RÃSBOAIELE DE REÎNTREGIRE, vol. 1, Cannaregio-Veneþia, ed. Nagard, 1986,p. 511).
Regele i-a refuzat Mareºalului pânã ºi dreptul de a mai trãi. Nu a aprobat cererea de graþiere semnatã de mama Mareºalului, doamna Baranga ºi de avocatul apãrãtor, Constantin Bãlãceanu, dând curs, sine die, executãrii sentinþei aºa numitului „Tribunal al poporului”. Cu o zi înainte de împlinirea vârstei de 64 de ani, Mareºalul, împreunã cu Mihai Antonescu, Gheorghe Alexianu ºi generalul Pichi Vasiliu au fost supuºi unei „execuþii-mãcel”.
Ceea pentru ceilalþi protagoniºtii învinºi ai celui de-al doilea rãzboi mondial este posibil – recercetarea ºi reanalizarea evenimentelor în stare de luciditate – pentru mareºalul Ion Antonescu este interzis. Gãsiþi domniile voastre rãspunsul adecvat la aceastã dilemã. Pânã ºi regelui Carol al II-lea i-au fost reînhumate, cu onoruri oficiale, rãmãºiþele pãmânteºti. Oare ale Mareºalului unde or fi?
În timpul celui de-al doilea rãzboi mondial nu doar evreii au suferit, nu doar ei au murit nevinovaþi, ci ºi ne-evreii – iar aceºtia sunt cu mult mai numeroºi – în þãrile de sub influienþa sovieticã supravieþuitorii evrei s-au metamorfozat, în cãlãii-emeriþi ai goim-ilor. Insistenþele excesive, insolente ºi zgomotoase ale unor organizaþii evreieºti, nu doar împotriva reabilitãrii, ci chiar a „necondamnãrii” mareºalului Ion Antonescu, pretenþiile acestora ca portretul Mareºalului sã fie eliminat pânã ºi din galeria primilor miniºtri ai României, constituie încãlcarea oricãror uzanþe diplomatice, un act de ºtergere a memoriei românilor ºi un abuz inacceptabil de mãsluire brutalã a istoriei.
Ariel Sharon, fostul prim ministru al Israelului a ordonat masacrul comis asupra civililor palestinieini din taberele de refugiaþi de la Sabra ºi Shatilla, din lagãrele Libanului ocupat de Israel (numãrul victimelor neevreilor masacraþi nu este accesibil publicului, el ridicându-se la mii de victime). Ariel Sharon nu a fost pus, niciodatã sub acuzare pentru faptele comise, de cãtre aceleaºi organizaþii care îl acuzã pe Ion Antonescu.
Bune sau mai puþin onorante, faptele, evenimentele ºi personalitãþile istoriei unui popor nu pot fi radiate cu un creion, asemenea celebrului instrument de scris al lui Molotov, care a trasat noua graniþã a României. Din pãcate, guvernele româneºti nu au avut demnitatea de a se opune, astfel încât, mareºalul Ion Antonescu este condamnat ºi ucis în fiecare nouã zi.
Fac apel, încã odatã la Nicolae Iorga: „DE CE ATÂTA URÃ?”

Daca ati avut rabdare sa cititi pana aici inseamna ca voua chiar va pasa. Stergeti-va lacrimile si inspirati adanc sa protejam inima ca avem treaba de facut in tarisoara noastra.
Ati vazut cum politician sau rege stiu doar sa se catere pe jertfele/cadavrele noastre, fie civil sau militar. DE ACEEA NU MAI VREAU POLITICA SI NU MAI VREAU NICI UE, pentru ca toti cei care au sfasiat trupul Romaniei, ne-au aruncat in razboi, ne-au saracit resursele (numai cat petrol a intrat in armatele germane si dupa aceea rusesti) si ne-au pus sa mai platim si daune de razboi o viata de om, da toate aceste natii europene se uita cu dispret la noi si se fac ca ne vor binele.
STA-LE-AR IN GAT PE VECI, SI SA ASTEPTE AJUTORUL NOSTRU!

COOOOOOOOORECT,ADEVÃRAT.
ANTONESCU EEEEEEEEROOOOOOOOOOOUUUUUUUUU,NAȚIONAL.
mirciulicî fonfulicu trãdãtor,de țarã,nu de neam pencã nu-i de neam ROMÂNESC,DOAR ,cã-i de neam prost. IEUROII AȘTEA NAHOTI onali si patri hoți meritã

BRAVO !!!! DE 3 ORI BRAVO VORBA LUI NENEA IACU!!

bravo omule ca bine zici :) dar dupa cum vezi .. greselile trecutului se uita usor si lasam aceleas vipere sa ne suga sangele in continuare :(

De la: 9am095496, la data 2011-08-30 20:18:20bravo omule ca bine zici :) dar dupa cum vezi .. greselile trecutului se uita usor si lasam aceleas vipere sa ne suga sangele in continuare :(

LIPITORI

De la: Australinca_DI, la data 2011-01-16 12:43:48ROMANIA S-A DECLARAT DE ACORD CU INTRAREA IN UNIUNEA EUROPEANA CAND SE STIA FOARTE BINE CA NU ESTE NICI PE DEPARTE PREGATITA PENTRU A FACE FATA UNOR STANDARDE DE CONVIETUIRE...SI ACUM SE COMPARA CU STATELE DEZVOLTATE DIN EUROPA SI CU VESTUL INDEPARTAT.....ROMANIEI AI TREBUIE INCA 100 DE ANI SA AJUNGA LA NIVELUL LOR ....

Influenta pozitiva a vestului indepartat se traduce prin
So Fucking HOT!

PE 29 IULIE 2012 EU AM CHEMAT ELECTORATUL LA VOT DAR PDL SI OAMENII DIN SERVICIILE SECRETE VOR BOICOTA SI IMPEDICA PARTICIPAREA SA NU ATINGA PRAGUL ELECTORAL SA MA REINTORC LA COTROCENI.AMBASADORII MEI DIN STRAINATATE STIU SI EI CE AU DE FACUT.MONICA MACOVEI LATRA LA BRUXELLES SA-L ASMUTA PE BARROSO SI PE MERKEL CA ASTIA SUNT CRETINI SI NU PRICEP MANEVRELE MELE,DAR AU INTERESE IN ROMANIA LA FEL CA AMERICANII.LA CCR AM OMUL MEU STEFAN MINEA SPECIALIST IN FALSURI SI DAU PESTE CAP DECIZIILE PLENULUI CIND SUNT FRAIERII PLECATI IN CONCEDII. EU NU RESPECT LEGEA PARTIDELOR POLITICE,IN SPECIAL ART.2 SI ART.46. STIAM CA LISTELE ELECTORALE SUNT UMFLATE CU PESTE 3,5 MILIOANE DE ELECTORI CA AM SI EU VAGABOANTA MEA LA AUTORITATEA ELECTORALA PERMANENTA SI VROIAM SA LE MAI TRAG O PACALEALA GAOZARILOR,DACA MAI ERA DULAUL MEU BLAGA LA MI REUSEAM.DAR NICI CU IOAN RUS NU MA PLING CA ESTE OMUL LUI BOC.DAR NU MA PLING,O AM PE ASPAZIA COJOCARU, SECURISTA CARE RASTOARNA SITUATIA LA CCR IN FAVOAREA MEA PE HANDICAPATUL ZEGREAN,PSIHOPATA IULIA,PETRE CEAUSESCU LAZAROIU INFRACTORUL CARE CU TOATE CELE 7,5 MILIOANE DE VOTURI IMPOTRIVA MEA SI INCOMPETENTA PARLAMENTULUI MA INTORC LA COTROCENI.

Una dintre tarile cu cea mai mare coruptie, foamete, criminalitatea ridicata ,Franta, s-a gasit sa faca glume pe seama noastra de necaz ca nu au invins la meci , prin doi actorasi de prost talent , de doi bani ruginiti , doi mascarici de balci ,care se maimutareau la TV -ul lor. ! iata cine ne critica !!!Doamne apara -Franta !!!!

Tycu

Nu vã mai supãraþi pe francezi!

Zãu nu înþeleg de ce se inflameazã toatã lumea pentru cã, în nu ºtiu ce emisiune care insistã cã e umoristicã, francezii ne-ar fi fãcut pãduchioºi ºi aºa mai departe. E cusutã cu aþã albã, parol! Nu vedeþi, bre, cã cineva vrea sã ne strice cu francezii ºi bagã zâzanie? Nu e atât de evident cã mizeria aia nu are legãturã cu Franþa ºi franþujii? Ia uitaþi-vã atenþi la imaginile alea ºi o sã vã daþi seama.

- În imagini toþi ãia sunt albi. Ori se ºtie bine cã francezii sunt tuciurii cu pãrul creþ.

- Emisiunea aia a fost difuzatã la o orã la care majoritatea franþujilor se aflã la moschee, implorându-l pe Allah.

- Francezii nu au umor. Singurele glume reuºite sunt maºinile franþuzeºti.

- Nimeni în Franþa nu are timp de caterincã ieftinã. Acolo toatã lumea munceºte non-stop. Cei mai mulþi sapã la linia Maginot, iar cei rãmaºi lucreazã la noi modele de pantofi cu toc de 38 cm pentru preºedintele lor.

- N-ai cum sã mai faci bancuri pe seama altora când îl ai preºedinte pe unul ca Sarkozy.

- Cum sã te superi pe o naþie care a fãcut zi naþionalã din ziua evadãrii în masã dintr-o puºcãrie? Lejurdegloaretarive.

- Teama de pãduchi a franþujilor n-ar mai fi o problemã dacã femeile lor s-ar mai epila din când în când. Cã veni vorba, la ce foloseau beþiºoarele cu care se scãrpinau aristocraþii lor pe sub peruci?

- Parfumurile franþuzeºti sunt renumite în lume, s-au nãscut dintr-o lungã luptã cu duhoarea. Noi folosim sãpunul.

- Cu francezii te poþi împrieteni foarte uºor dacã le dai o bananã ºi-i laºi sã se legene în copaci.

- Salutul tradiþional al francezilor, salam aleikum, habibi, ne aratã cã ei sunt, de fapt, un popor prietenos ºi paºnic.



moshemordechai.wordpress.com/2011/09/11/nu-va-mai-suparati-pe-fr...

"No man is an island entire of itself; every man is a piece of the continent, a part of the main... And therefore never send to know for whom the bell tolls; it tolls for thee." - John Donne

De la: sasfrancisc, la data 2011-06-22 17:07:20Vine imediat 23 August, haideti sa citim cava istorie si sa ne reamintim cine a fost si este Europa, avem si noi loc la furculita si cutit sau noi suntem doar cina.

UITE DE CE NU MAI VREAU SA AUD DE POLITICIENI SAU FILFIZONI IMUNI LA HOTARARI TEMBELE.

Publicat de dl. Ion Coja in Textele altora pe 20.06.2011 si Ion Mãldãrescu 05 septembrie 2008.

S-au scurs 72 de ani de la semnarea ne-denunþatului, deci a încã actualului Pact Molotov-Ribbentrop, 71 de ani de la pierderea unor provincii româneºti ºi împunerea Diktatului de la Viena, ºi 67 de ani de la necondamnata trãdare a regelui Mihai I.

