Ce lume lasam noi copiilor si nepotilor nostri?????

De la: nastasemihail, la data 2010-09-09 15:16:41

De la: Tramp, la data 2010-09-09 15:13:36

De la: Ingrid, la data 2010-09-09 15:10:36Savarinele de la Macul Rosu, Cele mai bune prajituri din lume.

Braga avea un gust ,cum nu mai intanlesti astazi la nici un suc!

La cele naturale.
Fa un suc natural, si devii vicios.

Cred ca o sa-mi fac unul din Marijuana!..............poate o sa-l si brevetez!

De la: nastasemihail, la data 2010-09-09 15:18:38.

Ahaaa................stiam eu ca nu ai cu ce sa te bucuri .......................nu ai ce lasa nepotilor!

De la: Tramp, la data 2010-09-09 15:27:49

De la: nastasemihail, la data 2010-09-09 15:18:38.

Ahaaa................stiam eu ca nu ai cu ce sa te bucuri .......................nu ai ce lasa nepotilor!

Nu ma provoca. Lasa natura sa lucreze. Inca nu am nepoti.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: Tramp, la data 2010-09-09 15:13:36

De la: Ingrid, la data 2010-09-09 15:10:36Savarinele de la Macul Rosu, Cele mai bune prajituri din lume.

Braga avea un gust ,cum nu mai intanlesti astazi la nici un suc!

Adevarat...dar tu de unde stii?

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

De la: nastasemihail, la data 2010-09-09 15:33:01

De la: Tramp, la data 2010-09-09 15:27:49

De la: nastasemihail, la data 2010-09-09 15:18:38.

Ahaaa................stiam eu ca nu ai cu ce sa te bucuri .......................nu ai ce lasa nepotilor!

Nu ma provoca. Lasa natura sa lucreze. Inca nu am nepoti.

natura-i Totul...............ea stie pe fiecare-n parte!.................

De la: Ingrid, la data 2010-09-09 15:47:46

De la: Tramp, la data 2010-09-09 15:13:36

De la: Ingrid, la data 2010-09-09 15:10:36Savarinele de la Macul Rosu, Cele mai bune prajituri din lume.

Braga avea un gust ,cum nu mai intanlesti astazi la nici un suc!

Adevarat...dar tu de unde stii?

Am baut acum cateva saptamani cand am fost in deplasare undeva nu-mi mai amintesc localitatea! sa moare de ciuda capra vecinului .....ca-i foarte buna!

De la: Tramp, la data 2010-09-09 15:18:43

De la: nastasemihail, la data 2010-09-09 15:16:41

De la: Tramp, la data 2010-09-09 15:13:36

De la: Ingrid, la data 2010-09-09 15:10:36Savarinele de la Macul Rosu, Cele mai bune prajituri din lume.

Braga avea un gust ,cum nu mai intanlesti astazi la nici un suc!

La cele naturale.
Fa un suc natural, si devii vicios.

Cred ca o sa-mi fac unul din Marijuana!..............poate o sa-l si brevetez!

nu ti-e teama sa postezi prostii?
Cine stie cine mai citeste, si poate sa te si creada!
Te mai pomenesti si cu surprize, ai grija!!

Dulceate de trandafiri ,are un gust ..............................si ce gust................sa moara si cealalalta capra a vecinului!

De la: M_Elody, la data 2010-09-09 15:53:16

De la: Tramp, la data 2010-09-09 15:18:43

De la: nastasemihail, la data 2010-09-09 15:16:41

De la: Tramp, la data 2010-09-09 15:13:36

De la: Ingrid, la data 2010-09-09 15:10:36Savarinele de la Macul Rosu, Cele mai bune prajituri din lume.

Braga avea un gust ,cum nu mai intanlesti astazi la nici un suc!

La cele naturale.
Fa un suc natural, si devii vicios.

Cred ca o sa-mi fac unul din Marijuana!..............poate o sa-l si brevetez!

nu ti-e teama sa postezi prostii?
Cine stie cine mai citeste, si poate sa te si creada!
Te mai pomenesti si cu surprize, ai grija!!

Pai autorizatiile le iau de la autoritati!.....................

De la: M_Elody, la data 2010-09-09 15:53:16

De la: Tramp, la data 2010-09-09 15:18:43

De la: nastasemihail, la data 2010-09-09 15:16:41

De la: Tramp, la data 2010-09-09 15:13:36

De la: Ingrid, la data 2010-09-09 15:10:36Savarinele de la Macul Rosu, Cele mai bune prajituri din lume.

Braga avea un gust ,cum nu mai intanlesti astazi la nici un suc!

La cele naturale.
Fa un suc natural, si devii vicios.

Cred ca o sa-mi fac unul din Marijuana!..............poate o sa-l si brevetez!

nu ti-e teama sa postezi prostii?
Cine stie cine mai citeste, si poate sa te si creada!
Te mai pomenesti si cu surprize, ai grija!!

Sa stii ca nu este exclus.Fata mea are un coleg, mare smecher, mistocar, care s-a dus in Moldova de dincolo de Prut. La vama l-au luat scurt
Stai! ce ai in portbagaj?
Ce sa am, o bomba.
BOMBA!!!
... n-au ras deloc, l-au luat pe sus si i-au cautat bine bomba...a durat trei zile.

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Le lasam o lume fara gindaci si sobolani. Cit de curind o sa-i vedem numai la gradina zoologica.....

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: nastasemihail, la data 2010-09-09 16:08:58Le lasam o lume fara gindaci si sobolani. Cit de curind o sa-i vedem numai la gradina zoologica.....

Gandaci,sobolani la grdina zoologica!............... boc , udrea,base ,prostanacul,crinut..............etc............

Iata o impresie despre Romania.

"C�nd am v�zut blocurile acelea gri �i triste am zis c� nu st�m mai mult de o zi aici, dar am ajuns �n centrul ora�ului �i am descoperit toate aceste cl�diri vechi �i frumoase �i mi-am schimbat p�rerea. Acum pot s� spun c� �mi place Bucure�tiul �i oamenii de aici�, a povestit Anabelle. Cele dou� tinere fac un tur al Europei de Est, vizit�nd cele mai importante ora�e din ��rile cele mai mari."

Uitam cate de important este sa conservam fiecare casutza veche cu amprenta memoriala culturala si istorica sau fiecare "bijuterie" arhitecturala. Inseamna foarte mult. De ani buni sunt lasate in paragina pe fondul litigiilor, neglijentei, nepasarii institutiilor statului. In Piata Romana este lasat o superba casa sa se degradeze pentru ca apoi sa poata fi demolata. Toate aste numai pentru ca in buzunarele unor speculanti jalnici sa intre milioane de euro din senin odata ce pun mana pe fiecare petic de teren ramas in urma demolarii unui oras. Rasar borcane de sticla, mormane de metal si butaforie de rigips care sufoca orasul. Sufoca aerul respirabiul intrucat nu gasesc de cuviinta sa introiduca in PUZ-ul respectiv macar un pom pe langa mormanul nou rasarit unde nu te astepti. Sufoca infrastructura veche si depasita de imensitatea noilor constructii fara noima. Distrug identitatea si frumusetea acestui oras.
In Paris se construieste dar nici o constructie noua NU sufoca frumusetea orasului. Ei stiu cat e de importanta fiecare caramida veche ramasa la locul ei.

All Things Grow With Love

sa ne raspunda politicienii la aceasta intrebare, caci ei sunt raspunzatori in cea mai mare masura de bunastarea acestei natii.

Ce lume lasam noi copiilor...........uneori asi vrea sa ma intorc eu in lumea lor. In aceste vremuri pe care le traim copii au ramas singura oaza de bucurie

Eu nu sufar de nebunie....ma bucur de ea in fiecare minut.

De la: TEPAI, la data 2010-09-10 00:53:59Ce lume lasam noi copiilor...........uneori asi vrea sa ma intorc eu in lumea lor. In aceste vremuri pe care le traim copii au ramas singura oaza de bucurie

Si o sa-i tinem tot timpul in acea oaza de fericire?Cat la% din iei pot spune ca isi permit acea oaza de fericire?Dreptul la viata il avem toti din moment ce ne-am nascut,dar nu toti traiesc cu adevarat copilaria si nici nu se bucura de frumusetile acestei prime parte din viata!Dar dupa coplilarie iei trebue sa aiba ceva ce numai noi putem face,adica sa lasam totul pregatit sa poata pasi mai departe in viata cu demnitate si respect pentru cei ce i-a crescut!

Lasam copiilor si nepotilor nostri , lumea ce am primit-o si noi si pe care ne-am lasat amprenta trecerii noastre, amprenta trairii noastre.
Va i mai buna sau mai putin buna? Asta depinde de de urmele pasilor nostri, de insasi trairea noastra.

De la: Tramp, la data 2010-09-10 10:14:36

De la: TEPAI, la data 2010-09-10 00:53:59Ce lume lasam noi copiilor...........uneori asi vrea sa ma intorc eu in lumea lor. In aceste vremuri pe care le traim copii au ramas singura oaza de bucurie

Si o sa-i tinem tot timpul in acea oaza de fericire?Cat la% din iei pot spune ca isi permit acea oaza de fericire?Dreptul la viata il avem toti din moment ce ne-am nascut,dar nu toti traiesc cu adevarat copilaria si nici nu se bucura de frumusetile acestei prime parte din viata!Dar dupa coplilarie iei trebue sa aiba ceva ce numai noi putem face,adica sa lasam totul pregatit sa poata pasi mai departe in viata cu demnitate si respect pentru cei ce i-a crescut!

M-ai inteles gresit; nu copii mei traiesc intro oaza de fericire, ci eu in momentul cand ajung acasa si sunt intampinat de cei doi copii, uit de toate problemele si neajunsurile cu care ma confrunt in restul zilei

Eu nu sufar de nebunie....ma bucur de ea in fiecare minut.

De la: TEPAI, la data 2010-09-10 12:12:19

De la: Tramp, la data 2010-09-10 10:14:36

De la: TEPAI, la data 2010-09-10 00:53:59Ce lume lasam noi copiilor...........uneori asi vrea sa ma intorc eu in lumea lor. In aceste vremuri pe care le traim copii au ramas singura oaza de bucurie

Si o sa-i tinem tot timpul in acea oaza de fericire?Cat la% din iei pot spune ca isi permit acea oaza de fericire?Dreptul la viata il avem toti din moment ce ne-am nascut,dar nu toti traiesc cu adevarat copilaria si nici nu se bucura de frumusetile acestei prime parte din viata!Dar dupa coplilarie iei trebue sa aiba ceva ce numai noi putem face,adica sa lasam totul pregatit sa poata pasi mai departe in viata cu demnitate si respect pentru cei ce i-a crescut!

M-ai inteles gresit; nu copii mei traiesc intro oaza de fericire, ci eu in momentul cand ajung acasa si sunt intampinat de cei doi copii, uit de toate problemele si neajunsurile cu care ma confrunt in restul zilei

Asa mai te cred!...................stiu ce inseamna !

De la: M_Elody, la data 2010-09-10 11:42:05Lasam copiilor si nepotilor nostri , lumea ce am primit-o si noi si pe care ne-am lasat amprenta trecerii noastre, amprenta trairii noastre.
Va i mai buna sau mai putin buna? Asta depinde de de urmele pasilor nostri, de insasi trairea noastra.

stiu ce spui,dar ........................nu multi parinti reusesc sa indrume pasii copiilor ,daca nu pe urmele pasilor nostrii ,cel putin unii langa altii!