PACTUL MOLOTOV – RIBBENTROP
La 23 august 1939 Uniunea Sovieticã ºi Germania, urmãrindu-ºi propriile scopuri ºi aparent cãzând de acord, au parafat nefericitul tratat, cunoscut sub numele „Pactul Molotov-Ribbentrop”. Consecinþele acestuia au fost dezastruoase pentru România, iar unele mai dãinuie ºi astãzi. Urmare a prevederilor pactului, Uniunea Sovieticã a prezentat României ultimatumul prin care aceasta din urmã era obligatã sã pãrãseascã pãmânturile strãmoºeºti ale Basarabiei ºi ale nordului Bucovinei, într-un interval imposibil de realizat ºi pe care chiar sovieticii l-au cãlcat în picioare.
Sub conducerea Regelui Carol al II-lea Consiliul de Coroanã a hotãrât abandonarea cetãþenilor români ºi a teritoriilor amintite, fãrã opunerea unei minime rezistenþe, hotãrâre condamnatã de întreaga populaþia româneascã. Dintre puþinii care au avut demnitatea de a se împotrivi acestei decizii voi aminti pe marele savant Nicolae Iorga ºi pe generalul Ion Antonescu.
La data de 26 iunie 1940, Viaceslav Molotov a prezentat ministrului României la Moscova, Gheorghe Davidescu, nota ultimativã prin care sovieticii cereau românilor sã pãrãseascã teritoriul Basarabiei ºi al nordului Bucovinei. La 28 iunie 1940, sovieticii au adresat Romaniei o noua notã ultimativã, prin care cereau ca evacuarea Basarabiei ºi a nordului Bucovinei, de cãtre autoritaþile române sã fie realizatã în patru zile.
Populaþia din teritoriile menþionate au fost anunþate abia în dimineaþa zilei de 28 iunie 1940, de intrarea iminentã a trupelor sovietice în Cernãuþi, Chiºinãu, Tighina ºi Cetatea Albã. Nu fusese luatã nici o mãsurã prealabilã, deºi cu luni de zile înainte, factorii de rãspundere ºtiau, cã Uniunea Sovieticã avea în vedere reanexarea Moldovei dintre Prut ºi Nistru. Nerespectând termenul pe care l-au impus în a doua nota ultimativã, sovieticii au ocupat oraºele Cernãuþi ºi Chiºinãu încã din data de 29 iunie 1940.
Mulþi români nevinovaþi au cãzut victime abuzurilor Armatei Roºii, comise asupra celor care încercau sã se refugieze dincoace de Prut, una din dureroasele amintiri fiind mãcelul românilor seceraþi fãrã milã de gloanþele grãnicerilor sovietici, la Fântâna Albã, în Bucovina. Purtau în faþã un steag alb ºi însemne religioase (icoane, prapuri ºi cruci din cetinã). Erau neînarmaþi ºi aveau asupra lor doar merinde pentru drum. Numãrul exact al victimelor nu s-a aflat ºi este puþin probabil sã se afle vreodatã, dar puþinii supravieþuitori amintesc de un numãr cuprins între 3.000 ºi 5.000 de sãteni. Dupã masacru rãniþii au fost târâþi pânã la cinci gropi comune sãpate dinainte, unde au fost ingropaþi, unii fiind încã în viaþã: bãtrâni, femei, copii, sugari – vii, morþi sau muribunzi. Câþiva, „mai norocoºi”, au fost arestaþi de NKVD din Hliboca (Adâncata) ºi dupã torturi înfiorãtoare, au fost duºi în cimitirul evreiesc din acel orãºel ºi aruncaþi de vii într-o groapã comunã, peste care s-a turnat ºi s-a stins var. Dupã câteva zile, mii de familii au fost urcate în trenuri ºi deportate în Siberia, numai pentru „vina” de a fi români.
Nu dupã mult timp în ziarul „Universul” a apãrut impresionantului articol al marelui savant Nicolae Iorga (foto stânga jos ), sub titlul „DE CE ATÂTA URÃ?” pe care îl redau:

„Se adunã ºi cresc vãzând cu ochii documentele ºi materialele, actele oficiale ºi declaraþiile luate sub jurãmânt. Înalþi magistraþi ºi bravi ofiþeri, care ºi-au riscat viaþa ca sã apere cu puterile lor retragerea ºi exodul românilor, au vãzut cu ochii lor nenumãratele acte de sãlbãticie, uciderea nevinovaþilor, lovituri cu pietre ºi huiduieli. Toate aceste gesturi infame ºi criminale au fost comise de evreimea furioasã, ale cãror valuri de urã s-au dezlãnþuit ca sub o comandã nevãzutã.
De unde atâta urã?
Aºa ni se rãsplãteºte bunãvoinþa ºi bunãtatea noastrã?
Am acceptat acapararea ºi stãpânirea iudaicã multe decenii ºi evreimea se rãzbunã în ceasurile grele pe care le trãim. ªi de nicãieri o dezavuare, o rupere vehementã ºi publicã de isprãvile bandelor ucigaºe de sectanþi sangvinari. Nebunia organizatã împotriva noastrã a cuprins târguri, oraºe ºi sate.
Fraþii noºtri îºi pãrãseau copiii bolnavi, pãrinþii bãtrâni, averi agonisite cu trudã. În nenorocirea lor ar fi avut nevoie de un cuvânt bun, mãcar o fãrâmã de milã. Sprijin cald ºi un cuvânt înþelegãtor, fie ºi numai sentimental, ar fi fost primit cu recunoºtinþã. Li s-au servit gloanþe, au fost sfârtecaþi cu topoarele, destui dintre ei ºi-au dat sufletul. Li s-au smuls hainele ºi li s-a furat ce aveau cu dânºii, ca apoi sã fie supuºi tratamentului hain ºi vandalic. Românimea aceasta, de o bunãtate prosteascã faþã de musafiri ºi jecmãnitori, merita un tratament ceva mai omenesc din partea evreimii, care se lãuda pânã mai ieri cã are sentimente calde ºi frãþeºti faþã de neamul nostru în nenorocire.”
„Ultimatumul sovietic de la 26 iunie 1940 ºi anexarea teritoriului dintre Prut ºi Nistru, la Uniunea Sovieticã, a fost întâmpinatã cu bucurie de evreii din aripa stângã ºi comuniºti.” (Alexandru ªafran, fost Rabin ªef al evreilor din România – declaraþie din anul 1946)
Apreciez deosebit de relevant ºi comentariul lui Paul Goma din lucrarea sa, „BASARABIA ªI „PROBLEMA”:
„Nu am auzit sã fi existat vreun singur evreu, atunci, acolo, în Basarabia-Bucovina „Sãptãmânii roºii” (28 iunie-3 iulie 1940) care sã fi protestat verbal – necum sã se opunã – coreligionarilor beþi de urã (de rasã, nu de clasã) care s-au dedat la acte de purã bestialitate. Victime: Românii militari în retragere, Românii civili porniþi în refugiu… (…) Fireºte, „nu toþi Evreii”, scriind despre cauza masacrãrii Evreilor de cãtre Români, între anii 1941 ºi 1943, „ignorã” adevãrul cronologic, istoric, acela care spune:
- întâi a avut loc cedarea Basarabiei, a Bucovinei de Nord ºi a Þinutului Herþa, evacuarea tragicã (pentru Români ºi numai pentru ei), între 28 iunie ºi 2 iulie 1940;
- abia apoi, la 29 iunie 1941 a fost pogromul de la Iaºi, primul act sângeros – victime : Evreii din România
Adevãrul spune: „evacuarea” armatei ºi a civililor din teritoriile cedate a constituit, din partea Eveilor, nu a Ruºilor ocupanþi – o agresiune sãlbaticã, fanaticã, rasistã, anti-româneascã, anti-goi, anti-creºtinã; ºi încã mai spune: agresiunea EVREILOR în timpul evacuãrii, împotriva militarilor ºi a civililor români din teritoriile cedate a însemnat „Ochiul-prim”, iar ce s-a întâmplat dupã un an de zile – inadmisibil, reprobabil – „Ochiul-scos”. „Ochiul-scos” a fost rãzbunarea Românului pe Evreu.”
Referitor la pogromul de la Iaºi, Mihai Pelin combate cu documente afirmaþiile nefondate ºi nereale, fãcute în presa vremii de publicistul Curzio Malaparte: „Fapt dovedit, principala rãspundere a masacrului de la Iaºi revine elementelor din Organizaþiile TODT ºi SS, existente în oraº, chiar dacã generalul german Eugen Ritter von Schöbert nu pãrea a fi un nazist înfocat…” (Josif Constantin Drãgan, MAREªALUL ANTONESCU ªI RÃSBOAIELE DE REÎNTREGIRE, vol. 1, Cannaregio-Veneþia, Ed. Nagard, 1986, documente,p.576).

DIKTATUL DE LA VIENA
Între 28 iunie ºi 7 septembrie 1940, România a pierdut 99.926 kmp cu 6.829.288 locuitori. Prin acordul de la Craiova, a retrocedat Bulgariei Cadrilaterul, iar la 30 august 1940 României i-a fost impus Diktatul de la Viena, prin care a fost silitã sã cedeze 43.492 km² din teritoriul Transilvaniei, în favoarea Ungariei.
S-a abãtut o avalanºã de crime, torturi ºi violuri comise de trupele ºi organizaþiile horthyste împotriva locuitorilor români din localitãþile ocupate: în noaptea de 13/14 septembrie 1940, „Comuna Ip a fost a fost teatrul unui sãlbatic act de violenþã. La începutul nopþii echipe de ostaºi unguri, însoþite de iredentiºti ºi membri ai Gãrzii Naþionale au scos din case pe toþi românii care nu fugiserã, i-au bãtut pânã la sânge ºi i-au schingiuit, zdrobindu-le oasele ºi smulgându-le unghiile, apoi, fãrã a þine seamã de sex ºi vârstã, i-au împuºcat cu focuri de armã ºi de mitralierã. Femeile au fost batjocorite, iar copii spintecaþi (…) dupã mãcel a urmat jaful cadavrelor ºi al caselor celor omorâþi. Cadavrele au fost cãrate cu cãruþele – unii încã mai respirau – ºi îngropate într-o groapã comunã, de 35/25 m, peste care s-a turnat var ºi apoi pãmânt. ” Au cãzut victime 157 de români, copii, femei, bãtrâni ºi bãrbaþi. (Arhiva MAI, fond documentar, dosar nr. 10, vol. 16, p.217)
Au urmat atrocitãþi comise de armata horthystã, de Poliþia Regalã Maghiarã ºi de diverse organizaþii ungureºti, maltratarea ºi expulzarea preoþilor ºi a intelectualilor români.
Iatã ce scria publicistul american, Milton G. Lehrer, martor al unor astfel de atrocitãþi, în lucrarea sa LES ASSASINATS: „Comuna Trãznea a fost ocupatã de trupele ungureºti, la 9 septembrie 1940. Ca ºi când armata de ocupaþie ar fi executat un ordin primit, îndatã ce satul a fost invadat de soldaþi, un veritabil potop de foc ºi sânge s-a abãtut asupra lui. Toate armele moderne au fost utilizate pentru a satisface instinctele brutale: puºti, mitraliere, tunuri ºi grenade. Dupã ce au fost trase primele salve, soldaþii au pãtruns în case ºi au asasinat pe oricine gãseau în calea lor, incendiind casele”.
Un martor ocular descrie scenele de groazã care au urmat: „Dupã încetarea focului de arme, ungurii au pus mâna pe copiii de români ºi îi aruncau, de vii, în vãpaia focului (casele care ardeau n.a.), arzând de vii în chinuri groaznice ºi mare jale rãsuna în tot locul de plânsetele lor” Rezultatul masacrului de la Trãznea: 263 români (copii, femei, bãrbaþi, tineri ºi bãtrâni). (Arhiva MAI fond documentar, dosar 541, vol.122)

22 IUNIE 1941
Franþa ºi Anglia, aliaþii tradiþionali ai României erau mult prea preocupaþi de propria situaþie, iar în condiþiile amintite, alinierea României la Reich devenise singura opþiune rãmasã disponibilã pentru recuperarea teritoriilor pierdute.
Având girul tuturor românilor, la 22 iunie 1941 Conducãtorul Statului, generalul Ion Antonescu, a dat celebrul ordin de zi: „OSTAªI, VÃ ORDON TRECEÞI PRUTUL! ” luptând alãturi de trupele germane împotriva URSS. Armata Românã a fost întâmpinatã cu multã bucurie ºi recunoºtinþã de populaþia româneascã din Basarabia ºi Bucovina.
Cunoscutul scriitor Constantin Virgil Gheorghiu, a cãrui probitate moralã nu poate fi pusã la îndoialã, a fost puternic marcat de realitãþile din Basarabia, care stãtuse doar un an în raiul comunist sovietic. În volumul-document ARD MALURILE NISTRULUI , cu subtitlul: „Reportaj de rãzboi din teritoriile dezrobite” autorul descrie, fãrã a le îndulci, o multitudine de aspecte ale tratamentului la care au fost supuºi românii de dincolo de Prut pânã în iunie 1941. Biserici pângãrite, crime, maltratãri, abuzuri, supunerea la umilinþe greu de descris, din partea bolºevicilor nãvãlitori ºi mai cu seamã din partea localnicilor evrei. Dar veþi afla mai multe decât v-aº putea relata eu din lectura fragmentului urmãtor, extras din paginile cãrþii sale,: „Aflu cã dincolo de Nistru sunt mii de basarabeni tineri care muncesc fãcând ºosele pentru retragerea ruºilor. Supraveghetorii sunt evrei din Basarabia. Cea mai micã greºealã, cel mai nevinovat cuvânt spus de vreunul din aceºti români basarabeni dezlãnþuie furia evreului care-i comandã.
Cu câteva zile înainte de a se retrage armatele bolºevice, evreii din Cãuºani au strâns din sate câteva sute de cãruþe în care au încãrcat averile ºi le-au trecut Nistrul. Þãranii care le-au condus cãruþele nu s-au mai întors. Nu se ºtie ce s-a întâmplat cu ei. Evreii le spuseserã cã or sã-i împuºte. Nici la Cãuºani, nici la Ursoaica, nici în satele de pe întinderea Bugeacului ºi pe malul Nistrului nu am mai întâlnit decât câteva vite. Fuseserã luaþi toþi caii, toþi boii, toate oile ºi cãruþele, cirezi de mii de vite (…) Un þãran tânãr, Oltu Boris îl chema, a fost luat de evrei pentru a lucra la ºosele, dincolo de Nistru. Cu o noapte înainte fugise trecând Nistrul înnot, în pielea goalã, împreunã cu alþi doi prieteni.
- (…) Da, am venit în pielea goalã, numai noi ºi sufletele noastre…
- În sectorul în care lucram eu era comandant unul Herºcu, care fusese negustor aici, la Ermoclia. În fiecare zi împuºca Herºcu câte unul de-ai noºtri. Acolo, în taberele de muncã silnicã nu exista altã pedeapsã decât împuºcarea. Evreul comandant era mai puternic decât orice dictator. Ne spunea cã dupã ce vom termina ºoseaua, are sã ne împuºte pe toþi, fiindcã suntem basarabeni trãdãtori.
- Dar de mâncare vã dãdeau?
- O sutã de grame de pâine pe zi. Asta era hrana pe care trebuiau sã ne-o dea, dar nu ne-o dãdeau nici pe-asta. Trãiam din mila românilor de dincolo de Nistru. Ne fãceau câte o mãmãligã pe care o mâncam goalã, pe furiº.” (Constantin Virgil Gheorghiu. ARD MALURILE NISTRULUI. Bucureºti, ed. GEEA, 1993, p.185-185)
Prin forþa împrejurãrilor, România s-a aflat, fãrã voia ei, în hãþiºurile marii conflagraþii a celui de-al doilea rãzboi mondial. Trecerea Prutului de cãtre Armata Românã a avut sprijinul întregii populaþii ºi al partidelor politice. Mai târziu s-au auzit voci care au contestat trecerea armatelor române peste Nistru. Era oare posibilã oprirea la Nistru ? Din ce se ºtie astãzi ºi dupã cum afirmã chiar autorii tratatului de ISTORIA ROMÂNILOR, vol. IX, apãrut la Editura Enciclopedica, sub egida Academiei Române, în 2008, rãspunsul este negativ. Legile aspre ale rãzboiului nu permit jumãtãþile de mãsurã.
Era posibilã oprirea Armatei Române la graniþa de vest a þãrii? Ce-au cãutat militarii români în Ungaria, dar în Cehoslovacia? Rãspunsul este acelaºi ca ºi în primul caz. Diferenþa constã în faptul cã la începutul rãzboiului am fost aliaþi cu Germania, iar în al doilea, „aliaþi”, cu de-a sila, cu Uniunea Sovieticã.
„Toate sacrificiile fãcute în luptele pentru eliberarea Ungariei ºi a Cehoslovaciei (aproape 200.000 de militari români) au fost inutile. Victoriile româneºti nu au fost recunoscute, ci atribuite numai trupelor sovietice”. (Josif Constantin Drãgan, MAREªALUL ANTONESCU ªI RÃSBOAIELE DE REÎNTREGIRE, vol. 1, Cannaregio-Veneþia, Ed. Nagard, 1986).
Nu trebuie ignorat nici faptul, aparent nesemnificativ, cã trupelor româneºti le-a fost blocatã intrarea pe teritoriul Germaniei, un motiv în plus de a nu-i fi recunoscut României, statului de þarã cobeligerantã, cu consecinþele cunoscute astãzi.
S-au consumat cisterne de cernealã pentru a fi „descrise” „crimele” românilor pe frontul de est, exagerându-se voit „chestiunea evreiascã” ºi numãrul victimelor. Se impune sã ºtim cã cele mai multe „dovezi” prezentate pentru a susþine aceste acuzaþii s-au materializat prin „mãrturii” subiective ale unor „martori”, mai mult sau mai puþin oculari, sau prin relatãri indirecte.
În mod deliberat sunt ignorate sau ocultate, afirmaþiile unor mari personalitãþi evreieºti, din acele vremuri tulburi ale rãzboiului, cum este ºi cazul declaraþiei ce urmeazã:
„Subsemnatul Wilhelm Filderman, Doctor în Drept la Facultatea din Paris, fost Preºedinte al Uniunii Comunitãþilor Evreieºti din România ºi Preºedinte al Uniunii Evreilor Români, domiciliat actualmente în New zork, USA, Hotel Alameda (…) declar urmãtoarele: „ (…) În timpul perioadei de dominaþie hitleristã în Europa, eu am fost în legãturã susþinutã cu Mareºalul Antonescu. Acesta a fãcut tot ce a putut pentru a îmblânzi soarta evreilor expuºi la persecuþia germanilor-naziºti. Am fost martor al unor miºcãtoare scene de solidaritate ºi de ajutor între români ºi evrei… Mareºalul Ion Antonescu a rezistat cu succes presiunii naziste, care impunea mãsuri dure împotriva evreilor. Aº aminti doar câteva exemple:
- Graþie intervenþiei energice a Mareºalului Antonescu, a fost opritã deportarea a mai mult de 20.000 de evrei din Bucovina;
- El a dat paºaport în alb, pentru a salva evreii din Ungaria, a cãror viaþã era în pericol;
- Graþie politicii sale, bunurile evreilor au fost puse sub regim de administrare tranzitorie, care, fãcându-le sã parã pierdute, le-a asigurat conservarea în scopul restituirii la momentul oportun.”
Este inuman ºi regretabil cã un singur om a murit, pentru „vina” de a fi român, german, ungur, evreu sau rus. Este evident ºi incontestabil faptul cã s-au comis abuzuri ºi de o parte ºi de cealaltã, însã este un gest la fel de criminal sã acuzi o naþiune întreagã, pe baza unor dovezi, deseori aflate sub semnul incertitudinii al subiectivismului ºi chiar al falsului.

23 AUGUST 1944 – BUCUREªTI
S-au împlinit 67 de ani de la invazia sovieticã ºi instaurarea comunismului în Romania, realizatã cu nemijlocitul sprijin regal, ºi consolidatã cu ajutorul “baionetelor sovietice” – aceleaºi care, trei ani mai târziu l-au forþat sã abdice. Opera a fost desãvârºitã de Ana Pauker, Emil Bodnãraº, Petru Groza ºi Lucreþiu Pãtrãºcanu, care au pregãtit distrugerea României în anticamera regalului birou al lui Mihai I, urmaþi de Roitman-Chiºinevski, Nicolski, Rãutu… M. Roller & Co.
În noaptea de 22/23 august 1944, Maniu, Btãtianu ºi Titel Petrescu, de comun acord cu faptul cã numai Mareºalul Ion Antonescu poate incheia un armistiþiu rezonabil cu aliaþii, l-au trimis pe Brãtianu la Mareºal, pentru a-i comunica sprijinul lor. Dupã audienþã, Brãtianu le-a comunicat hotãrârea acestuia de a încheia, chiar a doua zi, armistiþiul, cu solicitarea unui acord în scris de la cei trei: “Vã rog, domnule Brãtianu sã mã înþelegeþi, este vorba de o rãspundere istoricã ºi atunci luaþi-vã ºi dumneavoastrã, printr-un act scris, rãspunderea ºi nu prin discuþiuni care se pierd ºi mâine pot fi negate.” Acest lucru reiese ºi din depoziþia generalului Pichi Vasiliu, în timpul procesului: “Dupã plecarea lui Brãtianu de la audienþa avutã la Mareºal, acesta mi-a declarat cã este hotãrât sã facã armistiþiul împreunã cu Maniu ºi Brãtianu.” Aceeaºi declaraþie fãcut-o în instanþã ºi Eugen Cristescu, ºeful serviciului secret.
La ora 13.00 a zilei de 23 august 1944, ºefii partidelor de opoziþie: I. Maniu, Gh. Brãtianu ºi Titel Petrescu rãmãseserã pe aceeaºi poziþie, aceea de a-l sprijini pe Ion Antonescu sã încheie armistiþiul, un motiv în plus pentru aceasta, cântãrind ºi întrevederea ºefilor opoziþiei cu Lucreþiu Pãtrãºcanu ºi Constantin Agiu, reprezentanþii comuniºtilor. Pe parcursul acestei întâlniri, la insistenþa imperativã a celor doi comuniºti, referitoare la rãsturnarea Mareºalului, exprimatã prin somaþia: “…Rãspundeþi: acceptaþi sau nu. Nu mai poate interveni din partea dvs încã o amânare!”, Generalul Sãnãtescu, reprezentantul Palatului, prezent ºi el la intrunirea conspirativã nu a reacþionat în nici un fel atunci când delegatul comuniºtilor a bãtut cu pumnul în masã. Iuliu Maniu, care sesizase caracterul ultimativ al proiectului prezentat de comuniºti, a întrerupt insolenþa vorbitorului, a rãspunzând surãzâtor: “Drãguþã… eu nu sunt obiºnuit sã se discute cu mine cu revolverul pe masã.”
Evenimentele s-au precipitat. Sãtul de tutela Mareºalului, Regele a decis sã facã el armistiþiul, “Dacã îl lãsãm pe Ion Antonescu sã facã armistiþiul - a spus Regele – ne va þine iar sub papuc.” (Memoriile lui Brãtianu).
Preocupat de soarta frontului ºi de complexitatea situaþiei, Mareºalul nu avea de gând ºi nici vreme de irosit pentru o vizitã la Palat, însã dupã insistenþa – prin telefon - a generalului Sãnãtescu, în cele din urmã a acceptat. Între timp, la Palat, Regele împreunã cu complotiºtii: Mocioni-Stârcea, generalul revanºard Aurel Aldea ºi Ioaniþiu, secretarul Regelui, colonelul-adjutant Emilian Ionescu, colonelul D. Dãmãceanu ºi alþii, suporterii ideii comuniºtilor – aceea de a folosi vizita Mareºalului pentru a-l aresta – fãceau pregãtiri. Însuºi Regele a format o echipã din trei subofiþeri din paza sa personalã: Bâlã, Dumitru Rusu ºi Dinu, sub comanda maiorului Anton Dumitrescu. Subofiþerului Bâlã, Regele i-a încredinþat cifrul camerei-seif – o încãpere îngustã, fãrã aerisire – în interiorul cãreia, i-a spus sã aducã o mãsuþã ºi douã scaune. ”În cazul cã îl arestãm, aici ai sã-l închizi!”. Abia atunci subofiþerul a înþeles ce se pregãtea. În acel moment Regele a cãzut de la înãlþimea tronului, la nivelul ordonanþei, iar “Coroana” s-a rostogolit lamentabil.
Misiunile încredinþate nu mai lasã nici un semn de îndoialã asupra faptului cã oricare ar fi fost rãspunsul Mareºalului, orice ar fi dorit sã facã, arestarea era hotãrâtã, iar numele persoanelor ce se gãseau în Casa Nouã, din spatele Palatului Regal nu mai lasã loc niciunei îndoieli.
Asupra dialogului purtat la Palatul Regal ºi a celor întâmplate în dupã-amiaza zilei de 23 august 1944, declaraþiile sunt foarte controversate ºi contradictorii. Singurul supravieþuitor al evenimentelor care ar putea relata derularea “filmului” arestãrii Mareºalului este fostul suveran, dar “Majestatea Sa” nu are nici un interes sã fie aflat întregul adevãr; pãstreazã tãcerea ºi … nu va vorbi niciodatã.
Regele a nesocotit opþiunea partidelor politice ºi prin gestul condamnabil al arestãrii Conducãtorului Statului – ºi de facto al Armatei – a adus prejudicii ºi suferinþe inimaginabile neamului românesc.
Regele ºi complotiºtii nu s-au sfiit sã-ºi însuºeascã toatã acþiunea de încheiere a armistiþiului pe care Mareºalul o definitivase la Snagov, înainte de a pleca la Palat, ca ºi toate mãsurile de pregãtire militarã prevãzute de Mareºal în acest scop. Pentru a-ºi pune în aplicare planurile nechibzuite, complotiºtii au abuzat de toate înlesnirile pe care Mareºalul le acordase opoziþiei pentru a stabili contacte ºi a trata cu aliaþii, nefiind niciodatã deranjaþi de organele de siguranþã ale þãrii.
Dupã marea infamie – arestarea Mareºalului – Regele a mai comis imensa eroare materializatã prin citirea, în seara aceleiaºi zile, la radio, a proclamaþiei întocmite de comuniºti ºi care a echivalat cu capitularea necondiþionatã a României. Nesãbuinþa Regelui a permis sovieticilor, ca între 23 august ºi 12 septembrie 1944, sã ia în prizonierat între 130.000 ºi 170.000 de ostaºi ºi ofiþeri români, aceºtia adãugându-li-se celor luaþi anterior. (Raportul M.St. M. al Armatei Române din 1945).
De teama represaliilor germanilor, dovedind “marele sãu curaj” Regele a plecat din Bucureºti, refugiindu-se la moºia sa din judeþul Gorj, de unde s-a reîntors doar când situaþia a trecut sub control sovietic. Dorind cu orice preþ sã se transforme din personaj de decor, în erou, Regele Mihai a decis sã culeagã laurii personali pe seama altora. Cum a fost recompensat pentru trãdarea sa? A obþinut doar satisfacþii efemere: URSS i-a acordat cea mai mare distincþie sovieticã, pe care doar Stalin, Eisenhower, Montgomery ºi marii comandanþi sovietici o mai deþineau – Ordinul „VICTORIA”.
Decretul care însoþea distincþia, menþiona:
„Pentru actul curajos al cotiturii hotãrâtoare a politicii României spre ruptura cu Germania hitleristã, în clipa în care nu se precizase clar înfrângerea Germaniei, Majestatea Sa Mihai I, Regele României, se decoreazã cu ORDINUL VICTORIA.
Prezidiul Sovietului Suprem al URSS, M. Kalinin, Secretarul Sovietului Suprem al URSS, Gorkin. Moscova, Kremlin, 6 iunie 1945”. (ªtind cã regelui îi plac motoarele, i-a trimis cadou ºi douã avioane).
În 1946 Monumentul Ostaºului Sovietic era dezvelit în prezenþa Regelui Mihai I, a premierului Petru Groza, a Anei Pauker ºi a altor fruntaºi politici ai vremii.
Cu o „oarecare” întârziere, la 10 mai 1947, ambasadorul SUA la Bucureºti i-a înmânat Regelui Mihai, Medalia ºi Decretul Legiunii Meritului cu gradul de Comandor, acordate de Preºedintele Statelor Unite, Harry Truman.
Consecinþele acelui nefericit 23 AUGUST 1944 – ZI A TRÃDÃRII NAÞIONALE s-au repercutat asupra a sute de mii de români, deportaþi sau aruncaþi în inchisori unde doar foarte puþini au mai suprevieþuit. Scriitorul ªtefan Dumitrescu, referindu-se la complotiºi, scria: „(…) au sãvârºituna dintre cele mai mari ticãloºii din istoria poporului român, de când este acesta în vatra sa” … caracterizând actul actul trãdãrii: „O palmã datã poporului român ºi istoriei acestui neam. Un scuipat în obraz, pe care cotropitorul þãrii l-a folosit în loc de ºtampilã”. (ªtefan Dumitrescu, DELIRUL vol. II, Râmnicu Vâlcea, Ed. Fortuna, 2004)
În România postdecembristã, cuvântul TRÃDARE a fost înlocuit cu gãselniþa-surogat DEFECTARE. În acest fel TRÃDAREA este astãzi promovatã, neoficial, ca politicã de stat.
Fostul suveran, revenit în România dupã decenii îºi trãieºte ultimii ani de viaþã condus de alþii, aºa cum a trãit în copilãrie, în adolescenþã ºi în anii tinereþii. Niciodatã nu a dat socotealã pentru trãdarea sa. Generalului Pacepa i-au fost înapoiate averea, gradul ºi solda pentru serviciile aduse altora. A fost absolvit de orice vinã, ba s-au fãcut auzite voci demente care îl declarã erou… Din pãcate, exemplele pot continua.