FRAMANTARILE UNUI ELEV



Scris de Doriana Matei
Absolventii de liceu sunt, cu fiecare generatie, tot mai nehotarati in privinta propriului viitor. Dupa ce patru ani au �luptat� pentru titlul de �elev de zece�, realizeaza ca goana dupa note nu a meritat intru totul si sunt dezorientati, nestiind incotro s-o apuce cand bancile liceului nu ii mai feresc de grija zilei de maine. Liceul le ofera elevilor un volum imens de informatii din diferite domenii, dar nu ii invata pe acestia cum sa utilizeze in practica toate informatiile teoretice primite. Liceul este incapabil sa-i ajute pe adolescenti sa isi descopere abilitatile, diferentele de programa in functie de profilul liceului fiind minore.
In cei patru ani de liceu, tinerii invata mult, dar, la final, prea putini reusesc sa-si gaseasca vocatia

Prima hotarare importanta
In aceste conditii, cu mai putin de jumatate de an inainte de �examenul maturitatii�, elevii claselor terminale din liceele hunedorene nu s-au decis inca ce facultate vor sa urmeze. �Noroc� ca modul de admitere in invatamantul universitar este destul de bland ca sa le permita sa isi depuna dosarele la cateva facultati de profil diferit, ca loc este pentru toata lumea, doar sa vrei sa faci o facultate. Aproximativ 70% dintre absolventii hunedoreni vor acest lucru, dar la incheierea studiilor se vor ciocni de o alta problema � trierea la nivelul pietei locurilor de munca este cu mult mai dura decat la nivelul admiterii in mediul universitar. Piata locurilor de munca nu este capabila sa absoarba un numar atat de mare de persoane licentiate.

,,Eu la ce facultate sa merg?�
�Nu stiu ce vreau sa fac acum ca termin liceul. Timp de patru ani, de voie - de nevoie, a trebuit sa invat foarte mult la toate materiile. In primul rand pentru ca notele conteaza la admiterea intr-o facultate buna, apoi mai e si BAC-ul la cinci materii nu prea asemanatoare, deci nu am avut timp sa ma canalizez spre ceva anume. Liceul m-a initiat in multe domenii, dar nu am aprofundat nimic la nivelul la care sa pot vedea viitor in acel lucru�, marturiseste Alice Mihai, eleva in clasa a XII-a. Desi invata intr-un liceu de profil matematica-informatica, tanara simte ca ar avea totusi inclinatii spre filologie, o mai bate din cand in cand gandul sa dea la Limbi Straine, dar nu se poate decide: ,,Ce viitor ma asteapta daca merg la Limbi Straine? Daca am noroc, pot deveni translator, daca nu, ajung in invatamant cu o remuneratie care nu imi va oferi un trai prea bun�, adauga ea. Mircea Maris, un elev din clasa a XII-a de la un liceu hunedorean, este mai putin framantat de intrebarea ,,Eu la ce facultate sa merg?� decat colegele sale. Tanarul si-a facut niste socoteli si a decis sa dea la Constructii, avand in vedere si faptul ca ,,acest domeniu este unul banos�. ,,M-am hotarat sa merg la Constructii, la Cluj- Napoca sau Timisoara. Nu ca ar fi acesta domeniul care ma atrage cel mai mult, dar este un domeniu de viitor si, in plus, deocamdata cunosc destul de putine lucruri despre constructii si cred ca le voi prinde gustul pe masura ce voi invata mai multe�, spune el. In ceea ce priveste modul in care va face bani peste zece ani, Mircea are un proiect destul de bine trasat: ,,Imi propun sa am propria mea firma de constructii�, marturiseste el increzator.

Dilema in familie
Florina Padurariu este o alta tanara cu inclinatii spre Uman, ,,ratacita� intr-un liceu cu profil Matematica � Informatica. Nici ea nu este decisa in privinta viitorului, osciland intre o cariera in Arte Plastice si una filologica. ,,Nu ma pot hotari ce facultate vreau sa urmez. Oricum nu imi doresc ceva care sa aiba legatura cu profilul liceului la care studiez. M-am gandit sa dau la Facultatea de Arte Plastice de la Cluj-Napoca, avand in vedere ca asta ar insemna si perpetuarea unei traditii de familie, deoarece tatal meu a facut si el Arte, este o persoana deosebit de talentata si criticul meu cel mai aspru. Nu cred ca imi lipseste nici mie necesarul de talent, dar de cand ne-am mutat la Hunedoara nu am mai avut prilejul de a lucra si de a-l slefui. Stiu ca proba de admitere la facultatea de Arte Plastice nu este deloc usoara si ca necesita o pregatire serioasa, iar eu sunt oarecum in intarziere, fiindca nu am luat o hotarare nici pana acum, cand ar fi trebuit sa fi inceput deja pregatirea. Indiferent de facultatea la care voi merge sunt pregatita sufleteste sa pun osul la munca pentru a fi cat mai competenta ca absolventa si pentru a-mi construi o cariera reusita�, spune fata. Pentru ca Florina nu stie exact ce vrea de la viitor, tatal sau, Constantin Padurariu, doreste sa se implice intru totul in decizia pe care fiica sa o are de luat. Nu vrea sa o constranga, dar considerand ca isi cunoaste foarte bine copilul, crede ca este potrivit sa ii dea cateva sfaturi. ,,Pentru mine ar fi o satisfactie deosebita ca Florina sa se indrepte catre arte si ar avea toata sustinerea mea, dar nu cred ca acest domeniu este cel mai potrivit pentru ea si nici macar cel pe care si-l doreste realmente. In ultimii ani nu am sesizat la ea o reala preocupare pentru arte. Eu nu am avut posibilitatile pe care le are ea acum, dar am avut microbul acesta in sange si faceam tot posibilul sa imi fac rost de instrumentele necesare pentru a putea lucra. La fiica mea nu am observat astfel de porniri, iar artele, mai mult decat orice, cer pasiune. Eu, personal, as vedea pentru Florina o cariera economica�, spune Constantin Padurariu.

Sistemul face regulile � elevii le aplica
Multi parinti pun nehotararea copiilor lor pe seama liceului, care nu a reusit sa ii ghideze in niciun fel. ,,In cei patru ani de liceu nu le-a fost scos la iveala adevaratul potential. Au fost educati, parca, sa alerge dupa note, sa invete totul pur si simplu, fara a intelege lucrurile in profunzime. Ce folos? Acum nu sunt capabili nici macar sa isi evalueze propria valoare�, se plang parintii. De cealalta parte, profesorii pun aceasta problema pe seama sistemului deficitar, a programei care nu raspunde nevoilor societatii. Scoala, asa cum se face in prezent, in Romania, ii trateaza pe elevi ca pe o masa de indivizi identici ca potential si dorinte. Aptitudinile lor nu sunt stimulate in niciun fel, cu totii primind aproximativ acelea si informatii si neavand posibilitatea sa studieze materii optionale in scoala, nici in proportie de 1% din numarul total de ore. Mai mult decat atat, elevilor li se servesc probleme gata rezolvate, sabloane, nu sunt invatati sa gaseasca singuri solutii la problemele ce le-ar putea aparea in fata. ,,Liceul ar trebui sa te formeze ca om, sa te invete sa deosebesti binele de rau. Principala menire a liceului este aceea de a te ajuta sa descoperi lucrurile la care esti mai bun decat majoritatea colegilor tai si sa iti fructifici aceste abilitati. Faptul de a oferi informatie nu este atat de important, pentru ca lumea a evoluat si cu un simplu click poti obtine un volum mult mai mare de cunostinte decat ai primi in orice scoala�, este de parere psihologul Dan Oltean, coordonatorul Centrului de Asistenta Psihopedagogica (CJAPP) din cadrul Inspectoratului Scolar Judetean Hunedoara. Adevaratul potential al unui elev nu rezulta din notele acestuia. ,,Din experienta pe care o am, pot spune ca elevii de nota zece au mai putine sanse de reusita in viata decat cei cu rezultate medii la invatatura, deoarece acesti elevi sunt cei care s-au supus unui sistem educational care nu se pliaza nicidecum cerintelor dictate de realitate�, afirma psihologul.

Fabricile de someri cu diploma
Dupa terminarea liceului, problema se muta in ograda facultatilor. Mai toti absolventii liceelor urmeaza studii universitare. Facultatea nu mai este ,,poarta stramta� prin care au loc doar cei mai buni tineri. A face o facultate a devenit un fel de moda de la care nimeni nu vrea sa faca rabat, nu conteaza ca multi tineri licentiati lucreaza ca necalificati, sau mai rau, ingroasa randul ,,somerilor cu diploma�. Dan Oltean explica: ,,O alta cauza a dezorientarii pe care o cunosc tinerii absolventi de liceu, poate cea mai importanta, este lipsa de corelatie intre liceu � facultate si piata locurilor de munca. Numarul celor care termina o facultate depaseste cu mult capacitatea pietei locurilor de munca. Astfel, tinerii nu au garantia ca atunci cand isi termina studiile vor fi angajati sau cu atat mai putin, ca vor fi angajati in conditii bune. De aici si dorinta multora de a emigra. In strainatate, valoarea le este recunoscuta la nivel economic, dar niciodata social. Asadar, viitorul lor este destul de ambiguu din orice unghi ar fi privit si lor le este foarte greu sa ia o decizie�.

corect!!!! ar trebui data o lege ca la angajare sa se ocupe postul dupa zicala: omul potrivit la locul potrivit, conform studiilor sale, si nu dupa sistemul P.C.R.

1.Considera�ii privind sistemul referen�ial al Rom�niei.