EPILOG
Privind retrospectiv, putem construi similitudini, ca ºi diferenþe între soarta Mareºalului Ion Antonescu ºi a altor protagoniºti ai celui de-al doilea rãzboi mondial:
Hitler s-a sinucis. Mussolini a fost împuºcat de “partizanii” comuniºti.
Mareºalul Mannerheim, deºi a luptat împotriva ruºilor încã din 1918, iar în anii 1939-1940 le-a administrat o ruºinoasã corecþie, deºi a fost aliat cu Hitler, nu a fost judecat, de vreun “Tribunal al poporului” finlandez, nu a fost condamnat ºi cu atât mai puþin executat, ba mai mult, în anul 1944 a fost ales Preºedinte al Finlandei, demnitate pe care a deþinut-o pânã în anul 1946. Astãzi statuia lui ecvestrã troneazã în piaþa Parlamentului Finlandei, din Helsinki.
Miclos Horthy, „amiralul fãrã flotã” - aflat ºi el de partea Axei – s-a purtat abominabil cu ne-maghiarii: români, slovaci, ruteni, sârbi ºi evrei. Nu a fost trimis în faþa vreunui „Tribunal al poporului”, nu a fost condamnat ºi nici asasinat de ai lui. Dupã rãzboi, a fost adãpostit într-un castel din Germania, apoi mutat în Portugalia. Nu a fost „vânat” de Simon Wiesenthal, de vreun român, de vreun sârb sau de altcineva. ªi-a dat obºtescul sfârºit în liniºte, nederanjat de nimeni. Spre onoarea conaþionalilor lui, a fost reabilitat ºi reînhumat în Ungaria, cu funeralii naþionale. Nimeni nu s-a împotrivit.
Stalin a fost cel mai mare criminal din istoria omenirii, dar evreii se prefac a nu cunoaºte acest adevãr incontestabil. Abia dupã dispariþia dintre cei vii, crâmpeie de adevãr au început sã iasã la luminã ºi, parþial, sã fie difuzate în vãzul lumii. Nici un tribunal internaþional nu a îndrãznit sa-i judece faptele comise, în schimb pe Milosevici-sârbul, nu s-au sfiit sã-l „sinucidã”, dupã ani de temniþã în care nu au reuºit sã-l ingenuncheze… „Vânãtoarea de vrãjitoare” continuã.
EX Regele Mihai I. „Când, la sfârºitul anului 1947, comuniºtii pe care i-a adus la putere l-au aruncat ca pe o mãsea stricatã, Regele nu mai era decât un infirm moral. Nici Stalin, nici Truman nu au mai miºcat vreun deget pentru el.” (Josif Constantin Drãgan, MAREªALUL ANTONESCU ªI RÃSBOAIELE DE REÎNTREGIRE, vol. 1, Cannaregio-Veneþia, ed. Nagard, 1986, p.371).
A trãit în strãinãtate pânã dupã evenimentele din decembrie 1989. În urmã cu câþiva ani guvernele postdecembriste i-au „restituit” o serie de bunuri, unele neaparþinându-i vreodatã ºi i-au acordat favoruri cuvenite foºtilor ºefi de stat. În contradicþie cu orice legi ºi protocoale, a fost inventatã “Casa regalã” a Republicii România, iar „Majestatea Sa” a declarat-o pe una din fiicele sale – soþie a „principelui” de mucava, Duda - „moºtenitoarea tronului”.

Mareºalul Ion Antonescu a dus un rãzboi împotriva Uniunii Sovietice, alãturi de Germania, pentru recâºtigarea teritoriilor rãpite de URSS în 1940.
La 23 august 1944 mareºalul-martir al românilor, Ion Antonescu a fost trãdat de regele sãu ºi predat, în plin conflict militar inamicului. Regele Mihai a participat doar la sãrbãtorirea succeselor, reponsabilitatea lãsând-o numai pe umerii Mareºalului.
Dupã arestarea nedemnã de cãtre rege ºi camarila sa, Ion Antonescu a fost predat ruºilor ºi transportat în Uniunea Sovieticã, unde, paradoxal, (în prima perioadã a detenþiei) a fost tratat cu respectul cuvenit unui mare conducãtor militar - ceea ce nu s-a întâmplat în cazul românilor lui. În mai 1946, Mareºalul a fost adus în þarã unde a fost „judecat” de „Tribunalul poporului” – o mascaradã sub regie strãinã, derulatã sub presiunea lozincilor strãzii – ºi condamnat la moarte. De fapt (ca ºi arestarea Mareºalului) sentinþa fusese hotãrâtã înainte de înscenarea „procesului”.
Testamentul politic al Mareºalului, expus în ultima ºedinþã a „Tribunalului”, din care redau un scurt fragment, ar trebui sã ne punã pe gânduri, el fiind la fel de actual ºi poate, chiar în viitor:
„Scump popor român,(…) Acest rãzboi care s-a sfârºit cu înfrângerea Germaniei, nu va pune capãt conflictului mondial în anul 1944. Prevãd un al treilea rãzboi mondial, care va pune omenirea pe adevãratele ei temelii sociale. Ca atare, dvs. si urmaºii dvs. veþi face mâine ceea ce eu am încercat sã fac astãzi, dar am fost înfrânt! Dacã aº fi fost învingãtor, aº fi avut statui în fiecare oraº al României.
Cer sã fiu condamnat la moarte ºi refuz, dinainte orice graþiere. În felul acesta voi muri pe pãmântul Patriei, în schimb voi, ceilalþi, nu veþi fi siguri dacã veþi mai fi aici când veþi fi morþi.” (Gh. Buzatu, ROMÂNIA, CU ªI FÃRÃ ANTONESCU, Iaºi, Ed.Moldova, 1991).
În ultimul cuvânt care i-a fost acordat, Mareºalul a spus:
„Domnule Preºedinte ºi Onorat Tribunal, s-a dat aici, în faþa poporului nostru, a istoriei noastre ºi a conºtiinþei universale, un penibil ºi trist spectacol. Majoritatea foºtilor mei colaboratori au gãsit cã este de demnitatea lor ºi a neamului nostru sã se desolidarizeze de guvernarea la care au participat.
Eu, Onorat Tribunal, declar solemn, în acest ceas, cã, în afarã de crime ºi furturi, mã solidarizez ºi iau asupra mea, toate greºelile pe care, cu ºtiinþa sau fãrã ºtiinþa mea, le-am fãcut.” (Ioan Dan, „PROCESUL” MAREªALULUI ION ANTONESCU, Bucureºti, Ed.Lucman, 2005, p.434)
Luându-ºi rãmas bun de la fostul sãu colaborator, Gh. Lecca, Mareºalul i-a spus: „Te du cu bine, Lecca! … urmeazã calea pe care þi-a hãrãzit-o propriul dumnitale destin. Þi-ai fãcut pe deplin datoria. Spune-i Regelui cã nu plec supãrat pe el ºi cã l-am iertat. Mai mult, spune-i cã-i mulþumesc cã mi-a oferit prilejul sã mã aºez, cu un minut mai devreme, în rândul celor ce s-au jertfit pentru binele ºi onoarea acestui Neam.” (Josif Constantin Drãgan, MAREªALUL ANTONESCU ªI RÃSBOAIELE DE REÎNTREGIRE, vol. 1, Cannaregio-Veneþia, ed. Nagard, 1986,p. 511).
Regele i-a refuzat Mareºalului pânã ºi dreptul de a mai trãi. Nu a aprobat cererea de graþiere semnatã de mama Mareºalului, doamna Baranga ºi de avocatul apãrãtor, Constantin Bãlãceanu, dând curs, sine die, executãrii sentinþei aºa numitului „Tribunal al poporului”. Cu o zi înainte de împlinirea vârstei de 64 de ani, Mareºalul, împreunã cu Mihai Antonescu, Gheorghe Alexianu ºi generalul Pichi Vasiliu au fost supuºi unei „execuþii-mãcel”.
Ceea pentru ceilalþi protagoniºtii învinºi ai celui de-al doilea rãzboi mondial este posibil – recercetarea ºi reanalizarea evenimentelor în stare de luciditate – pentru mareºalul Ion Antonescu este interzis. Gãsiþi domniile voastre rãspunsul adecvat la aceastã dilemã. Pânã ºi regelui Carol al II-lea i-au fost reînhumate, cu onoruri oficiale, rãmãºiþele pãmânteºti. Oare ale Mareºalului unde or fi?
În timpul celui de-al doilea rãzboi mondial nu doar evreii au suferit, nu doar ei au murit nevinovaþi, ci ºi ne-evreii – iar aceºtia sunt cu mult mai numeroºi – în þãrile de sub influienþa sovieticã supravieþuitorii evrei s-au metamorfozat, în cãlãii-emeriþi ai goim-ilor. Insistenþele excesive, insolente ºi zgomotoase ale unor organizaþii evreieºti, nu doar împotriva reabilitãrii, ci chiar a „necondamnãrii” mareºalului Ion Antonescu, pretenþiile acestora ca portretul Mareºalului sã fie eliminat pânã ºi din galeria primilor miniºtri ai României, constituie încãlcarea oricãror uzanþe diplomatice, un act de ºtergere a memoriei românilor ºi un abuz inacceptabil de mãsluire brutalã a istoriei.
Ariel Sharon, fostul prim ministru al Israelului a ordonat masacrul comis asupra civililor palestinieini din taberele de refugiaþi de la Sabra ºi Shatilla, din lagãrele Libanului ocupat de Israel (numãrul victimelor neevreilor masacraþi nu este accesibil publicului, el ridicându-se la mii de victime). Ariel Sharon nu a fost pus, niciodatã sub acuzare pentru faptele comise, de cãtre aceleaºi organizaþii care îl acuzã pe Ion Antonescu.
Bune sau mai puþin onorante, faptele, evenimentele ºi personalitãþile istoriei unui popor nu pot fi radiate cu un creion, asemenea celebrului instrument de scris al lui Molotov, care a trasat noua graniþã a României. Din pãcate, guvernele româneºti nu au avut demnitatea de a se opune, astfel încât, mareºalul Ion Antonescu este condamnat ºi ucis în fiecare nouã zi.
Fac apel, încã odatã la Nicolae Iorga: „DE CE ATÂTA URÃ?”

Daca ati avut rabdare sa cititi pana aici inseamna ca voua chiar va pasa. Stergeti-va lacrimile si inspirati adanc sa protejam inima ca avem treaba de facut in tarisoara noastra.
Ati vazut cum politician sau rege stiu doar sa se catere pe jertfele/cadavrele noastre, fie civil sau militar. DE ACEEA NU MAI VREAU POLITICA SI NU MAI VREAU NICI UE, pentru ca toti cei care au sfasiat trupul Romaniei, ne-au aruncat in razboi, ne-au saracit resursele (numai cat petrol a intrat in armatele germane si dupa aceea rusesti) si ne-au pus sa mai platim si daune de razboi o viata de om, da toate aceste natii europene se uita cu dispret la noi si se fac ca ne vor binele.
STA-LE-AR IN GAT PE VECI, SI SA ASTEPTE AJUTORUL NOSTRU!

COOOOOOOOOOOOORRRRRECT

De la: Black_Friday, la data 2011-09-12 20:59:07Nu vã mai supãraþi pe francezi!

Zãu nu înþeleg de ce se inflameazã toatã lumea pentru cã, în nu ºtiu ce emisiune care insistã cã e umoristicã, francezii ne-ar fi fãcut pãduchioºi ºi aºa mai departe. E cusutã cu aþã albã, parol! Nu vedeþi, bre, cã cineva vrea sã ne strice cu francezii ºi bagã zâzanie? Nu e atât de evident cã mizeria aia nu are legãturã cu Franþa ºi franþujii? Ia uitaþi-vã atenþi la imaginile alea ºi o sã vã daþi seama.

- În imagini toþi ãia sunt albi. Ori se ºtie bine cã francezii sunt tuciurii cu pãrul creþ.

- Emisiunea aia a fost difuzatã la o orã la care majoritatea franþujilor se aflã la moschee, implorându-l pe Allah.

- Francezii nu au umor. Singurele glume reuºite sunt maºinile franþuzeºti.

- Nimeni în Franþa nu are timp de caterincã ieftinã. Acolo toatã lumea munceºte non-stop. Cei mai mulþi sapã la linia Maginot, iar cei rãmaºi lucreazã la noi modele de pantofi cu toc de 38 cm pentru preºedintele lor.

- N-ai cum sã mai faci bancuri pe seama altora când îl ai preºedinte pe unul ca Sarkozy.

- Cum sã te superi pe o naþie care a fãcut zi naþionalã din ziua evadãrii în masã dintr-o puºcãrie? Lejurdegloaretarive.

- Teama de pãduchi a franþujilor n-ar mai fi o problemã dacã femeile lor s-ar mai epila din când în când. Cã veni vorba, la ce foloseau beþiºoarele cu care se scãrpinau aristocraþii lor pe sub peruci?

- Parfumurile franþuzeºti sunt renumite în lume, s-au nãscut dintr-o lungã luptã cu duhoarea. Noi folosim sãpunul.

- Cu francezii te poþi împrieteni foarte uºor dacã le dai o bananã ºi-i laºi sã se legene în copaci.

- Salutul tradiþional al francezilor, salam aleikum, habibi, ne aratã cã ei sunt, de fapt, un popor prietenos ºi paºnic.



moshemordechai.wordpress.com/2011/09/11/nu-va-mai-suparati-pe-fr...]



Si cei care nu sapa la linia Maginot am auzit ca vopsesc turnul Eiffel cu periuta de dinti !! Adevarat se munceste la ei !

Tycu

De la: sasfrancisc, la data 2011-06-22 17:07:20Vine imediat 23 August, haideti sa citim cava istorie si sa ne reamintim cine a fost si este Europa, avem si noi loc la furculita si cutit sau noi suntem doar cina.

UITE DE CE NU MAI VREAU SA AUD DE POLITICIENI SAU FILFIZONI IMUNI LA HOTARARI TEMBELE.

Publicat de dl. Ion Coja in Textele altora pe 20.06.2011 si Ion Mãldãrescu 05 septembrie 2008.

S-au scurs 72 de ani de la semnarea ne-denunþatului, deci a încã actualului Pact Molotov-Ribbentrop, 71 de ani de la pierderea unor provincii româneºti ºi împunerea Diktatului de la Viena, ºi 67 de ani de la necondamnata trãdare a regelui Mihai I.

PACTUL MOLOTOV – RIBBENTROP
La 23 august 1939 Uniunea Sovieticã ºi Germania, urmãrindu-ºi propriile scopuri ºi aparent cãzând de acord, au parafat nefericitul tratat, cunoscut sub numele „Pactul Molotov-Ribbentrop”. Consecinþele acestuia au fost dezastruoase pentru România, iar unele mai dãinuie ºi astãzi. Urmare a prevederilor pactului, Uniunea Sovieticã a prezentat României ultimatumul prin care aceasta din urmã era obligatã sã pãrãseascã pãmânturile strãmoºeºti ale Basarabiei ºi ale nordului Bucovinei, într-un interval imposibil de realizat ºi pe care chiar sovieticii l-au cãlcat în picioare.
Sub conducerea Regelui Carol al II-lea Consiliul de Coroanã a hotãrât abandonarea cetãþenilor români ºi a teritoriilor amintite, fãrã opunerea unei minime rezistenþe, hotãrâre condamnatã de întreaga populaþia româneascã. Dintre puþinii care au avut demnitatea de a se împotrivi acestei decizii voi aminti pe marele savant Nicolae Iorga ºi pe generalul Ion Antonescu.
La data de 26 iunie 1940, Viaceslav Molotov a prezentat ministrului României la Moscova, Gheorghe Davidescu, nota ultimativã prin care sovieticii cereau românilor sã pãrãseascã teritoriul Basarabiei ºi al nordului Bucovinei. La 28 iunie 1940, sovieticii au adresat Romaniei o noua notã ultimativã, prin care cereau ca evacuarea Basarabiei ºi a nordului Bucovinei, de cãtre autoritaþile române sã fie realizatã în patru zile.
Populaþia din teritoriile menþionate au fost anunþate abia în dimineaþa zilei de 28 iunie 1940, de intrarea iminentã a trupelor sovietice în Cernãuþi, Chiºinãu, Tighina ºi Cetatea Albã. Nu fusese luatã nici o mãsurã prealabilã, deºi cu luni de zile înainte, factorii de rãspundere ºtiau, cã Uniunea Sovieticã avea în vedere reanexarea Moldovei dintre Prut ºi Nistru. Nerespectând termenul pe care l-au impus în a doua nota ultimativã, sovieticii au ocupat oraºele Cernãuþi ºi Chiºinãu încã din data de 29 iunie 1940.
Mulþi români nevinovaþi au cãzut victime abuzurilor Armatei Roºii, comise asupra celor care încercau sã se refugieze dincoace de Prut, una din dureroasele amintiri fiind mãcelul românilor seceraþi fãrã milã de gloanþele grãnicerilor sovietici, la Fântâna Albã, în Bucovina. Purtau în faþã un steag alb ºi însemne religioase (icoane, prapuri ºi cruci din cetinã). Erau neînarmaþi ºi aveau asupra lor doar merinde pentru drum. Numãrul exact al victimelor nu s-a aflat ºi este puþin probabil sã se afle vreodatã, dar puþinii supravieþuitori amintesc de un numãr cuprins între 3.000 ºi 5.000 de sãteni. Dupã masacru rãniþii au fost târâþi pânã la cinci gropi comune sãpate dinainte, unde au fost ingropaþi, unii fiind încã în viaþã: bãtrâni, femei, copii, sugari – vii, morþi sau muribunzi. Câþiva, „mai norocoºi”, au fost arestaþi de NKVD din Hliboca (Adâncata) ºi dupã torturi înfiorãtoare, au fost duºi în cimitirul evreiesc din acel orãºel ºi aruncaþi de vii într-o groapã comunã, peste care s-a turnat ºi s-a stins var. Dupã câteva zile, mii de familii au fost urcate în trenuri ºi deportate în Siberia, numai pentru „vina” de a fi români.
Nu dupã mult timp în ziarul „Universul” a apãrut impresionantului articol al marelui savant Nicolae Iorga (foto stânga jos ), sub titlul „DE CE ATÂTA URÃ?” pe care îl redau:

„Se adunã ºi cresc vãzând cu ochii documentele ºi materialele, actele oficiale ºi declaraþiile luate sub jurãmânt. Înalþi magistraþi ºi bravi ofiþeri, care ºi-au riscat viaþa ca sã apere cu puterile lor retragerea ºi exodul românilor, au vãzut cu ochii lor nenumãratele acte de sãlbãticie, uciderea nevinovaþilor, lovituri cu pietre ºi huiduieli. Toate aceste gesturi infame ºi criminale au fost comise de evreimea furioasã, ale cãror valuri de urã s-au dezlãnþuit ca sub o comandã nevãzutã.
De unde atâta urã?
Aºa ni se rãsplãteºte bunãvoinþa ºi bunãtatea noastrã?
Am acceptat acapararea ºi stãpânirea iudaicã multe decenii ºi evreimea se rãzbunã în ceasurile grele pe care le trãim. ªi de nicãieri o dezavuare, o rupere vehementã ºi publicã de isprãvile bandelor ucigaºe de sectanþi sangvinari. Nebunia organizatã împotriva noastrã a cuprins târguri, oraºe ºi sate.
Fraþii noºtri îºi pãrãseau copiii bolnavi, pãrinþii bãtrâni, averi agonisite cu trudã. În nenorocirea lor ar fi avut nevoie de un cuvânt bun, mãcar o fãrâmã de milã. Sprijin cald ºi un cuvânt înþelegãtor, fie ºi numai sentimental, ar fi fost primit cu recunoºtinþã. Li s-au servit gloanþe, au fost sfârtecaþi cu topoarele, destui dintre ei ºi-au dat sufletul. Li s-au smuls hainele ºi li s-a furat ce aveau cu dânºii, ca apoi sã fie supuºi tratamentului hain ºi vandalic. Românimea aceasta, de o bunãtate prosteascã faþã de musafiri ºi jecmãnitori, merita un tratament ceva mai omenesc din partea evreimii, care se lãuda pânã mai ieri cã are sentimente calde ºi frãþeºti faþã de neamul nostru în nenorocire.”
„Ultimatumul sovietic de la 26 iunie 1940 ºi anexarea teritoriului dintre Prut ºi Nistru, la Uniunea Sovieticã, a fost întâmpinatã cu bucurie de evreii din aripa stângã ºi comuniºti.” (Alexandru ªafran, fost Rabin ªef al evreilor din România – declaraþie din anul 1946)
Apreciez deosebit de relevant ºi comentariul lui Paul Goma din lucrarea sa, „BASARABIA ªI „PROBLEMA”:
„Nu am auzit sã fi existat vreun singur evreu, atunci, acolo, în Basarabia-Bucovina „Sãptãmânii roºii” (28 iunie-3 iulie 1940) care sã fi protestat verbal – necum sã se opunã – coreligionarilor beþi de urã (de rasã, nu de clasã) care s-au dedat la acte de purã bestialitate. Victime: Românii militari în retragere, Românii civili porniþi în refugiu… (…) Fireºte, „nu toþi Evreii”, scriind despre cauza masacrãrii Evreilor de cãtre Români, între anii 1941 ºi 1943, „ignorã” adevãrul cronologic, istoric, acela care spune:
- întâi a avut loc cedarea Basarabiei, a Bucovinei de Nord ºi a Þinutului Herþa, evacuarea tragicã (pentru Români ºi numai pentru ei), între 28 iunie ºi 2 iulie 1940;
- abia apoi, la 29 iunie 1941 a fost pogromul de la Iaºi, primul act sângeros – victime : Evreii din România
Adevãrul spune: „evacuarea” armatei ºi a civililor din teritoriile cedate a constituit, din partea Eveilor, nu a Ruºilor ocupanþi – o agresiune sãlbaticã, fanaticã, rasistã, anti-româneascã, anti-goi, anti-creºtinã; ºi încã mai spune: agresiunea EVREILOR în timpul evacuãrii, împotriva militarilor ºi a civililor români din teritoriile cedate a însemnat „Ochiul-prim”, iar ce s-a întâmplat dupã un an de zile – inadmisibil, reprobabil – „Ochiul-scos”. „Ochiul-scos” a fost rãzbunarea Românului pe Evreu.”
Referitor la pogromul de la Iaºi, Mihai Pelin combate cu documente afirmaþiile nefondate ºi nereale, fãcute în presa vremii de publicistul Curzio Malaparte: „Fapt dovedit, principala rãspundere a masacrului de la Iaºi revine elementelor din Organizaþiile TODT ºi SS, existente în oraº, chiar dacã generalul german Eugen Ritter von Schöbert nu pãrea a fi un nazist înfocat…” (Josif Constantin Drãgan, MAREªALUL ANTONESCU ªI RÃSBOAIELE DE REÎNTREGIRE, vol. 1, Cannaregio-Veneþia, Ed. Nagard, 1986, documente,p.576).