�n ziua de azi orice om poate constata, f�r� nici o dificultate, c� Lumea este �ntr-o continu� mi�care, iar noi, de asemenea, ne schimb�m, cu sau f�r� voia noastr�. A�a cum se cunoa�te, �nc� din anul 1968, la prima reuniune a Clubului de la Roma, s-a ini�iat un proiect cu privire la "situa�ia omenirii", continu�ndu-se apoi cu diferite studii �i proiecte anuale, toate destinate atingerii aceluia�i obiectiv: formularea unui r�spuns la �ntrebarea "�ncotro se �ndreapt� lumea?".
Lumea a intrat �n mileniul trei sub semnul de net�g�duit al pragmatismului, care-i �n fapt un materialism de o ferocitate f�r� precedent. Un bilan� sumar ne-ar ar�ta c� nicic�nd omul n-a provocat aproapelui mai mult� moarte �i suferin��.
De unde am plecat �i �ncotro ne �ndrept�m ? E imposibil de dat un r�spuns �verdict. At�ta doar c� ceea ce numim binefaceri ale civiliza�iei �n toate domeniile, nu numai c� n-au reu�it s� u�ureze omul de nelini�tile sale dintotdeauna, dar nu de pu�ine ori au luat �nf��i�area unor bune inten�ii care paveaz� drumul spre iad.
De�i NOI TO�I, oamenii, apar�inem unei lumi marcate de creativitate �i de inova�ie permanent�, se constat� c� fenomenul GLOBALIZ�RII m�re�te �i mai mult decalajele dintre oameni, state, continente. De asemenea, este unanim acceptat faptul c� ��rile dezvoltate de�in ca avu�ii principale: puterea financiar� �i abilitatea de a inova, pe baza poten�ialului tehnologic de care dispun, resursele naturale ale acestora fiind, �n cea mai mare parte, epuizate sau apar�in�nd ��rilor din Lumea a Treia, care nu mai sunt dispuse s� le cedeze chiar �n orice fel de condi�ii �i ca urmare "se apeleaz� la programele de ajutoare, de restructurare, credite f�r� dob�nd� etc". Ele ar trebui s� fie corect interpretate, deoarece reprezint�, �n esen��, doar partea vizibil� a aisbergului �i anume R�zboiul tehnico-economic, cu toate arsenalele acestuia: marketing-ul specializat, importul creierelor supradotate, r�zboaie locale, accidente cosmice etc. �n condi�iile �n care pe Terra se desf�oar� un proces, conform unui program bine �ntocmit �i urm�rit atent pentru punerea sa �n practic�, denumit globalizare economic�, care �n realitate este un r�zboi economic total, dus de TO�I, �mpotriva TUTUROR, cu TOATE armele posibile �i imposibile, de la manipularea mul�imilor la a�a-zisele economii de pia��. ELITELE Rom�niei nu pot s� r�m�n� indiferente la ceea ce se �nt�mpl� cu na�iunea noastr�, �n�untrul �i �n afara grani�elor.
Procesul de evolu�ie a societ��ii moderne genereaz�, prin el �nsu�i, globalizarea: lumea devine mai mic�, spa�iul se mic�oreaz�, timpul se comprim�, problemele colective se individualizeaz�. Ea este un proces cu dou� sensuri: lumea se integreaz�, devine din ce �n ce mai unitar�, dar, �n acela�i timp, se fragmenteaz� �i se diferen�iaz� din ce �n ce mai mult. Din aceast� perspectiv� sunt studiate problemele popula�iei, energiei, alimenta�iei, apei, mediului, ca probleme globale.
Este evident faptul c� Globalizarea problemelor implic� politici �i strategii globale de abordare a problemelor comune pentru �ntreaga umanitate prin care s� se elimine discrepan�ele, care scindeaz� lumea contemporan� �ntr-un "centru" bogat �i o "periferie" s�rac�, asigur�ndu-se o dezvoltare echilibrat� la nivel global.
Concluzion�nd, putem afirma c� globalizarea este un fenomen ireversibil. Ea se va manifesta �i �n continuare gener�nd noi riscuri �i amenin��ri la adresa securit��ii na�ionale, regionale �i globale.
Numai �n acest sistem referen�ial global trebuie s� ne punem �ntrebarea dac� a fost �i, evident, dac� este, �nc�, corect identificat �i ales obiectivul strategic al Rom�niei. Constat�m �ns� c�, din p�cate, se fac evalu�ri, analize ale c�ror concluzii sunt complet gre�ite, inten�ionat sau nu, deoarece nu se stabile�te corect, �n timp �i spa�iu, sistemul de referin�� al acestora.
Adev�ratul obiectiv strategic al Rom�niei �l reprezint�, �n opinia mea, DEZVOLTAREA SOCIO-ECONOMIC� DURABIL� (DSED). Toate a�a-zisele �obiective strategice� nu reprezint� dec�t o parte din arsenalul opera�ional al DSED. Acesta este �i cazul Procesului �n curs dup� integrarea �n Uniunea European�, care, prin avantaje �i mai ales restric�ii, influen�eaz� atingerea adev�ratului obiectiv strategic al na�iunii rom�ne. Istoria cunoa�te multe exemple, care au condus la e�ecuri ireparabile, �n timp �i spa�iu, tocmai datorit� alegerii/fix�rii nerealiste a obiectivelor strategice.
Accentu�m �nc� o dat� c� prin DSED trebuie �n�eleas� c�utarea de c�tre prezenta genera�ie uman� a c�ilor pentru satisfacerea necesit��ilor sale, f�r� a leza �ansele genera�iilor viitoare privind satisfacerea propriilor necesit��i.
De altfel, concep�ia UE privind DD se bazeaz� pe patru dimensiuni: durabilitatea ecologic�, social�, economic� �i cultural�.
Pentru �ntregirea "sistemului de referin��" �n care vom aborda "opera�ionalizarea unor ac�iuni specifice, care vor trebui s� fie generate de un Program Opera�ional Integrat (POI) de atingere a obiectivului strategic al Rom�niei: Dezvoltarea Socio-Economic� Durabil�" noi propunem folosirea unui concept, pe care l-am numit Triada DSED. Acesta are un grad maxim de generalizare. Prin aplicarea lui, �n mod inteligent, se poate asigura succesul oric�rei ac�iuni, �n �n�elesul ei cel mai general:
F( succes) =Max.F [ r(t),p(t),c(t),]
unde:
F(succes)=func�ie multiparametric�, autodefinibil� prin autoalgoritmizare;
r(t) =func�ia resurselor umane, materiale, poten�ial tehnologic;
c(t) =func�ia caracteristici, condi�ion�ri, restric�ii /riscuri;
p(t) =func�ia proceselor tehnologice/inov�rilor tehnologice;