DIKTATUL DE LA VIENA
Între 28 iunie ºi 7 septembrie 1940, România a pierdut 99.926 kmp cu 6.829.288 locuitori. Prin acordul de la Craiova, a retrocedat Bulgariei Cadrilaterul, iar la 30 august 1940 României i-a fost impus Diktatul de la Viena, prin care a fost silitã sã cedeze 43.492 km² din teritoriul Transilvaniei, în favoarea Ungariei.
S-a abãtut o avalanºã de crime, torturi ºi violuri comise de trupele ºi organizaþiile horthyste împotriva locuitorilor români din localitãþile ocupate: în noaptea de 13/14 septembrie 1940, „Comuna Ip a fost a fost teatrul unui sãlbatic act de violenþã. La începutul nopþii echipe de ostaºi unguri, însoþite de iredentiºti ºi membri ai Gãrzii Naþionale au scos din case pe toþi românii care nu fugiserã, i-au bãtut pânã la sânge ºi i-au schingiuit, zdrobindu-le oasele ºi smulgându-le unghiile, apoi, fãrã a þine seamã de sex ºi vârstã, i-au împuºcat cu focuri de armã ºi de mitralierã. Femeile au fost batjocorite, iar copii spintecaþi (…) dupã mãcel a urmat jaful cadavrelor ºi al caselor celor omorâþi. Cadavrele au fost cãrate cu cãruþele – unii încã mai respirau – ºi îngropate într-o groapã comunã, de 35/25 m, peste care s-a turnat var ºi apoi pãmânt. ” Au cãzut victime 157 de români, copii, femei, bãtrâni ºi bãrbaþi. (Arhiva MAI, fond documentar, dosar nr. 10, vol. 16, p.217)
Au urmat atrocitãþi comise de armata horthystã, de Poliþia Regalã Maghiarã ºi de diverse organizaþii ungureºti, maltratarea ºi expulzarea preoþilor ºi a intelectualilor români.
Iatã ce scria publicistul american, Milton G. Lehrer, martor al unor astfel de atrocitãþi, în lucrarea sa LES ASSASINATS: „Comuna Trãznea a fost ocupatã de trupele ungureºti, la 9 septembrie 1940. Ca ºi când armata de ocupaþie ar fi executat un ordin primit, îndatã ce satul a fost invadat de soldaþi, un veritabil potop de foc ºi sânge s-a abãtut asupra lui. Toate armele moderne au fost utilizate pentru a satisface instinctele brutale: puºti, mitraliere, tunuri ºi grenade. Dupã ce au fost trase primele salve, soldaþii au pãtruns în case ºi au asasinat pe oricine gãseau în calea lor, incendiind casele”.
Un martor ocular descrie scenele de groazã care au urmat: „Dupã încetarea focului de arme, ungurii au pus mâna pe copiii de români ºi îi aruncau, de vii, în vãpaia focului (casele care ardeau n.a.), arzând de vii în chinuri groaznice ºi mare jale rãsuna în tot locul de plânsetele lor” Rezultatul masacrului de la Trãznea: 263 români (copii, femei, bãrbaþi, tineri ºi bãtrâni). (Arhiva MAI fond documentar, dosar 541, vol.122)

22 IUNIE 1941
Franþa ºi Anglia, aliaþii tradiþionali ai României erau mult prea preocupaþi de propria situaþie, iar în condiþiile amintite, alinierea României la Reich devenise singura opþiune rãmasã disponibilã pentru recuperarea teritoriilor pierdute.
Având girul tuturor românilor, la 22 iunie 1941 Conducãtorul Statului, generalul Ion Antonescu, a dat celebrul ordin de zi: „OSTAªI, VÃ ORDON TRECEÞI PRUTUL! ” luptând alãturi de trupele germane împotriva URSS. Armata Românã a fost întâmpinatã cu multã bucurie ºi recunoºtinþã de populaþia româneascã din Basarabia ºi Bucovina.
Cunoscutul scriitor Constantin Virgil Gheorghiu, a cãrui probitate moralã nu poate fi pusã la îndoialã, a fost puternic marcat de realitãþile din Basarabia, care stãtuse doar un an în raiul comunist sovietic. În volumul-document ARD MALURILE NISTRULUI , cu subtitlul: „Reportaj de rãzboi din teritoriile dezrobite” autorul descrie, fãrã a le îndulci, o multitudine de aspecte ale tratamentului la care au fost supuºi românii de dincolo de Prut pânã în iunie 1941. Biserici pângãrite, crime, maltratãri, abuzuri, supunerea la umilinþe greu de descris, din partea bolºevicilor nãvãlitori ºi mai cu seamã din partea localnicilor evrei. Dar veþi afla mai multe decât v-aº putea relata eu din lectura fragmentului urmãtor, extras din paginile cãrþii sale,: „Aflu cã dincolo de Nistru sunt mii de basarabeni tineri care muncesc fãcând ºosele pentru retragerea ruºilor. Supraveghetorii sunt evrei din Basarabia. Cea mai micã greºealã, cel mai nevinovat cuvânt spus de vreunul din aceºti români basarabeni dezlãnþuie furia evreului care-i comandã.
Cu câteva zile înainte de a se retrage armatele bolºevice, evreii din Cãuºani au strâns din sate câteva sute de cãruþe în care au încãrcat averile ºi le-au trecut Nistrul. Þãranii care le-au condus cãruþele nu s-au mai întors. Nu se ºtie ce s-a întâmplat cu ei. Evreii le spuseserã cã or sã-i împuºte. Nici la Cãuºani, nici la Ursoaica, nici în satele de pe întinderea Bugeacului ºi pe malul Nistrului nu am mai întâlnit decât câteva vite. Fuseserã luaþi toþi caii, toþi boii, toate oile ºi cãruþele, cirezi de mii de vite (…) Un þãran tânãr, Oltu Boris îl chema, a fost luat de evrei pentru a lucra la ºosele, dincolo de Nistru. Cu o noapte înainte fugise trecând Nistrul înnot, în pielea goalã, împreunã cu alþi doi prieteni.
- (…) Da, am venit în pielea goalã, numai noi ºi sufletele noastre…
- În sectorul în care lucram eu era comandant unul Herºcu, care fusese negustor aici, la Ermoclia. În fiecare zi împuºca Herºcu câte unul de-ai noºtri. Acolo, în taberele de muncã silnicã nu exista altã pedeapsã decât împuºcarea. Evreul comandant era mai puternic decât orice dictator. Ne spunea cã dupã ce vom termina ºoseaua, are sã ne împuºte pe toþi, fiindcã suntem basarabeni trãdãtori.
- Dar de mâncare vã dãdeau?
- O sutã de grame de pâine pe zi. Asta era hrana pe care trebuiau sã ne-o dea, dar nu ne-o dãdeau nici pe-asta. Trãiam din mila românilor de dincolo de Nistru. Ne fãceau câte o mãmãligã pe care o mâncam goalã, pe furiº.” (Constantin Virgil Gheorghiu. ARD MALURILE NISTRULUI. Bucureºti, ed. GEEA, 1993, p.185-185)
Prin forþa împrejurãrilor, România s-a aflat, fãrã voia ei, în hãþiºurile marii conflagraþii a celui de-al doilea rãzboi mondial. Trecerea Prutului de cãtre Armata Românã a avut sprijinul întregii populaþii ºi al partidelor politice. Mai târziu s-au auzit voci care au contestat trecerea armatelor române peste Nistru. Era oare posibilã oprirea la Nistru ? Din ce se ºtie astãzi ºi dupã cum afirmã chiar autorii tratatului de ISTORIA ROMÂNILOR, vol. IX, apãrut la Editura Enciclopedica, sub egida Academiei Române, în 2008, rãspunsul este negativ. Legile aspre ale rãzboiului nu permit jumãtãþile de mãsurã.
Era posibilã oprirea Armatei Române la graniþa de vest a þãrii? Ce-au cãutat militarii români în Ungaria, dar în Cehoslovacia? Rãspunsul este acelaºi ca ºi în primul caz. Diferenþa constã în faptul cã la începutul rãzboiului am fost aliaþi cu Germania, iar în al doilea, „aliaþi”, cu de-a sila, cu Uniunea Sovieticã.
„Toate sacrificiile fãcute în luptele pentru eliberarea Ungariei ºi a Cehoslovaciei (aproape 200.000 de militari români) au fost inutile. Victoriile româneºti nu au fost recunoscute, ci atribuite numai trupelor sovietice”. (Josif Constantin Drãgan, MAREªALUL ANTONESCU ªI RÃSBOAIELE DE REÎNTREGIRE, vol. 1, Cannaregio-Veneþia, Ed. Nagard, 1986).
Nu trebuie ignorat nici faptul, aparent nesemnificativ, cã trupelor româneºti le-a fost blocatã intrarea pe teritoriul Germaniei, un motiv în plus de a nu-i fi recunoscut României, statului de þarã cobeligerantã, cu consecinþele cunoscute astãzi.
S-au consumat cisterne de cernealã pentru a fi „descrise” „crimele” românilor pe frontul de est, exagerându-se voit „chestiunea evreiascã” ºi numãrul victimelor. Se impune sã ºtim cã cele mai multe „dovezi” prezentate pentru a susþine aceste acuzaþii s-au materializat prin „mãrturii” subiective ale unor „martori”, mai mult sau mai puþin oculari, sau prin relatãri indirecte.
În mod deliberat sunt ignorate sau ocultate, afirmaþiile unor mari personalitãþi evreieºti, din acele vremuri tulburi ale rãzboiului, cum este ºi cazul declaraþiei ce urmeazã:
„Subsemnatul Wilhelm Filderman, Doctor în Drept la Facultatea din Paris, fost Preºedinte al Uniunii Comunitãþilor Evreieºti din România ºi Preºedinte al Uniunii Evreilor Români, domiciliat actualmente în New zork, USA, Hotel Alameda (…) declar urmãtoarele: „ (…) În timpul perioadei de dominaþie hitleristã în Europa, eu am fost în legãturã susþinutã cu Mareºalul Antonescu. Acesta a fãcut tot ce a putut pentru a îmblânzi soarta evreilor expuºi la persecuþia germanilor-naziºti. Am fost martor al unor miºcãtoare scene de solidaritate ºi de ajutor între români ºi evrei… Mareºalul Ion Antonescu a rezistat cu succes presiunii naziste, care impunea mãsuri dure împotriva evreilor. Aº aminti doar câteva exemple:
- Graþie intervenþiei energice a Mareºalului Antonescu, a fost opritã deportarea a mai mult de 20.000 de evrei din Bucovina;
- El a dat paºaport în alb, pentru a salva evreii din Ungaria, a cãror viaþã era în pericol;
- Graþie politicii sale, bunurile evreilor au fost puse sub regim de administrare tranzitorie, care, fãcându-le sã parã pierdute, le-a asigurat conservarea în scopul restituirii la momentul oportun.”
Este inuman ºi regretabil cã un singur om a murit, pentru „vina” de a fi român, german, ungur, evreu sau rus. Este evident ºi incontestabil faptul cã s-au comis abuzuri ºi de o parte ºi de cealaltã, însã este un gest la fel de criminal sã acuzi o naþiune întreagã, pe baza unor dovezi, deseori aflate sub semnul incertitudinii al subiectivismului ºi chiar al falsului.

23 AUGUST 1944 – BUCUREªTI
S-au împlinit 67 de ani de la invazia sovieticã ºi instaurarea comunismului în Romania, realizatã cu nemijlocitul sprijin regal, ºi consolidatã cu ajutorul “baionetelor sovietice” – aceleaºi care, trei ani mai târziu l-au forþat sã abdice. Opera a fost desãvârºitã de Ana Pauker, Emil Bodnãraº, Petru Groza ºi Lucreþiu Pãtrãºcanu, care au pregãtit distrugerea României în anticamera regalului birou al lui Mihai I, urmaþi de Roitman-Chiºinevski, Nicolski, Rãutu… M. Roller & Co.
În noaptea de 22/23 august 1944, Maniu, Btãtianu ºi Titel Petrescu, de comun acord cu faptul cã numai Mareºalul Ion Antonescu poate incheia un armistiþiu rezonabil cu aliaþii, l-au trimis pe Brãtianu la Mareºal, pentru a-i comunica sprijinul lor. Dupã audienþã, Brãtianu le-a comunicat hotãrârea acestuia de a încheia, chiar a doua zi, armistiþiul, cu solicitarea unui acord în scris de la cei trei: “Vã rog, domnule Brãtianu sã mã înþelegeþi, este vorba de o rãspundere istoricã ºi atunci luaþi-vã ºi dumneavoastrã, printr-un act scris, rãspunderea ºi nu prin discuþiuni care se pierd ºi mâine pot fi negate.” Acest lucru reiese ºi din depoziþia generalului Pichi Vasiliu, în timpul procesului: “Dupã plecarea lui Brãtianu de la audienþa avutã la Mareºal, acesta mi-a declarat cã este hotãrât sã facã armistiþiul împreunã cu Maniu ºi Brãtianu.” Aceeaºi declaraþie fãcut-o în instanþã ºi Eugen Cristescu, ºeful serviciului secret.
La ora 13.00 a zilei de 23 august 1944, ºefii partidelor de opoziþie: I. Maniu, Gh. Brãtianu ºi Titel Petrescu rãmãseserã pe aceeaºi poziþie, aceea de a-l sprijini pe Ion Antonescu sã încheie armistiþiul, un motiv în plus pentru aceasta, cântãrind ºi întrevederea ºefilor opoziþiei cu Lucreþiu Pãtrãºcanu ºi Constantin Agiu, reprezentanþii comuniºtilor. Pe parcursul acestei întâlniri, la insistenþa imperativã a celor doi comuniºti, referitoare la rãsturnarea Mareºalului, exprimatã prin somaþia: “…Rãspundeþi: acceptaþi sau nu. Nu mai poate interveni din partea dvs încã o amânare!”, Generalul Sãnãtescu, reprezentantul Palatului, prezent ºi el la intrunirea conspirativã nu a reacþionat în nici un fel atunci când delegatul comuniºtilor a bãtut cu pumnul în masã. Iuliu Maniu, care sesizase caracterul ultimativ al proiectului prezentat de comuniºti, a întrerupt insolenþa vorbitorului, a rãspunzând surãzâtor: “Drãguþã… eu nu sunt obiºnuit sã se discute cu mine cu revolverul pe masã.”
Evenimentele s-au precipitat. Sãtul de tutela Mareºalului, Regele a decis sã facã el armistiþiul, “Dacã îl lãsãm pe Ion Antonescu sã facã armistiþiul - a spus Regele – ne va þine iar sub papuc.” (Memoriile lui Brãtianu).
Preocupat de soarta frontului ºi de complexitatea situaþiei, Mareºalul nu avea de gând ºi nici vreme de irosit pentru o vizitã la Palat, însã dupã insistenþa – prin telefon - a generalului Sãnãtescu, în cele din urmã a acceptat. Între timp, la Palat, Regele împreunã cu complotiºtii: Mocioni-Stârcea, generalul revanºard Aurel Aldea ºi Ioaniþiu, secretarul Regelui, colonelul-adjutant Emilian Ionescu, colonelul D. Dãmãceanu ºi alþii, suporterii ideii comuniºtilor – aceea de a folosi vizita Mareºalului pentru a-l aresta – fãceau pregãtiri. Însuºi Regele a format o echipã din trei subofiþeri din paza sa personalã: Bâlã, Dumitru Rusu ºi Dinu, sub comanda maiorului Anton Dumitrescu. Subofiþerului Bâlã, Regele i-a încredinþat cifrul camerei-seif – o încãpere îngustã, fãrã aerisire – în interiorul cãreia, i-a spus sã aducã o mãsuþã ºi douã scaune. ”În cazul cã îl arestãm, aici ai sã-l închizi!”. Abia atunci subofiþerul a înþeles ce se pregãtea. În acel moment Regele a cãzut de la înãlþimea tronului, la nivelul ordonanþei, iar “Coroana” s-a rostogolit lamentabil.
Misiunile încredinþate nu mai lasã nici un semn de îndoialã asupra faptului cã oricare ar fi fost rãspunsul Mareºalului, orice ar fi dorit sã facã, arestarea era hotãrâtã, iar numele persoanelor ce se gãseau în Casa Nouã, din spatele Palatului Regal nu mai lasã loc niciunei îndoieli.
Asupra dialogului purtat la Palatul Regal ºi a celor întâmplate în dupã-amiaza zilei de 23 august 1944, declaraþiile sunt foarte controversate ºi contradictorii. Singurul supravieþuitor al evenimentelor care ar putea relata derularea “filmului” arestãrii Mareºalului este fostul suveran, dar “Majestatea Sa” nu are nici un interes sã fie aflat întregul adevãr; pãstreazã tãcerea ºi … nu va vorbi niciodatã.
Regele a nesocotit opþiunea partidelor politice ºi prin gestul condamnabil al arestãrii Conducãtorului Statului – ºi de facto al Armatei – a adus prejudicii ºi suferinþe inimaginabile neamului românesc.
Regele ºi complotiºtii nu s-au sfiit sã-ºi însuºeascã toatã acþiunea de încheiere a armistiþiului pe care Mareºalul o definitivase la Snagov, înainte de a pleca la Palat, ca ºi toate mãsurile de pregãtire militarã prevãzute de Mareºal în acest scop. Pentru a-ºi pune în aplicare planurile nechibzuite, complotiºtii au abuzat de toate înlesnirile pe care Mareºalul le acordase opoziþiei pentru a stabili contacte ºi a trata cu aliaþii, nefiind niciodatã deranjaþi de organele de siguranþã ale þãrii.
Dupã marea infamie – arestarea Mareºalului – Regele a mai comis imensa eroare materializatã prin citirea, în seara aceleiaºi zile, la radio, a proclamaþiei întocmite de comuniºti ºi care a echivalat cu capitularea necondiþionatã a României. Nesãbuinþa Regelui a permis sovieticilor, ca între 23 august ºi 12 septembrie 1944, sã ia în prizonierat între 130.000 ºi 170.000 de ostaºi ºi ofiþeri români, aceºtia adãugându-li-se celor luaþi anterior. (Raportul M.St. M. al Armatei Române din 1945).
De teama represaliilor germanilor, dovedind “marele sãu curaj” Regele a plecat din Bucureºti, refugiindu-se la moºia sa din judeþul Gorj, de unde s-a reîntors doar când situaþia a trecut sub control sovietic. Dorind cu orice preþ sã se transforme din personaj de decor, în erou, Regele Mihai a decis sã culeagã laurii personali pe seama altora. Cum a fost recompensat pentru trãdarea sa? A obþinut doar satisfacþii efemere: URSS i-a acordat cea mai mare distincþie sovieticã, pe care doar Stalin, Eisenhower, Montgomery ºi marii comandanþi sovietici o mai deþineau – Ordinul „VICTORIA”.
Decretul care însoþea distincþia, menþiona:
„Pentru actul curajos al cotiturii hotãrâtoare a politicii României spre ruptura cu Germania hitleristã, în clipa în care nu se precizase clar înfrângerea Germaniei, Majestatea Sa Mihai I, Regele României, se decoreazã cu ORDINUL VICTORIA.
Prezidiul Sovietului Suprem al URSS, M. Kalinin, Secretarul Sovietului Suprem al URSS, Gorkin. Moscova, Kremlin, 6 iunie 1945”. (ªtind cã regelui îi plac motoarele, i-a trimis cadou ºi douã avioane).
În 1946 Monumentul Ostaºului Sovietic era dezvelit în prezenþa Regelui Mihai I, a premierului Petru Groza, a Anei Pauker ºi a altor fruntaºi politici ai vremii.
Cu o „oarecare” întârziere, la 10 mai 1947, ambasadorul SUA la Bucureºti i-a înmânat Regelui Mihai, Medalia ºi Decretul Legiunii Meritului cu gradul de Comandor, acordate de Preºedintele Statelor Unite, Harry Truman.
Consecinþele acelui nefericit 23 AUGUST 1944 – ZI A TRÃDÃRII NAÞIONALE s-au repercutat asupra a sute de mii de români, deportaþi sau aruncaþi în inchisori unde doar foarte puþini au mai suprevieþuit. Scriitorul ªtefan Dumitrescu, referindu-se la complotiºi, scria: „(…) au sãvârºituna dintre cele mai mari ticãloºii din istoria poporului român, de când este acesta în vatra sa” … caracterizând actul actul trãdãrii: „O palmã datã poporului român ºi istoriei acestui neam. Un scuipat în obraz, pe care cotropitorul þãrii l-a folosit în loc de ºtampilã”. (ªtefan Dumitrescu, DELIRUL vol. II, Râmnicu Vâlcea, Ed. Fortuna, 2004)
În România postdecembristã, cuvântul TRÃDARE a fost înlocuit cu gãselniþa-surogat DEFECTARE. În acest fel TRÃDAREA este astãzi promovatã, neoficial, ca politicã de stat.
Fostul suveran, revenit în România dupã decenii îºi trãieºte ultimii ani de viaþã condus de alþii, aºa cum a trãit în copilãrie, în adolescenþã ºi în anii tinereþii. Niciodatã nu a dat socotealã pentru trãdarea sa. Generalului Pacepa i-au fost înapoiate averea, gradul ºi solda pentru serviciile aduse altora. A fost absolvit de orice vinã, ba s-au fãcut auzite voci demente care îl declarã erou… Din pãcate, exemplele pot continua.

EPILOG
Privind retrospectiv, putem construi similitudini, ca ºi diferenþe între soarta Mareºalului Ion Antonescu ºi a altor protagoniºti ai celui de-al doilea rãzboi mondial:
Hitler s-a sinucis. Mussolini a fost împuºcat de “partizanii” comuniºti.
Mareºalul Mannerheim, deºi a luptat împotriva ruºilor încã din 1918, iar în anii 1939-1940 le-a administrat o ruºinoasã corecþie, deºi a fost aliat cu Hitler, nu a fost judecat, de vreun “Tribunal al poporului” finlandez, nu a fost condamnat ºi cu atât mai puþin executat, ba mai mult, în anul 1944 a fost ales Preºedinte al Finlandei, demnitate pe care a deþinut-o pânã în anul 1946. Astãzi statuia lui ecvestrã troneazã în piaþa Parlamentului Finlandei, din Helsinki.
Miclos Horthy, „amiralul fãrã flotã” - aflat ºi el de partea Axei – s-a purtat abominabil cu ne-maghiarii: români, slovaci, ruteni, sârbi ºi evrei. Nu a fost trimis în faþa vreunui „Tribunal al poporului”, nu a fost condamnat ºi nici asasinat de ai lui. Dupã rãzboi, a fost adãpostit într-un castel din Germania, apoi mutat în Portugalia. Nu a fost „vânat” de Simon Wiesenthal, de vreun român, de vreun sârb sau de altcineva. ªi-a dat obºtescul sfârºit în liniºte, nederanjat de nimeni. Spre onoarea conaþionalilor lui, a fost reabilitat ºi reînhumat în Ungaria, cu funeralii naþionale. Nimeni nu s-a împotrivit.
Stalin a fost cel mai mare criminal din istoria omenirii, dar evreii se prefac a nu cunoaºte acest adevãr incontestabil. Abia dupã dispariþia dintre cei vii, crâmpeie de adevãr au început sã iasã la luminã ºi, parþial, sã fie difuzate în vãzul lumii. Nici un tribunal internaþional nu a îndrãznit sa-i judece faptele comise, în schimb pe Milosevici-sârbul, nu s-au sfiit sã-l „sinucidã”, dupã ani de temniþã în care nu au reuºit sã-l ingenuncheze… „Vânãtoarea de vrãjitoare” continuã.
EX Regele Mihai I. „Când, la sfârºitul anului 1947, comuniºtii pe care i-a adus la putere l-au aruncat ca pe o mãsea stricatã, Regele nu mai era decât un infirm moral. Nici Stalin, nici Truman nu au mai miºcat vreun deget pentru el.” (Josif Constantin Drãgan, MAREªALUL ANTONESCU ªI RÃSBOAIELE DE REÎNTREGIRE, vol. 1, Cannaregio-Veneþia, ed. Nagard, 1986, p.371).
A trãit în strãinãtate pânã dupã evenimentele din decembrie 1989. În urmã cu câþiva ani guvernele postdecembriste i-au „restituit” o serie de bunuri, unele neaparþinându-i vreodatã ºi i-au acordat favoruri cuvenite foºtilor ºefi de stat. În contradicþie cu orice legi ºi protocoale, a fost inventatã “Casa regalã” a Republicii România, iar „Majestatea Sa” a declarat-o pe una din fiicele sale – soþie a „principelui” de mucava, Duda - „moºtenitoarea tronului”.