Dac� semnifica�ia no�iunilor de "caracteristici", "performan�e", "proces" nu necesit�, �n general, preciz�ri suplimentare, no�iunea de "resurse" trebuie �n�eleas� �i aplicat� ca reprezent�nd totalitatea disponibilit��ilor umane, materiale, financiare, pia�� de desfacere, timp etc.
A proiecta �i automatiza procese, indiferent de "ingineria recomandat�", care s� ating� performan�e maxime, pe baza unor caracteristici impuse, "f�r� a corela �i condi�iona acest lucru de resursele existente, dintre care cea mai important� �i eficient� este organizarea, reprezint� una dintre cele mai grave erori, care se pot face, motiv pentru care multe nereu�ite �i falimente au la baza subaprecierea resurselor disponibile pentru aplica�ia dat�. Acest lucru este cu at�t mai necesar, cu c�t, de cele mai multe ori, se uit� c�teva aspecte esen�iale ale existen�ei umane. Astfel "succesul oric�rei ac�iuni", indiferent de natura acesteia, este direct condi�ionat de urm�torii factori: cunoa�terea situa�iei/problemei (asigur� cca.35% din totalul succesului), organizare (asigur� cca.18-20% din totalul succesului), resurse/umane, materiale etc. (asigur� cca.15% din totalul succesului), al�i factori (au ponderi sub 5%).
�n acela�i timp, trebuie eviden�iat �i faptul c� "atingerea unei performan�e impuse", �n condi�iile �n care "condi�ion�rile �i resursele disponibile" sunt restrictive, practic f�r� posibilitatea de a fi reglate, este posibil� numai prin reglajul poten�ialului tehnologic.
Din p�cate, �n multe studii �i analize de nivel local �i/sau global se repet� gre�eli mai vechi �n modelarea viitorului �i anume faptul c� nu se ia �n considerare posibilitatea apari�iei salturilor tehnologice, de�i acestea se manifest� cu putere �n biotehnologii, comunica�ii, informatic� �i �n multe alte domenii, unele mai pu�in cunoscute societ��ii civile. Mai mult chiar, se poate ar�ta c�, �n prezent, asist�m la o "logic� inversat� a tehnologiei", fenomen pe care �l numesc "inovare tehnologic�" - �n sensul c� nu se va opta pentru o tehnologie, care s� asigure ca dintr-o materie prim� s� se ob�in� un anumit produs finit (cu prevederi clare de diminuare a de�eurilor ce polueaz� mediul), ci se va urm�ri g�sirea acelei tehnologii, care poate s� asigure utilizarea tuturor p�r�ilor active dintr-o materie prim� de baz�, astfel �nc�t s� nu se iroseasc� materie prim� �i energie.
Ca o prim� concluzie, trebuie s� accentu�m c� o structur� organiza�ional� ofer� numai un cadru, ea nu poate garanta realizarea inov�rii tehnologice. �n ultima analiz�, calitatea eforturilor depinde de calitatea oamenilor implica�i. Nici o tehnic� organiza�i- onal� nu poate suplini lipsa de integritate, inteligen�a, perseveren�a, imagina�ia �i abilitatea de a da ajutor �i de a �n�elege pe aproapele t�u.
Dac� pe plan interna�ional tendin�ele de organizare sunt foarte clare, atunci este greu de �n�eles cum pot fi acceptate �i, ceea ce este mai grav, puse �n practic�, recomand�rile privind implementarea �n Rom�nia a unor solu�ii de restructurare, din diferite domenii, care nu au nimic de-a face cu eficien�a organizatoric�, cu flexibilitatea acesteia, cu dimensiunile optime ale unor companii de interes na�ional etc.
2.Abordarea sistemic� a procesului �n curs dup� integrarea Rom�niei �n Uniunea European�
Nu vom dezvolta analiza celor patru no�iuni men�ionate mai sus din perspectiva sistemelor automate cu autoalgoritmizare, ci vom urm�ri stabilirea, cu mai mult� precizie, a dou� elemente:
- sistemul de referin�� �n care se analizeaz� Procesul Postintegrare a Rom�niei �n Uniunea European� ( PPR ) ;
- identificarea unui posibil model de consens na�ional pentru procesul �n curs dup� integrarea Rom�niei �n Uniunea European�.
Este evident faptul c� via�a socio-economic� a Rom�niei se desf�oar� �ntr-un sistem de referin�� spa�io-temporal multiparametric, cu numeroase varia�ii de sistem (crize), unele absolut aleatoare, altele induse � cu �i f�r� pierderi colaterale- �i, �n sf�r�it, unele atent puse �n oper�.
Evolu�ia omenirii �i a spa�iului nostru geopolitic cunoa�te numeroase exemple, care argumenteaz� afirma�iile de mai sus. Cred c� nu avem dreptul s� uit�m ceea ce s-a �nt�mplat �i �nc� se mai �nt�mpl� �n spa�iul fostei Iugoslavii �i ... s-ar fi putut �nt�mpla �i �n Rom�nia. Noi, rom�nii, n-ar trebui s� uit�m aceste experien�e tragice �i s� tragem concluziile necesare: s� ac�ion�m acum, nu c�nd va fi prea t�rziu!
Dac� cineva ar putea emite o judecat� conform c�reia pentru Rom�nia - dat fiind faptul c� s-a realizat deja integrarea noastr� �n UE - nu mai exist� nici un poten�ial risc asimetric (exprimare for�at�/inventat� pentru a manipula �n�elegerea corect� a unei situa�ii explozive), ar trebui s� i se r�spund� cu urm�toarea �ntrebare: e�ti cu adev�rat rom�n?
Referindu-ne la sistemul PPR vom constata, f�r� nici o dificultate, c� elementele de feedback nu pot fi asigurate dec�t prin implicarea ELITELOR, a rom�nilor care constituie �n fapt masa critic� a procesului.
Se spune c� cei care nu-�i cunosc istoria nu pot s�-�i cunoasc� nici viitorul.
�mbr��i�ez �n totalitate aceast� afirma�ie axiomatic� �i, �n plus, a� ad�uga c� pentru Rom�nia, dup� evaluarea tuturor proceselor care au avut loc de la revolu�ie �i p�n� �n prezent, este absolut necesar ca tot ceea ce s-a f�cut s� fie reproiectat pentru a se ob�ine un sistem socio-economic apt s�-�i ating�, prin autoalgoritmizare, ni�te criterii de performan��, care, toate la un loc, s� vizeze obiectivul strategic, astfel �nc�t �regula de aur� a unei economii s�n�toase s� fie folosit� drept concept �i/sau metod� de lucru, pe baza unor planuri opera�ionale inteligente (POIg), care deriva din Obiectivul strategic real al na�iunii.
Al doilea r�zboi mondial nu �tim pr�cis dac� a luat sf�r�it, dar sigur al treilea se desf�oar� sub ochii no�tri � este un r�zboi atipic, care a fost denumit cu un titlu generic, r�zboiul �mpotriva terorismului. Este o realitate dar �i un generator de pretexte pentru atingerea altor scopuri, nedeclarate, dar intuibile �i uneori chiar vizibile. Nu vrem s� fim min�i�i, nu vrem s� ne moar� copiii pentru interesele altora, de dragul unei false democra�ii, cunoscute �i impuse �i la noi, �n Rom�nia, folosindu-se cele mai criminale metode. Ce avu�ie mai l�s�m urma�ilor no�tri? Ce speran�e au ei dup� 17 ani de la revolu�ie? Noi vrem ADEV�RUL �i vom AC�IONA pentru �ntronarea lui!.
�n societatea modern�, minciuna a c�p�tat un statut oficial �i privilegiat. Vrem sau nu vrem s� acceptam, noi suntem ast�zi martorii complici ai unui puternic conflict �ntre moral �i imoral, ceea ce va duce, cu siguran��, la dec�derea rapid� a unora dintre popoarele, socotite acum, ca av�nd un �nalt grad de civiliza�ie.
Este nevoie de constructori care �tiu s� zideasc� temeinic! Doar politicul, rela�iile de circumstan��, l�sate doar �n sarcina unor conduc�tori efemeri, nu vor putea rezolva multitudinea de probleme, diversitatea �i dificult��ile lor.
Procesul care urmeaz� integr�rii Rom�niei �n Uniunea European� a fost, este �i va mai fi �nc� mult� vreme un PROCES deosebit de complex, bazat pe o func�ionare sinergetic� a mai multor subsisteme (social, economic, politic etc.), fiecare �n parte put�nd juca, la un moment dat, rolul de master al procesului. Procesul postintegr�rii Rom�niei (PPR) nu se desf�oar� �ntr-un regim optimizat ci, din nefericire, mai mult haotic, personal cred c� el nici nu a fost proiectat ca atare, ca un sistem cu autoalgoritmizare. �n perioada 1990-2007 au avut loc numeroase ac�iuni, pe plan intern �i interna�ional, care, de multe ori, au avut ca rezultat fie pulverizarea economic� a ��rii, cu toate necazurile ce au decurs din aceasta (�omaj, pierderi de resurse materiale, financiare �i umane, de neconceput pentru o situa�ie cvasinormal�), fie declan�area unor mi�c�ri sociale �i exemplele ar putea continua.
�i totu�i, procesul PPR s-a autocolimat pe o direc�ie bun�, cu toate c� au existat numeroase derapaje, adic� ie�iri din pozi�ia de echilibru a Sistemului. Trebuie recunoscut �i faptul c� au existat �i se manifest� unele rezultate pozitive, cum ar fi, de pild�, declan�area ini�iativelor private, modificarea lent� �i uneori �n salturi � �n unele cazuri absolut inexplicabile � a atitudinii reale fa�� de munc�, restructurarea � de�i brutal� �i pu�in eficient� � a unei p�r�i �nsemnate a for�ei de munc� cu o bun� calificare etc.
Pentru a identifica cel pu�in direc�iile de baz� ale PPR � este vorba de cele reale � trebuie s� ne fix�m �nainte de toate, a�a cum s-a men�ionat mai sus, �n ce sistem de referin�� spa�io-temporal ne situ�m. Este greu de admis c� se iau �n considerare strategii, obiective etc. care nu sunt condi�ionate de faptul c� ne referim la Rom�nia de azi, cu cca.21 mil locuitori, situat� geopolitic la r�scrucea intereselor celor mari �i puternici, c� se uit� cum imediat dup� 1990 unele ��ri au beneficiat �nt�mpl�tor de �tergerea unor datorii de 40, de 50 mlrd.$ �i multe alte influen�e peste care se trece cu prea mare u�urin��, cu sau f�r� inten�ie. Cred c� evolu�ia procesului PPR ar trebui studiat� cu foarte mare aten�ie deoarece numai astfel se pot identifica acele solu�ii care pot fi eficiente din punctul nostru de vedere, al rom�nilor. Ca UE s� nu devin� un nou Turn al lui Babel, unde nimeni nu se �n�elege cu nimeni, va trebui con�tientizat� necesitatea aducerii �n prim plan a celor care pot adera la ideile avansate, debarasa�i de balastul suficien�ei �i intereselor m�runte. Se cunoa�te c� lupta individual�, separat� nu va avea niciodat� sor�i de izb�nd� �i, cu toate acestea, nou� rom�nilor ni se recomand� acest model. �n plus, ni se inoculeaz� �i ideea, pic�tur� cu pic�tur�, c� dezbinarea este caracteristica principal�, care ne caracterizeaz� pe noi rom�nii, ceea ce este nu numai fals, dar �i o manipulare ordinar�.
De la tratatul de la Nisa �ncoace, liderii europeni se str�duiesc s� g�seasc� un r�spuns acceptabil la o �ntrebare aparent simpl�:``Ce este Europa ?`` Disputele asupra definirii a�a-ziselor ``valori Europene`` sunt permanente �i vizibile: Fran�a vrea s� se men�ioneze dimensiune social�, Polonia vrea s� fie evocat� tradi�ia cre�tin� �i opresiunea comunist�, Germania vrea s� �nvie Tratatul Constitu�ional, despre care unii nici nu vor s� aud�. Dac� european �nseamn� ``tolerant``, ``modern`` sau ``civilizat``, atunci sunt o gr�mad� de europeni, care sunt orice altceva.
�i totu�i sunt oameni �n �ara noastr�, care au fost deja am�gi�i, ei chiar �i cred aceste bazaconii, care se prezint� zilnic �n mass-media, �n spatele a�a-zisei �libert��i de exprimare a individului�. Mai grav este c� ei nu mai AC�IONEAZ�, c� accept� ca fiii �i fiicele lor s�-�i piard� �ncrederea �n p�rin�ii lor, �n for�ele lor �i de aici nu mai este dec�t un pas spre abandonarea vie�ii reale prin droguri, criminalitate, familii dezbinate etc.
Noi, membrii PSR-ului, ne angaj�m s� ducem mesajul nostru de colaborare �n slujba binelui, a ADEV�RULUI, p�n� la nivelul ultimului cet��ean rom�n, pentru c� numai a�a vom ac�iona �n cuno�tin�� de cauz�, pentru bun�stare, prosperitate �i lini�te. For�ele nu trebuie dispersate, ele trebuie coagulate, at�t �n plan economic, c�t �i �n plan politic/social. Declan�area unei ofensive concertate, a tuturor factorilor con�tien�i c� durata �i calitatea vie�ii depind de ac�iunile umane, consider�m c� nu trebuie s� mai �nt�rziem nici o clip�, trebuie s� AC�ION�M pentru noi, pentru rom�nii de peste tot, �n lume. PSR-ul ofer� at�t cadrul, motiva�iile �i instrumentele rena�terii spiritului civic responsabil, capabil s� coaguleze institu�ii publice �i private �n elaborarea �i sus�inerea activ� a cre�rii de programe na�ionale de dezvoltare economico-social� durabile, c�t �i POI pentru punerea �n practic� a acestora, �ntr-o economie social� de pia��.
Vrem s� amplific�m, s� consolid�m �i s� intensific�m dezbaterile �i ac�iunile membrilor PSR pentru mobilizarea �i coagularea tuturor for�elor populare, din interiorul �i exteriorul grani�elor Rom�niei, pentru identificarea de proiecte viabile, care s� duc� la dezvoltarea �i modernizarea pe termen lung a ��rii noastre. Numai astfel vom convie�ui cu celelalte na�iuni ale Europei Unite!
�i totu�i��n Rom�nia anului 2007, membr� �i parte din lumea civilizat�, este greu de crezut c� oamenii mai pot tr�i la fel ca acum c�teva secole. Nu trebuie dec�t s� te aba�i din drumurile principale �i ajungi �n Evul Mediu. De exemplu, �n comuna Dobromir din jud. Constan�a, la Ocna Sibiului �i enumerarea poate continua, se tr�ie�te �n grote! Ace�ti oameni nu �tiu carte, nu au buletine, nici animale, nici cal, nici c�ru��, doar straiele de pe ei. Cei mai mul�i supravie�uiesc din ajutorul social de stat primit de la prim�rii. F�r� acest ajutor social, ar ie�i la drumul mare, ca haiducii.