Mareºalul Ion Antonescu a dus un rãzboi împotriva Uniunii Sovietice, alãturi de Germania, pentru recâºtigarea teritoriilor rãpite de URSS în 1940.
La 23 august 1944 mareºalul-martir al românilor, Ion Antonescu a fost trãdat de regele sãu ºi predat, în plin conflict militar inamicului. Regele Mihai a participat doar la sãrbãtorirea succeselor, reponsabilitatea lãsând-o numai pe umerii Mareºalului.
Dupã arestarea nedemnã de cãtre rege ºi camarila sa, Ion Antonescu a fost predat ruºilor ºi transportat în Uniunea Sovieticã, unde, paradoxal, (în prima perioadã a detenþiei) a fost tratat cu respectul cuvenit unui mare conducãtor militar - ceea ce nu s-a întâmplat în cazul românilor lui. În mai 1946, Mareºalul a fost adus în þarã unde a fost „judecat” de „Tribunalul poporului” – o mascaradã sub regie strãinã, derulatã sub presiunea lozincilor strãzii – ºi condamnat la moarte. De fapt (ca ºi arestarea Mareºalului) sentinþa fusese hotãrâtã înainte de înscenarea „procesului”.
Testamentul politic al Mareºalului, expus în ultima ºedinþã a „Tribunalului”, din care redau un scurt fragment, ar trebui sã ne punã pe gânduri, el fiind la fel de actual ºi poate, chiar în viitor:
„Scump popor român,(…) Acest rãzboi care s-a sfârºit cu înfrângerea Germaniei, nu va pune capãt conflictului mondial în anul 1944. Prevãd un al treilea rãzboi mondial, care va pune omenirea pe adevãratele ei temelii sociale. Ca atare, dvs. si urmaºii dvs. veþi face mâine ceea ce eu am încercat sã fac astãzi, dar am fost înfrânt! Dacã aº fi fost învingãtor, aº fi avut statui în fiecare oraº al României.
Cer sã fiu condamnat la moarte ºi refuz, dinainte orice graþiere. În felul acesta voi muri pe pãmântul Patriei, în schimb voi, ceilalþi, nu veþi fi siguri dacã veþi mai fi aici când veþi fi morþi.” (Gh. Buzatu, ROMÂNIA, CU ªI FÃRÃ ANTONESCU, Iaºi, Ed.Moldova, 1991).
În ultimul cuvânt care i-a fost acordat, Mareºalul a spus:
„Domnule Preºedinte ºi Onorat Tribunal, s-a dat aici, în faþa poporului nostru, a istoriei noastre ºi a conºtiinþei universale, un penibil ºi trist spectacol. Majoritatea foºtilor mei colaboratori au gãsit cã este de demnitatea lor ºi a neamului nostru sã se desolidarizeze de guvernarea la care au participat.
Eu, Onorat Tribunal, declar solemn, în acest ceas, cã, în afarã de crime ºi furturi, mã solidarizez ºi iau asupra mea, toate greºelile pe care, cu ºtiinþa sau fãrã ºtiinþa mea, le-am fãcut.” (Ioan Dan, „PROCESUL” MAREªALULUI ION ANTONESCU, Bucureºti, Ed.Lucman, 2005, p.434)
Luându-ºi rãmas bun de la fostul sãu colaborator, Gh. Lecca, Mareºalul i-a spus: „Te du cu bine, Lecca! … urmeazã calea pe care þi-a hãrãzit-o propriul dumnitale destin. Þi-ai fãcut pe deplin datoria. Spune-i Regelui cã nu plec supãrat pe el ºi cã l-am iertat. Mai mult, spune-i cã-i mulþumesc cã mi-a oferit prilejul sã mã aºez, cu un minut mai devreme, în rândul celor ce s-au jertfit pentru binele ºi onoarea acestui Neam.” (Josif Constantin Drãgan, MAREªALUL ANTONESCU ªI RÃSBOAIELE DE REÎNTREGIRE, vol. 1, Cannaregio-Veneþia, ed. Nagard, 1986,p. 511).
Regele i-a refuzat Mareºalului pânã ºi dreptul de a mai trãi. Nu a aprobat cererea de graþiere semnatã de mama Mareºalului, doamna Baranga ºi de avocatul apãrãtor, Constantin Bãlãceanu, dând curs, sine die, executãrii sentinþei aºa numitului „Tribunal al poporului”. Cu o zi înainte de împlinirea vârstei de 64 de ani, Mareºalul, împreunã cu Mihai Antonescu, Gheorghe Alexianu ºi generalul Pichi Vasiliu au fost supuºi unei „execuþii-mãcel”.
Ceea pentru ceilalþi protagoniºtii învinºi ai celui de-al doilea rãzboi mondial este posibil – recercetarea ºi reanalizarea evenimentelor în stare de luciditate – pentru mareºalul Ion Antonescu este interzis. Gãsiþi domniile voastre rãspunsul adecvat la aceastã dilemã. Pânã ºi regelui Carol al II-lea i-au fost reînhumate, cu onoruri oficiale, rãmãºiþele pãmânteºti. Oare ale Mareºalului unde or fi?
În timpul celui de-al doilea rãzboi mondial nu doar evreii au suferit, nu doar ei au murit nevinovaþi, ci ºi ne-evreii – iar aceºtia sunt cu mult mai numeroºi – în þãrile de sub influienþa sovieticã supravieþuitorii evrei s-au metamorfozat, în cãlãii-emeriþi ai goim-ilor. Insistenþele excesive, insolente ºi zgomotoase ale unor organizaþii evreieºti, nu doar împotriva reabilitãrii, ci chiar a „necondamnãrii” mareºalului Ion Antonescu, pretenþiile acestora ca portretul Mareºalului sã fie eliminat pânã ºi din galeria primilor miniºtri ai României, constituie încãlcarea oricãror uzanþe diplomatice, un act de ºtergere a memoriei românilor ºi un abuz inacceptabil de mãsluire brutalã a istoriei.
Ariel Sharon, fostul prim ministru al Israelului a ordonat masacrul comis asupra civililor palestinieini din taberele de refugiaþi de la Sabra ºi Shatilla, din lagãrele Libanului ocupat de Israel (numãrul victimelor neevreilor masacraþi nu este accesibil publicului, el ridicându-se la mii de victime). Ariel Sharon nu a fost pus, niciodatã sub acuzare pentru faptele comise, de cãtre aceleaºi organizaþii care îl acuzã pe Ion Antonescu.
Bune sau mai puþin onorante, faptele, evenimentele ºi personalitãþile istoriei unui popor nu pot fi radiate cu un creion, asemenea celebrului instrument de scris al lui Molotov, care a trasat noua graniþã a României. Din pãcate, guvernele româneºti nu au avut demnitatea de a se opune, astfel încât, mareºalul Ion Antonescu este condamnat ºi ucis în fiecare nouã zi.
Fac apel, încã odatã la Nicolae Iorga: „DE CE ATÂTA URÃ?”

Daca ati avut rabdare sa cititi pana aici inseamna ca voua chiar va pasa. Stergeti-va lacrimile si inspirati adanc sa protejam inima ca avem treaba de facut in tarisoara noastra.
Ati vazut cum politician sau rege stiu doar sa se catere pe jertfele/cadavrele noastre, fie civil sau militar. DE ACEEA NU MAI VREAU POLITICA SI NU MAI VREAU NICI UE, pentru ca toti cei care au sfasiat trupul Romaniei, ne-au aruncat in razboi, ne-au saracit resursele (numai cat petrol a intrat in armatele germane si dupa aceea rusesti) si ne-au pus sa mai platim si daune de razboi o viata de om, da toate aceste natii europene se uita cu dispret la noi si se fac ca ne vor binele.
STA-LE-AR IN GAT PE VECI, SI SA ASTEPTE AJUTORUL NOSTRU!

Parc-i scris de mine ,acest articol.

De la: mikiduta, la data 2011-09-30 13:40:20

,,Anyone" ?? Ce cauti mikiduta? Pe cine sa pui ochii?
Scuip in san, piei d`aicea!

,,A gândi este cel mai greu lucru, de aceea majoritatea oamenilor judeca..."

De la: Iosif, la data 2011-02-20 10:20:15Am locuit in vestul indepartat care nu-i asa departe.. s-au inventat mijloace de transport...Dar daca mai facem Agricultura cu Magarul , cu Calul, sau Boul, scuze dar ... se rasuceste si Raposatul in mormant de rusine...
Stiti era vorba aia de demult LA SAPA DE LEMN NE-AU ADUS ASTIA...
A venit un prieten la mine European si in curte la mine erau doar masini cu matricule straine de Bulgaria Spania.Franta Germania si ma intreaba: asa multi prieteni ai ? si de ce nu puteti inscrie masinile in Romania si le inscrieti pe Bulgaria.. Asa vrea guvernul si fratii mei detesta sa dea banii din castigul lor din comertul cu masini la niste hoti si incompetenti care nu stiu ca daca ai cu ce te misca e primul pas.. in a aduce venit Tarii noastre. Si daca nu te dezvolti cum vrei sa mergi inainte ...
Economie la pamant....90 mil de euro datorie externa si creste creste creste......
Smecherii insa o duc bine....
Infrastructura ___ ca la noi la nimenea Cati Km de auostrada am facut dupa revolutie???? etc..
dar lasa ca nimeni nu s-a nascut mare ... O sa le facem noi...???? cand????
Vrem sa o ducem bine dar nu ne miscam sub nici o forma , nu muncim sa castigam mai mult decat consumam si asteptam sa ne dea Vestul Mura-n Gura totul....
LA MUNCA si hai sa facem din tara asta Frumoasa estul Frumos al Europei ca stam bine la capitolul
Propietari de case pe primul loc in Europa 96% in timp ce germani nu au 45% propietari restul in chirie si se muta unde au de munca..
.. Mergeam la 200 de km la munca in fiecare zi sau la 500 km o dat pe saptamana...
Bine ca a venit criza si nu ne-am facut mai datori ca oricand luand de la banci multi bani...
Ei sunt datori pe viata cand isi cumpara o casa 35 de ani de ipoteca..
Suntem bogati desi nu este valorata la adevrata valoare nimik din ce avem si suntem mai putin stresati ca altii care alearga mult mai mult ca noi ca sa supravietuiasca crizei...
Si mai nou avem posibilitatea de atrai oriunde vrem noi in Europa si sa ne intorcem acasa si sa facem ceva frumos ptr noi...
As face ceva in ro dar cum ziceau prietenii mei La voi nimik nu este sigur......(Hotie Birocratie Coruptie Pedici si pedici mereu cand vrei sa faci ceva te pun la zid..... Cum prin mijloace moderne de control politienesti sau administrative
Avem la parinti la tara 20 de salariati intr-o primarie de 500 de locuitori. ..doar in administratie....
Eficienta totala... Una isi face cafeaua alteia in timp ce celelalte fumeaza asteptand cafeaua sau desaiunul si tot asa.. Nu-i primarul nu putem face nimik (NU FACEM NIMIK) nu-i secretarul (NIMIK)
nu-i vicele (NIMIk)
"cu oameni de nimik nu se poate face ceva"
Si daca sunt tot degeaba ca nu stiu ce-s alea fonduri europene si-ti baga bete in roate ca-
"Iti sta mintea in loc" de prosti ce sunt...
Romania INCOTRO?????

De la: mikiduta, la data 2011-09-30 16:17:36

Nu mi-e frica, nu mi-e frica de Bau-Bau

,,A gândi este cel mai greu lucru, de aceea majoritatea oamenilor judeca..."

De la: joi, la data 2011-09-30 16:21:57

De la: mikiduta, la data 2011-09-30 16:17:36

Nu mi-e frica, nu mi-e frica de Bau-Bau

De la: SILVER_9AM, la data 2011-06-12 21:17:25

De la: sasfrancisc, la data 2011-06-12 19:48:48Foarte interesant topic, doar ca subiectul este pentru specialisti si nu cred ca vom reusii noi sa sensibilizam macar unul dintre acestia. Totusi ne putem da cu parerea, poate aflam mai multe. Eu cred ca a fost asa dintotdeauna, nu a trebuit noi sa ne luptam, de unii singuri cu toate popoarele Europei si nu numai? A venit cineva in sprijinul nostru? NU - au fost prea ocupati cu intrigile. Ce spuneti de al doilea razboi mondial, cand Romania s-a declarat neutra si ca atare marile puteri au hotarat sa ia fiecare cate o bucatica din tara noastra. Ce puteam face decat sa intram in razboi, alaturi de cel care ne garanta integritatea teritoriala? pentru ca mai incolo sa aflam de pacturi secret ce imparteau din nou tara noastra. Cei care-i acuza pe inaintasi ca au am intors armele si au trecut de partea rusilor, habar nu au despre realitatile din acele vremuri (cu siguranta nici eu) dar credeti ca parintii si bunicii nostrii chiar atata lipsa de respect de sine aveau sau mai rau decat atata chiar ii credeti lasi? Cand au decis sa intoarca armele erau constienti ca lupta va fi la fel de grea, dar sperau macar sa nu moara in zadar, adica sa ne lase noua o Romanie intreaga. Eu cred ca am avut conducatori care au stiut sa evalueze situatia din acele vremuri grele si confuze si sa decida sa actioneze singuri, in folosul natiunii! Si noi ce facem, cum le cinstim memoria, ii ponegrim, pentru ca dupa razboi multi viteji se arata. Ce a fost dupa razboi stiti si voi, ce mult greu am tras si cand spuneam si noi ca am scapat de datorii si va incepe si pentru tara noastra primavara, ne trezim cu confiscarea revolutiei si conducerea noastra spre cele mai intunecate adancuri. Nu am dovezi dar se pare ca activitatile conexe revolutiei au fost planificate si conduse de state prietene ca Germania, Ungaria, Rusia si SUA si se mai spune ca acestea erau iritate de faptul ca Romania nu a pupat in dos pe nimeni pana in 1989 si deja castigandu-si libertatea financiara nu va mai putea fi trasa de urechi sau trimisa la colt.
De aceea spun ca e bine zis Romania vs Europa pentru ca in zi de azi cei care au distrus tara noastra vin si ne arata cu degetul spunand ca am ajuns in halul asta pentru ca suntem un popor de lasi si handicapati. Intr-o mica masura au dreptate pentru ca tot ei au pus la conducere pe cei mai netoti romani tradatori si astia si-au facut bine treaba in ultimii 21 de ani.
Indemnul meu este ROMANIA SINGURA - APOLITICA!

HAI SA MERGEM PE PREZUMTIA DE BUNA CREDINTA,VREI SA NE EXPLICI SI NOUA ,CUM SE POATE CONDUCE O TARA FARA,CONDUCATORI ALESI DEMOCRATIC ? UITE PE MINE,RECUNOSC M'AI BAGAT IN CEATA,POATE AI TU IDEI NOVATOARE SI STII SOLUTIA,DACA E ASA ATUNCI ESTI NOUA MINUNE A LUMII !!!!!!!!!!

un sfat al inteleptilor?:)))))