Observ�m c� Sudul ��rii se usuc�! Agricultura �i sectorul energetic sunt deja afectate de criza apei! Temperaturile excesive, iarna �i vara, vor determina o cre�tere a nevoilor energetice cu cca. 25% mai mari. De unde vom lua aceast� energie �i cu ce pre�uri? Am distrus aproape �n �ntregime sectorul minier, de�i avertismentele privind iminen�a unei crize energetice au fost numeroase �i vizibile chiar �i pentru omul de r�nd, iar criza de c�rbuni �i ar�tase deja col�ii peste tot �n lume. Se cunoa�te ce politici inteligente au promovat ale�ii no�tri! Am �ncurajat nemunca prin a�a-zisele pl��i compensatorii, �n loc s� p�str�m �i chiar s� cre�tem for�a de munc�, de�i cererea de energie era vizibil� chiar �i pentru nespeciali�ti. De ce s-a �nt�mplat �i continu�, din p�cate, acest dezastru? Oare numai indica�iile pre�ioase a fel de fel de a�a-zi�i speciali�ti, din �ar� �i mai ales din afara ei, au fost de vin�, sau guvernan�ii n-au avut acei mii de speciali�ti despre care se vorbea zi �i noapte, c� la un moment dat credeau �i ei minciunile pe care le prezentau poporului rom�n. De ce nimeni n-a r�spuns �i nu r�spunde de aceste fapte antirom�ne�ti? Spunea un ministru din recentul guvernul bicolor c� export�m cca.10% din energia produs� �i �n consecin�� nu avem nici un fel de problem� �n acest domeniu. Oare acest individ nu �tie c� aproape �n fiecare lun� se m�resc pre�urile unde vrei si unde nu vrei, numai prin argumenta�ia, real� de altfel, c� iar a crescut pre�ul energiei? Domnilor, suntem cu ochii pe voi, nu vom mai accepta minciuni �i jaful avu�iei na�ionale. Dorim s� tr�im decent �ntr-o �ar� c�reia Dumnezeu i-a dat de toate! Noi vrem ADEV�RUL �i vom AC�IONA pentru triumful LUI.
Nu putem trece cu vederea situa�iile conflictuale, deosebit de periculoase, care au loc �n imediata apropiere a statului rom�n. Recent s-a desprins o concluzie, ce are un poten�ial exploziv u�or de prev�zut: Kosovo conduce la o fragmentare a ��rilor din UE; Slovenia, Slovacia, Grecia, Spania �i Rom�nia au mari rezerve privind conceptul ``independen�ei sub supraveghere`` interna�ional�. Rom�nia este considerat� o �ar� a lumii a III-a, adic� o �ar� dependent� economic, dedicat� livr�rii de produse primare c�tre statele dezvoltate �i devenind ea �ns�i o pia�� de desfacere pentru bunurile finite ale acestora (cf. defini�iei lui Gerald Chaliad). Dup� acest concept ��rile lumii a III-a au o structur� social� tradi�ional rural� �i o popula�ie majoritar s�rac�. La prima vedere aceast� descriere te nemul�ume�te �i i�i vine greu s� recuno�ti c� este �ara ta �i cu toate acestea chiar totul se potrive�te. Situa�ia Rom�niei este chiar mai complicat�! �n realitate senza�ia este de dezastru, de de�ert, de neputin��. Cu greu po�i g�si un punct de sprijin �i acela firav, care este gata s� se fr�ng�. Totul pare fals, lipsit de con�inut, ca un decor de mucava pentru un film de proast� calitate; �ara �n derut�, un popor care nici m�car nu este con�tient de existen�a �i rolul s�u profund, doar vegeteaz�. �i totu�i, dac� reu�im s� dep�im aceast� realitate crud�, ajungem s� sim�im gustul real al ��rii, spiritul ei profund: o �ar� bogat� �i generoas�, plin� de oameni de valoare, o �ar� care nu se identific� cu conceptul de lumea III-a, ci este m�ndr� �i frumoas�, cu oameni calzi, creativi, plini de energie �i talente. A�a cum se cunoa�te, dup� revolu�ia din anul 1989 a urmat o mare criz� de sistem, de identitate �i o acaparare a pozi�iilor de elit� de c�tre unele personaje, care se legitimau prin pozi�ia pe care au avut-o pe treptele Comitetului Central, clamau disiden�a, aspirau la repararea unor prejudicii, mai mult sau mai pu�in reale sau la schimbarea brusc� a statutului economic �i a pozi�iei �n societate. Astfel s-a produs o infec�ie social� care a dus la septicemie, dar �n mod miraculos na�iunea rom�n� a �nceput s� produc� anticorpi, au �nceput s� apar� elite necunoscute, atipice, care nu de�in �nc� func�ii sau putere institu�ional� sau economic�. �n fiecare domeniu al vie�ii sociale au ap�rut �i apar personalit��i autentice, unele fiind chiar aici �n sala Congresului nostru. Acestea prin patriotism adev�rat �i respect fa�� de valorile fundamentale ale umanit��ii, prin sacrificiu �i credin��, �ncearc� s� men�in� valoarea �i spiritul acestei na�iuni.
Nu poate fi uitat imensul dezastru care s-a produs ca urmare a punerii �n aplicare a planului care s-a intitulat ``Totul este un morman de fiare vechi`` �i ca urmare trebuie distrus! Acesta este ADEV�RUL �i nimeni n-a pl�tit pentru aceast� tr�dare na�ional�! �i ceea ce este mai grav este c� acest dezastru na�ional continu� �i ast�zi: ceea ce mai r�m�sese: petrol, gaze, energie, finan�e etc. continu�m s� vindem pe nimic.
Dar �ara a �nceput s� se mi�te, iar guvernan�ii �nc� se fac c� nu observ�. Mo�ii au cobor�t din mun�i la Alba Iulia, muncitorii de la Bra�ov au ajuns la cap�tul puterilor, Gala�iul a dat deja semnalul pentru AC�IUNE �n numele ADEV�RULUI. Acum este momentul s� AC�ION�M cu toat� energia !
Rezervorul nostru de talente, adesea t�cut - din decen�� - �i ignorat, c�nd va ajunge �n pozi�ii de decizie � �i acesta-i unul din obiectivele majore ale PSR-ului � va putea reprograma destinul acestei ��ri din tragic �ntr-unul plin de speran��. Toate categoriile sociale au propriile lor elite, trebuie doar �ncurajat� selec�ia pe criterii valorice, ceea ce facem �i noi, acum, �n Congresul Extraordinar al PSR. Ce l�s�m noi genera�iilor viitoare? Cum se va integra tineretul Rom�niei, care �n prezent �i-a pierdut practic orice speran�� spre o societate a cunoa�terii, spre o lume holonic�, cu grani�e virtuale, �n sistemul Uniunii Europene, care se dore�te a fi o alternativ� pentru societatea viitorului?
Puternicii vremii au lovit letal �n mersul propriei istorii. Au compromis aproape complet educa�ia tinerei genera�ii, una dup� alta, motiv�nd nevoia de restructurare aberant� �i repetat� a sistemului de educa�ie �i cercetare. Dar nu s-au oprit aici, dezastrul trebuia sa fie complet, Rom�nia trebuia �ngenuncheat� precum taurii intr-o corid� s�ngeroas�. Din p�cate par�ial au reu�it: sistemul de s�n�tate este complet bulversat, sistemul de pensii la fel �i putem continua, toate au fost bulversate de ni�te mini�tri, care nici m�car nu �tiau pe ce lume tr�iesc. Ace�ti guvernan�i au tr�it �i tr�iesc numai �n respectul pentru ignoran�� si mediocritate, dublate de parvenitism �i putere financiar�.
Vrem ADEV�RUL �i trebuie s� AC�IONAM pentru �nl�turarea acestui cancer pe trupul ��rii. Nu mai avem timp pentru lament�ri, pentru a ne v�ieta, ACUM ORI NICIODAT� trebuie s� ACTIONAM.
Avem datoria de onoare de a ocroti cu orice pre� cultura, elita, identitatea na�ional� a poporului nostru, de a face orice pentru a asigura copiilor no�tri viitorul pe care �l merit�, altfel degeaba am f�cut suprema jertf� �n revolu�ia din 1989 si ei nu ne vor ierta!
Revenind, accentu�m �nc� o dat� c� ``Adev�ratul obiectiv strategic al Rom�niei �l reprezint� DEZVOLTAREA SOCIO-ECONOMIC� DURABIL�``. Acesta este singurul �i cel mai general obiectiv strategic, acum �i �n viitorul viitorului. Toate celelalte no�iuni ca provoc�ri, �inte, programe etc. nu sunt dec�t ni�te palide no�iuni teoretice sau, uneori, generatoare de ac�iuni, de mai mare sau mai mic� anvergur� (a�a cum este �n realitate �i PPR �n Uniunea European�).
Toate aceste elemente sunt subordonate, �n realitate, ac�iunilor concrete de ob�inere a �victoriei finale�, adic� dezvoltarea na�iunii rom�ne pe toate planurile, economic, social, cultural etc. �i �n nici un caz nu trebuie s� invers�m obiectivul major. Aceasta a fost �i, din p�cate, este �i �n prezent cea mai mare gre�eal� , cea mai odioas� manipulare petrecut� �n cei 17 ani de la revolu�ia poporului rom�n. Atunci a curs s�nge rom�nesc pentru a ob�ine �N PRIMUL R�ND o viata mai bun� �i nu pentru integr�ri �n fel de fel de structuri, mai mult sau mai pu�in necesare �i utile Rom�niei. Acestea nu au avut nici urgen�a �i nici priorit��ile care s� justifice acele ac�iuni ale guvernan�ilor �ndreptate �mpotriva noastr�, a tuturor. Ace�tia, �n mod voit sau din ne�tiin�� au �ngenuncheat Rom�nia �i, �n nemernicia lor ne mai cer s�-i �i credem c� au dorit bun�starea na�iunii rom�ne.
Noi vrem ADEV�RUL �i vom AC�IONA numai �n virtutea lui.
> Care sunt �n realitate primele trei adev�rate obiective, care deriv� din obiectivul strategic al Rom�niei-DSED, necesare na�iunii rom�ne pentru urm�toarele decenii ?Acestea sunt:
- compatibilitatea economiei �i societ��ii rom�ne�ti cu standardele europene, dar �n beneficiul rom�nilor, oriunde ar fi ace�tia;
- cre�terea eficien�ei �i compatibilit��ii economiei na�ionale;
- reducerea mai rapid� a marilor decalaje, care ne despart de ��rile dezvoltate;
Este mai mult dec�t evident c� Rom�nia de ast�zi are nevoie, �n primul r�nd, de Programe Opera�ionale Inteligente (POIg), care s� derive din Obiectivul Strategic real al na�iunii �i, nu �n ultimul r�nd, de Ac�iuni Concrete, planificate �i conduse cu fermitate, evident prin mijloacele specifice unei economii sociale de pia��. Astfel, dup� revolu�ia din 1990 - accentuez no�iunea de revolu�ie pentru c� tot ceea ce a urmat, cu bune �i rele, argumenteaz� sublinierea mea, nefiind necesar nici un fel de detaliu, evident pentru cei de bun� credin�� - din experien�a celor 17 ani de tranzi�ie putem �i trebuie s� urm�rim construirea �i consolidarea unei �economii sociale de pia�� (ESP) �i nu o economie de pia�� oarecare.
De altfel, singurul model viabil privind dezvoltarea omenirii �n condi�iile unei Globaliz�ri canibale este tocmai aceasta ESP, care s-a dezvoltat �i se perfec�ioneaz� �n continuare �n interiorul grani�elor Uniunii Europene, aici unde �regula de aur� a unei economii performante chiar se �i aplic�. Din p�cate, acest model nu se aplic� la scar� mondial�. Constat�m c� este preferat, a� spune �n mod sinuciga�, modelul economiei americane, care pune totul pe seama cre�terii consumului. Devine aberant� ideea c� cineva poate fi de acord ca 5% din popula�ia Terrei s� consume cca.35% din resursele acesteia. �i totu�i se promoveaz� acest model. Unde se va ajunge este relativ u�or de intuit. Conflictele generate de Globalizare sunt deja o realitate.
�n concep�ia UE Strategia Dezvolt�rii Durabile are 4 sec�iuni: ambiental, economic, social �i cultural. Ea a fost revizuit� �n 2001/Goteborg �i a devenit obligatorie pentru toate statele membre ale UE. �n iunie 2006 a fost ultima revizuire a strategiei DD a UE pentru a se corela cu hot�r�rile de la Lisabona. Sunt implica�ii majore. Rom�nia trebuie s� prezinte �n 2007 un Raport de evaluare a implement�rii acestei strategii, iar noi ast�zi nu avem practic nimic!
�n ciuda unor progrese �nregistrate, au r�mas destule probleme / provoc�ri de rezolvat, care trebuie s� ia �n considerare:
- tendin�ele demografice (ne pleac� feciorii, satele se golesc, c�t mai trebuie s� a�tept�m?). Acesta este ADEV�RUL �i trebuie s� AC�ION�M!
- reducerea for�ei de munc� ;
- diferen�ele regionale de performan��;
- continua restructurare economic� �i social�;
- globalizarea �i procesul de l�rgire a UE (acesta este ADEV�RUL, nimic nu
mai are stabilitate, totul st� pe o baz� de nisipuri mi�c�toare �i �n orice clip� putem fi �nghi�i�i, cu tot cu Europa Unit�! Nu mai putem a�tepta, acum ori niciodat� trebuie s� AC�ION�M cu toate energiile na�iunii rom�ne!
Suntem min�i�i �n continuare, folosindu-se cele mai criminale metode, cum sunt, de exemplu, Manipul�rile prin diferite lozinci �i acestea traduse prost din fel de fel de documente, care circul� prin cancelariile Uniunii Europene :
a- ``pe viitor, se impune o activitate mai sus�inut� pentru realizarea unei pie�e a muncii corespunz�toare (ce fel de munc� ? Unii la c�p�uni sau sp�lat vasele �i al�ii numai �n fa�a computerelor? a�a trebuie rom�nii s� �n�eleag� semnifica�ia de munc� corespunz�toare? NU, noi spunem ADEV�RUL �i v� cerem s� AC�IONA�I!), precum �i g�sirea de solu�ii pentru un mediu de afaceri mai bun``;
b- ``libera circula�ie a persoanelor urm�re�te, d.p.d.v. economic, s� creeze, �n primul r�nd, o pia�� comun� intern� a for�ei de munc�, iar d.p.d.v. politic, s� realizeze o mai mare coeziune a popoarelor ce compun UE `` (pe rom�ne�te este un �ndemn mascat de a ne p�r�si avu�iile, p�rin�ii �i neamul);
c-``libera circula�ie a for�ei de munc� trebuie s� permit� ��rilor, care se confrunt� cu un anumit nivel al �omajului s� exporte din surplusul lor c�tre ��rile �n care se �nregistreaz� o penurie a for�ei de munc�. Pe rom�ne�te acest lucru �nseamn�: tineretul vostru de excep�ie �i ceea ce a mai r�mas �n Rom�nia da�i-ni-le nou�, iar noi v� d�m ...lozinci. NU vom accepta a�a ceva! Noi vrem ADEV�R �i AC�IUNE .
Concluzion�nd, se poate ar�ta c�, pentru a realiza un sistem distribuit ale c�rui componente s� fie modulare (�n sensul de a r�spunde �n acela�i fel la acelea�i cerin�e), dar �n acela�i timp s� reflecte diversitatea ramurilor �i domeniilor, a �tiin�elor - fundamentale sau aplicative -, a proceselor continue sau discrete, este nevoie de un efort intelectual imens �i un spirit deosebit de colaborare, care nu pot fi g�site, la un loc, dec�t �n e�alonul oamenilor liberi �i de bune moravuri, indiferent de locul unde ace�tia pot fi identifica�i �i PSR �ul dispune de �ntreg arsenalul opera�ional �i de resurse umane de excep�ie pentru a conduce aceste procese.


Prof.dr.ing. Dumitru ION

De la: Tramp, la data 2010-09-10 12:29:30

De la: M_Elody, la data 2010-09-10 11:42:05Lasam copiilor si nepotilor nostri , lumea ce am primit-o si noi si pe care ne-am lasat amprenta trecerii noastre, amprenta trairii noastre.
Va i mai buna sau mai putin buna? Asta depinde de de urmele pasilor nostri, de insasi trairea noastra.

stiu ce spui,dar ........................nu multi parinti reusesc sa indrume pasii copiilor ,daca nu pe urmele pasilor nostrii ,cel putin unii langa altii!

Posibil, asta impune seriozitate si responsabilitate.

Autor necunoscut
Sa fim copii!



Cati dintre voi isi mai aduc aminte ce inseamna cu adevarat sa fii copil? Cred ca destul de multi dintre cei ce au peste 25 de ani si foarte putini sub acest prag.

Am 26 de ani si cateodata tanjesc dupa acea dulce inconstienta ce inseamna copilaria. Copilaria e timpul basmelor, al zanelor si chiar al monstrilor din dulapuri, e perioada cand te joci cu razele de soare si cu ploaia, perioada cand ar trebui, sub ocrotirea parintilor sa poti sa te bucuri de puritatea si sanctitatea vietii, pentru ca acestea vor pierii apoi sub constientizarea intregii realitati.

Lapte acru, Imparate-Imparate, Capra, Ratele si vanatorii, Sotron,De-a va-ti ascunselea iata numai cateva exemple de jocuri pe care viata la oras ne permitea sa le jucam. Nu am fost dintre cei ce au stat foarte mult la tara insa multi imi povestesc cu nostalgie de ceea ce insemnau vacantele de vara petrecute la sat: colindat in sus si-n jos, scaldat, sotii care mai de care. Toate aceste lucruri ar trebui sa faca parte din copilaria unui om deoarece inocenta odata pierduta nu mai revine. Copilaria trebuie sa fie perioada viselor cu ochii deschisi, perioada in care lucrurile sunt simple si totul este posibil, chiar sa gasesti oala cu galbeni de la capatul curcubeului.

Sa fim copii! Ma uit astazi in jur si vad foarte putin copii carora li se mai permite cu adevarat sa fie copii, si mai trist, care vor si simt nevoia sa fie copii. Astazi copii trebuie de mici sa faca 2-3 limbi straine, informatica, si te miri ce alte cursuri si sporturi care ii tin ocupatii toata ziua pentru ca noi sa putem sta la servici sa ne spetim pentru a le oferim tot ce e mai bun. Ne invartim intr-un cerc vicios...si ne gandim ca daca ii �indopam� cu o sumedie de cunostinte vor avea un drum mai usor decat al noastru !? Inca de cand se naste copilului din ziua de azi i se traseaza clar primii ani din viata, la ce gradinita trebuie sa mearga, apoi la ce scoala, si apoi liceul si facultatea...si uite asa....perioada cand ar trebui sa se bucure de frumosul existentei este anihilata de pregatirea pentru relitatea vietii de zi cu zi. Chiar credeti ca copii nostri se vor descurca mai bine cu problemele vietii si ca vor fi mai buni din orice punct de vedere daca nu vor apuca sa se bucure de inocenta, inconstienta si visele copilariei?

Dialog cu copilul roman al anului 2010
- Georgele, ce vrei sa te faci cand vei fi mare?
- Somer! ca tata si unchiu' Vasile.

Amintiri,trairi!
Asta-i cea mai importanta parte. Pentru ca nu doar ne amintim cum si cu ce ne jucam. Vom vorbi si despre cum jocurile noastre ne-au ajutat sa ne formam ca oameni. Iar mare parte din jocurile noastre au disparut, sint pe cale de disparitie ori mai exista doar pe la tara.

Baba oarba, De-a v-ati ascunselea, Ratele si vanatorii, Flori Fete sau Baieti, Elasticul, Sotronul, Coarda, Prinselea, Lapte- Acru, chiar fotbalul in fata blocului, duelatul cu sabii de lemn, schimburile de soldatei ori papusi. Toate au fost jocuri de �contact�. Copiii cresteau printre copii. Copiii stiau de mici sa faca echipa, sa colaboreze, sa se ajute unul pe celalalt, sa �lupte� impotriva partii adverse. Prieteniile se leaga altfel pe tenerul de joaca, acolo se nasc �fratiile� celor mici, acolo furi prima sarutare de la fetita din blocul vecin.

Cu prietenii de la bloc ori de pe strada ta ti-ai impartit bucata de prajitura ori de paine calda, ati baut impreuna din aceeasi sticla de suc, ati furat elasticul de la chilotii parintilor sa va faceti prastiute, v-ati bucurat impreuna cand tu ai primit o minge �de 18″, ati fost extaziati cand el a primit o minge �de 35″, ati facut temenele si nu v-a venit sa credeti cand un copil de pe alta strada a primit o minge de piele. Ati facut oameni de zapada, v-ati luptat cu bulgari de nea, v-au curs mucii pe acelasi sandvici, ati ras si ati plans impreuna, v-ati julit genunchii si v-ati spart capetele.

V-ati despartiti plini de rgerete dar imbujorati cand mama va chema la masa ori sa va faceti temele, si abia asteptati sa va reintalniti. Atunci cand se lua curentul, seara, ca se facea economie, nu va deranja deloc. Pentru ca ati putut sa mai iesiti doua ore la joaca, sa va mai vedeti un pic prietenii.

Azi? Poate nu stiu unde sa ma uit, spre ce sa privesc, dar nu am mai vazut fetite saltand la �Elastic�, nu am mai vazut Sotronul desenat cu creta pe asfalt si copii aruncand cu o piatra in careurile inscriptionate cu cifre, nu i-am mai vazut pe prichindei fugarindu-se cu o minge dezumflata, facand porti de fotbal din bolovani ori folosind �batatoarele� pentru covoare pentru echilibristica. Unde sint copiii? La televizor? La calculator?

Si noi citeam. Citeam de rupeam. Legende, povesti, aventuri, capa si spada, muschetari, infruntari, balauri si printese. Noi am construit taramurile de povesti cu mintile noastre fragede. Nu le-am primit pe tava de la realizatorii de filme. Toti copiii care au vazut Harry Potter stiu cum arata castelul in care face el scoala. Iar castelul arata intr-un singur fel, asa cum le-a fost aratat. Pentru noi fiecare castel arata altfel. Fiecare isi construia castelul lui. Iar acum imi dau cu presupusul, dar cred ca tocmai din acest motiv generatia noastra e mult mai imaginativa, mai creativa, ne exprimam poate altfel, avem mai multe cuvinte in buzunare. E drept ca multe din cuvintele noastre vor deveni in curand arhaisme, e drept ca nu stim multe din noile cuvinte. Inventate, imprumutate de la tari mai �civilizate�.

Si desenam cu carioci si creioane colorate, jucam cu parintii Nu te supara Frate, Animale din Continente, Titirobil, Maroco, Dacii si Romanii, Piticot, Sus-Jos. Ridicam zmeie facute din pungi, construiam avioane din betze si hartie. Aeromodele. Hehe, timpuri magice, cand parintii isi rupeau din putinul lor timp liber si redeveneau copii cu noi, pentru noi. Azi e la fel? Nu stiu, voi afla in curand.

Nu sint blocat in trecut, dar cumva mi-e teama de prezent. Desi ii recunosc avantajele, pe astea nu le enumar pentru ca le stiti toti. Sper insa ca atunci cand va veni vremea voi avea intelepciunea necesara sa impletesc lucrurile bune de atunci cu cele bune de acum. Dar voi gasi afara, in fata blocului, parteneri de joaca pentru copilul meu? Oricum, copila mea va face un sport inca de mica. Poate inot, poate tenis.

Inchei aici incursiunea mea in trecut. Azi avem liber la depanat amintiri si despre mileuri, balerine si pescari de portelan, pesti asezati pe televizor, serialele si filmele de atunci si alte cele. Fiti insa siguri ca amintiri voi mai picura pe alocuri si in posturile viitoare.

Discutiile ...bancuri multe
Ultima carte aparuta in librarii...o citea toata lumea si o comentau aprins. Ca sa exemplific ..toata lumea de o anumita varsta a citit Shogun..
Dimineata la scoala toata lumea se distra de filmul de aseara...ala unu, pe care-l vedeau toti.
Personajele din seriale faceau oarecum parte din cercul de prieteni, Mihaela, Lolek si Bolek si Arabella erau dintre noi, pentru noi..
Spre sfarsit stapaneam destul de bine limbile bulgara si rusa, de la antena colectiva de smecheri, care prindeau canale de peste hotare....in vest presupun ca se stia si sarba.
Toti urmareau spectacolele de varietati si inca mai au in vocabular replici de pe atunci..(,,n-am gasit alta rima'' ) carora cei tineri nu le inteleg hazul, nu au firul cauzal..

Creativitatea era la cote maxime, toata lumea facea troc cu chestii de pe la locul de munca
Toata lumea cauta mijloace sa biruie lipsa de caldura sau de curent electric . Erau resouri din BCA, sa ne incalzim, si generatoare din baterii de masina, sa facem o lumina chioara, macar cat sa ne facem lectiile.
Managementul timpului...la lumina lumanarii sau a becului alimentat de generatorul personal, gospodinele gateau noaptea, pentru ca ziua nu aveam gaze, desi toata lumea isi marise duzele la aragaz...

La un film la cinematograf, avionul s-a prabusit si in sala s-a facut bezna ...cateva secunde in care s-a auzit o voce de copil:
- ce s-a intamplat?
- s-a luat lumina, a raspuns mama, linistitor...

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

Ironia si umorul romanesc


Trasaturile acestea ale spiritului romanesc stau intr-o continuitate cu desteptaciunea si mai ales cu pacaleala. S-ar parea ca pacalcala e ironia intrupata intr-o fapta. Totusi, pacaleala are ceva deosebit de ironic, precum ironia e mai mult decat o pacaleala neintrupata in fapte. Pacaleala tine mai mult de genul umorului. Pacaleala starneste rasul, ironia nu totdeauna. Ironia are in ea o malitiozitate, e o muscatura; ca pune in evidenta in mod direct un defect al celui ironizat, pe cand pacalcala lasa altora sa traga concluzia acestui defect, uneori neintentionand nici macar atat. Poate ca defectul pe care vrea sa-l puna in evidenta ironia e exagerat de ea sau chiar inventat; poate ca ironia e produsul unei invidii.

Nu se poate contesta ca romanul practica copios ironia. Poreclele ce si le dau in sate este o dovada incontestabila despre aceasta, ca si toate caracterizarile si istorisirile hazlii care se pun in circulatie pc seama mai tuturor locuitorilor din sat, barbati si femei, tineri si batrani.

Literatura ca, epigrama si polemica folosesc, de asemenea, in mod frecvent ironia. Poporul practica ironia mai ales impotriva celui lenes si fudul, fata de cel gaunos si nefolositor ca om pentm oameni; prin ca exercita o adevarata pedagogic sociala.

Fara indoiala, ironia atesta un ascuti spirit de observatie, o fina sesizare a oricarei trasaturi ce se abate de la masura cuvenita, un uimitor dar de caracterizare a acestei abateri prin porecla corespunzatoare. Ea atesta, implicit, o lucida constiinta a ceea ce trebuie sa fie omul cu tot indefinitul lui si o intuitie a celei mai usoare strambaturi a chipului normal. S-ar parea ca poporul roman e necrutator in identificarea printr-o porecla a celei mai usoare alterari a chipului normal de om. Dar poate ca tocmai ascutita sa observatie il sileste sa exprime realitatea asa cum o cunoaste, sporind prin aceasta dosarul interminabil al testelor sau al caracterologiei umane, prin inregistrarea si fixarea tuturor formelor strambate pe care le poate lua realitatea concreta a chipului de om. In acelasi timp, prin aceste porecle si caracterizari se exercita o frana a societatii impotriva pornirilor necuvenite ale fiecarui membru al ei, o presiune prin care-l indeamna pe cel in cauza la micsorarea defectului pc care i l-a surprins societatea, iar pe ceilalti sa se fereasca de diferite defecte exprimate prin porecle care circula in comunitatea din care face parte. Poreclele si caracterizarile ironice indeplinesc astfel o opera educativa.

Nu stiu daca mai exista popor care sa foloseasca atat de mult poreclele ironice in caracterizarea personajelor, ca popoul roman. Romanii se dovedesc in aceasta demni urmasi ai romanilor sau inruditi sufleteste cu ei. Poreclele ironice au devenit nume de familie: Vulpe, Lupu, Ursu, Mata, Bivol, Schiopu, Stangaciu, Surdu, Flamandu etc. Desigur, numele acestea de familie nu si le-au dat insesi familiile in cauza, ci le-au fost date, iar ele, pana la urma, s-au obisnuit cu aceste nume oficializate. Membrii familiilor insisi folosesc pentru ceilalti membri ai lor diminutive mangaietoare, care sunt apoi folosite si de prieteni. In aceasta privinta, romanii sunt iarasi neintrecuti: Puiu, Puisor, Papusa, Sandel, Danuta etc. Tandretea si ironia fac astfel casa buna. Grecii nu folosesc nici nume ironice, nici diminutive. Slavii folosesc diminutivele, dar mai putin poreclele. Grecii scot in relief, prin numele ce le dau, insusiri pe care ar vrea sa le aiba persoanele respective: Fotin (Luminosul), Agatia (Buna), cand nu le pun in legatura cu Dumnezeu (Teodor, Teofil), cum faceau si evreii. Germanii urmaresc prin numele lor acelasi lucru: Hermann (Domnul), Friederich (Domnul Pacii), Gottlieb (Iubit de Dumnezeu). Asemenea nume serioase nu se preteaza insa la forme diminutivale. Popoarele respective sunt inchise oarecum in solemnitate in relatiile dintre persoane. Desigur, numele evreiesti si grecesti fie ca pun persoanele in legatura cu Dumnezeu, fie ca scot in relief insusiri placute lui Dumnezeu si societatii, exprima o spiritualitate (Pacea, Porumbita, Virtuoasa - Irina, Peristeri, Aretia ctc.) si o tinta pentru aspiratiile nobile ale omului, pe cand numele germanice scot in relief puterea, stapanirea, pacea prin forta, domnia, bogatia (Hermann, Richard, Siegfried etc.). Solemnitatea primelor e umana, e comunicabila, e accesibila tuturor, indica un ideal de desavarsire umana; a ultimelor e senioriala, distanta, sustinatoare a ordinii exterioare. Ea e caracteristica mentalitatii occidentale, mai putin preocupata de umanismul desavarsirii.

Romanii au luat nume care exprima relatii cu Dumnezeu sau insusiri de spiritualitate de la greci si de la evrei, ca si slavii. Nici unii, nici altii nu le-au tradus in limba lor. Ei tin prin aceasta oarecum acoperit sensul lor solemn, grav. Prin aceasta si-au deschis calea spre a le face familiare. Teodor (Darul lui Dumnezeu) a devenit Toader sau Doru. Taina fiintei umane nu s-a pierdut prin aceasta, dar in taina ei s-a accentuat mai mult dimensiunea indefinitului uman revelat in familiaritate decat a infinitatii supraumane, in care omul isi are radacina si sustinerea. De aceea, romanii si slavii au putut exercita asupra acestor nume solemne imprumutate pornirea tandra de a le preface in diminutive. Prin aceasta le-au facut si mai umane, manifestand spiritul de comuniune care anima aceste popoare. In afara de aceste nume imprumutate in forma netradusa, romanii au folosit nume imprumutate de la ceea ce este frumos in natura si in viata: Florin, Doina, Viorel etc., care exprima ele insele un sentiment de tandrete.

Numele de lauda grecesti, evreiesti, germanice pun in relief fara indoiala, taina persoanelor, dar, pe de alta parte, ele par romanului suspecte de bombasticism si de ipocrizie, ca orice compliment exagerat. De aceea, imprumutandu-le pe cele dintai, nu le-au tradus. In afara de aceea, ele pun in relief mai mult taina solemna a persoanei semenului decat sensibilitatea lui umana. Romanul parca vrea sa umanizeze relatiile, sa usureze comunicativitatea intre persoane, chiar prin numele ce le-a creat el insusi pentru ele sau prin forme diminutive, pe care le-a dat solemnelor nume grecesti si evreiesti. Aceleiasi umanizari ii servesc si poreclele. In acest numitor comun al umanizarii se intalnesc diminutivele tandre si poreclele ironice. Ele nu sunt numai contrarii, ci au si ceva comun prin scoaterea in relief a omenescului, in cadrul caruia relatiile sunt fie tandre, fie hazlii.

Dar nota umana a ironicii poreelelor descopera, socotim, in general, o insusire a ironiei romanesti, prin care ea depaseste simpla malitiozitate, simpla pornire dusmanoasa de a expune pe cei ironizati rusinii publice. Chiar cuvantul batjocura, care e identic printr-o parte a intelesului lui intelesului ironiei, ba chiar intr-un grad agravant, arata aceasta. Desigur, a-l expune batjocurii publice pe cineva inseamna, in cazurile unor pacate grave ale aceluia, a face un lucru aproape nimicitor pentru existenta onorabila a aceluia in societatea respectiva.

Dar expresia Imi bat joc n-are intotdeauna un inteles tot asa de grav, desi la persoana a doua si a treia: De ce ti-ai batut joc de cutare? Si-a batut joc de cutare, Si-au batut joc de cutare, expresiile acestea pot insemna o tratare nemiloasa a aceluia, o reducere a lui la starea unui obiect lipsit de demnitate si vrednic de dispret, deci privat prin aceasta de cinstea cc i se cuvine unui om. De fapt, se si zice: M-a facut obiect de batjocura. Dar folosita la persoana intai, expresia apare cu o gravitatc atenuata. Poate ca cel ce-si bate joc simte o anumita frana interioara in actul lui de bataie de joc sau in pornirea de a-si bate joc. Numai vazuta din afara bataia de joc apare foarte grava si condamnabila fie pentru ca cel ce a facut acest lucru e considerat ca a eliminat realmente din sine orice sentiment de frana interioara, fie pentru ca in general romanul vrea ca in actul bataii de joc cel care-l savarscste sa aiba sentimentul unei frane, a unei limite, si acest sentiment nu e vazut din afara. O bataie de joc care a trecut de o anumita limita sau nu arata in cel ce a savarsit-o un sentiment de limita, nici nu mai e propriu-zis o bataie de joc, in sensul originar al cuvantului.

Sensul originar al expresiei Imi bal joc sta, se pare, in legatura cu jocul. Imi bat joc a trebuit sa insemne la inceput: ma amuz putin pe socoteala celuilalt; dat totul este un joc lipsit de gravitate. Sau, si mai probabil, ci sta in legatura cu strigatura de la joc. Imi bat joc ar putea insemna in acest caz: Il bat in joc, cu o strigatura ironica. Ma razbun prin ras, prin joc. Poate ca si celalalt raspunde, si in acest caz are loc o lupta, care e, in acelasi timp, un joc.

Dar chiar daca ironia si mai ales in forma ei de batjocura ia, in cazuri particulare, forme excesive, golite de umanitate, in general ea nu merge pana la ultima cruzime, ci e oprita la o anumita limita de un sentiment de intelegere, de mila. Simtul de masura si de umanitate se trezeste in scurta vreme si in cel pornit spre ironie, spre batjocura la adresa cuiva. Adeseori ironia trece in umor, daca nu e amestecata de la inceput cu umorul; zambetul ironic are de la inceput sau capata pe parcurs o nota de ingaduinta. S-ar putea spune ca ironia si umorul nu sunt doua atitudini separate, care nu pot coexista in referirea cuiva la una si aceeasi persoana sau in unul si acelasi moment al unei referiri la o persoana, ci ele coexista sau trec una la alta. Romanul rade de slabiciunea altuia sau de greseala lui, dar in acelasi timp sau imediat dupa aceea il si intelege. Adesea, mai ales cand acela nu a comis pacate grave sau nu le comite continuu dintr-o rautate. In cazurile din urma ironia lasa loc chiar condamnarii sau e amestecata cu ele. Dar cand imprejurari reale nu justifica asemenea condamnari, foloseste numai ironia. Dar printre fulgerele privirilor zambitor-sarcastice ale ironiei apar razele privirilor zambitor-intelegatoare ale umorului. Sunt si cazuri cand ironia este despartita de umor, si umorul de ironic. Dar se pare ca de cele mai multe ori ele se prezinta amestecate si reciproc atenuate. Romanul rade de greselile altuia, dar nu-l condamna definitiv, ci il iarta. Nu voieste moartea pacatosului. Are inima moale, se intoarce usor, o vorba buna il imblanzeste; o explicare a situatiei grele, care l-a tacut pe altul sa greseasca, il induioseaza. Iarta si pe dusmanii de care spunea mai inainte ca nu-i va ierta niciodata. Noi n-am avut revolutii sangeroase. Caragiale isi ironizeaza eroii, iar acestia se lupta intre ei, pana la urma insa ii iarta si el, si apoi si ei insisi se iarta intre ei. In final, invinge duiosia. "Oameni suntem" e o expresie caracteristica, prin care explica iertarea ce si-o acorda. Observarea ascutita a defectelor umane fundeaza, in acelasi timp, intelegerea neputintelor, a limitelor umane. Cunoasterea patrunzatoare de om explica atat ironia, cat si iertarea romaneasca. Trecerea usoara de la ironie la umor o arata si faptul ca pentru amandoua poporul are acelasi cuvant: haz.

Romanul se caracterizeaza printr-o mare fluiditate a starilor sufletesti, in care se succeda judecati aspre si iertari, condamnari pripite si elanuri intelegatoare. El nu se pietrifica cataleptic in conformarea cu un principiu, ci traieste toate starile fiintei umane. Nu-si ingusteaza umanitatea printr-un principiu invariabil aplicat. Se spune ca datorita acestui fapt nu suntem in stare sa creem o ordine inflexibila, rigid respectata, o uniformitate sigura, un legalism de fier care sa ne puna la adapost de tot felul de abateri, de acte de incorectitudine; ca acoperim cu cearceaful iertarii si incurajam prin aceasta actele de calcare a legilor si ale moralei. Ironia si batjocura exercita, in parte, o cenzura si o frana in calea abaterilor, a actelor de incurie, dar cenzura aceasta e atenuata la randul ei de iertare sau de zambetul iertator al umorului. Caragiale nu indica nici un caz de pedepsire a vreunuia dintre eroii sai vinovati de abateri de la corectitudinea sociala si morala, si el insusi invaluie totul, pana la urma, intr-un zambet de umor iertator. Sau poate ca in tot timpul aluziile la actele de incorectitudine ale eroilor sunt facute intr-un spirit de umor ironic.

Se pare totusi ca o anumita frana in calea unei disolutii sociale si morale e tinuta de insasi umanitatea mereu activa a noastra, de insasi sensibilitatea acestei umanitati. Limitele umanitatii de la care poporul nostru nu se abate, in general, sunt tarmuri intre care se misca apele relatiilor dintre noi, fara sa treaca peste ele. Incorectitudinca unora e biciuita si tinuta in frau de ironia altora, ea insasi retinandu-se de a merge prea departe. Intr-o desfasurare dezinvolta, din grija celui incorect de a se bucura de un nume bun. Dusmania e atenuata de induiosare, de trebuinta comuniunii, de o suferinta a dusmanului, de vorba buna a aceluia. Totul e fluid din pricina unei trairi integrale si sensibile a umanului. Daca aceasta ne face mai putin apti de o ordine exterioara rigida si uniforma, ne, pazeste, in acelasi timp, de iesirea din tarmurii unei anumite ordini mobile a umanului. Functionarul care are in grija lui pazirea unei anumite legi ocoleste uneori unele din formele ei, poate nu numai pentru un folos material ce-i vine din aceasta, ci pentru ca se inmoaie usor sub influenta relatiei de umanitate pe care o stabileste cu el printr-o mica atentie ce i-o ofera cel ce-i cere acest favor; alteori, aplica toate formele sau le inmulteste cu rigiditate excesiva. Legile nu raman o realitate cu totul obiectiva pentru romani, ci prezenta umanului se face adanc simtita in aplicarea lor.

Ce-i de facut fata de aceasta comportare? Sa se lase totul in grija omeniei noastre sau sa se insiste pentru o incadrare severa a tuturor in toate formele legii, ocolindu-se orice infiltrare a umanului in aplicarea legilor? Socotim ca primul lucru nu e de recomandat, iar al doilea s-a dovedit mereu ca e greu, daca nu imposibil de realizat numai prin mijloacele sanctionarii oficiale.

Poate ca ceea ce e recomandabil de facut aici, in primul rand, educatia mai insistenta pe linia omeniei noastre, pentru a o face sa se activeze nu numai prin natura ei, miscata de anumite imprejurari externe, ci si intr-un mod constient si voluntar si in relatia fiecaruia cu toti semenii sai; un alt ajutor la remedierea acestei situatii l-ar putea aduce activarea mai serioasa a supravegherii comunitatii, cu vointa ei de a face pe toti membrii ei sa practice relatia de umanitate intre toti si condamnarea celui ce, practicand aceasta relatie numai cu cei de la care se bucura de o atentie, o neglijeaza in raport cu ceilalti; in al treilea rand, e de asteptat ca, pe masura ce comunitatea romaneasca realizeaza o mai mare egalitate intre toti membrii ei, micile atentii primite de un functionar nu-l mai pot tenta, caci nu-l pot ridica din starea de egalitate cu toti membrii societatii.

Trebuie spus insa ceva si despre semnificatia umorului romanesc in el insusi. Fara indoiala, umorul detine un loc important in viata poporului roman. El e zambetul aproape permanent in care se exteriorizeaza spiritul lui. Prin el, romanul manifesta o robustete de spirit nedoborata de greutatile vietii, oricat de mari ar fi ele. El a invatat ca greutatile nu sunt mai tari ca forta lui vitala, ca forta omului in general, ca tristetea rasare dintr-o nerabdare si disperare care inseamna abdicarea dela viata. Umorul a fost o forma de lupta si un sentiment de superioritate a poporului nostru fata de greutati. Tocmai de aceea a fost si o comunicare de putere catre semenii aflati sub povara greutatilor. Prin aceasta, a fost o incurajare a lor. Poate ca la putine popoare umorul are un atat de mare rol, ca o importanta forma de putere in comuniune, de sustinere reciproca in comuniune, ca in viata poporului roman. Aceasta pentru ca putine popoare au fost confruntate timp atat de indelungat cu greutatile si au experiat atat de mult superioritatea fortei vitale a omului in comuniune ca el. Numai la englezi umorul mai are un rol asa de mare, dar el nu e insotit de atata zambet, poate pentru ca nu e un mijloc de calda comuniune.

Zambetul e, in general, deschiderea fiintei umane spre semenul sau; daca intalnirea e o sarbatoare (Saint-Exupery), zambetul exprima bucuria acestei sarbatori. Zambetul face sa cada zidul dur si opac al despartirii dintre persoane. Prin zambet, zidul despartitor devine transparent si se realizeaza comuniunea si un spor de putere intre cei ce-si zambesc. Iar umorul e o talmacire a acestei constiinte de putere in comuniune. Umorul e o sfidare aruncata greutatii si o hotarare de a o infrunta fara teama, cu toata constiinta marimii ei. Dar aceasta se face intr-o comunitate si pentru o comunitate.

S-ar putca spune ca cxista un zambet special in fata greutatilor, prin care omul le diminueaza sau isi sporeste puterea in fata lor de dragul comunitatii, pentru intarirea ei. Umorul are mai ales caracterul acestui zambet. Prin el se afirma constiinta superioritatii umane in comuniune in fata oricarei greutati, chiar in fata mortii. Exista in acest fel de umor un eroism. Eroismul se manifesta in demitizarea puterii adversarului, si prin aceasta in constiinta superioritatii proprii, spre intarirea comunitatii.

Un zambet de acest fel insoteste si amintirea modului cum a fost biruita o greutate. Iar umorul inrudit cu el este comunicarca nepretentioasa a acestei biruinte; prin el, eroul prezinta micsorata greutatea biruita pentru a nu-si etala meritul sau. In umor, de cele mai multe ori, omul se demitizeaza, am zice, pe sine insusi, dupa ce a repurtat o biruinta, sau ia masuri pentru a nu fi vazut mai mult decat este. Numai daca se poate demitiza pe sine insusi, dupa ce a invins pe adversar, l-a putut demitiza si pe acela in preajma luptei sau invers: numai pentru ca l-a putut demitiza pe acela inainte de lupta se poate demitiza si pe sine dupa victoria obtinuta. In acest umor al demitizarii proprii, omul manifesta o lucida constiinta a smeritelor sale dimensiuni, dar, in mod paradoxal, tocmai prin aceasta pune in lumina si mai mult micile dimensiuni ale adversarului cu unele greutati invinse. Iar aceasta o face iarasi pentru intarirea comunitatii: ceea ce a putut face el, biruind pe adversar, pot face si ceilalti membri ai comunitatii. El nu e o fiinta exceptionala. S-ar putea spune ca umorul e discursul cel mai eficace al romanului pentru intarirea fratilor sai la lupta cu greutatile, cu dusmanul.

Poporul nostru are un acut sentiment de aversiune fata de orice teatralism si-l biciuicste necrutator cu ironia sa. Catavencii si toata galeria de figuri "importante" ale vietii politlce "impovarate" de grija poporului, sunt demascate de Caragiale in toata mizeria lor. Poporul nostru accepla teatrul pe scena, dar rade de el in viata. El se induioseaza de suferinta pc care o descopera in viata, dar care nu se etaleaza teatral, ci se ascunde, poate se ascunde chiar sub umor. Teatrul de pe scena il induioscaza, pentru ca descopera astfel de drame traite cu discretie sau croisme ascunse cu grija de personajele infatisate.

Poporul nostru iubeste umorul in toate imprejurarile, si lipsa de umor e resimtita aproape ca un defect moral si ca o lipsa de gratie si de putere. Sadoveanu, Creanga, Cosbuc, cei mai autentici talmacitori ai spiritului romanesc, poarta marca autenticialtii lor si prin paginile de umor pc care le cuprinde opera lor. Batranul Caliman cade in lupta de la Podul Inalt, rostindu-si vorba lui obisnuita de mirare in fata oricarei situatii iesite din comun: "mare pozna!", iar fiul sau, Onufrei, caruia muribundul ii aminteste de randuiala de inmormantare ce trebuie sa i-o implineasca, ii raspunde: "Da, tatuca, n-om mai avea din ce da orz cailor..., dar eu te-oi pune in sicriul Domniei tale, cum ai poruncit".

Seninatatea moldovenilor in fata razboiului si a eventualei morti, seninatate care le dadea putere sa si glumeasca, le venea din increderea intr-o randuiala mai inalta, care le impunea sa apere cu orice pret legea de viata a poporului roman, si prin aceasta insasi fiinta lui: "Noi n-avem alta de facut, spunea batranul Manole Par Negru, decat sa murim pentru legea noastra. Noi ne-om infatisa la scaunul Imparatiei celei ce sta deasupra veacurilor si lumilor si ne-om da seama cu sufletul." Vitejie neteatrala, moarte firesc acceptata, gluma practicata pana in clipa din urma formeaza un ansamblu coerent.

Cosbuc ne-a lasat un monument al acestui umor al demitizarii propriu poporului nostru, imbinat cu o fina ironie inmuiata si la fel de demitizanta, indreptata spre craiul Sobieski, spre generalii lui, in poezia Cetatea Neamtului. Ostasii moldoveni raspund ghiulelelor trimise din tabara lui Sobieski, aparandu-si ceaunul de mamaliga. Onofrei le deschide polacilor poarta cetatii cu conditia sa inceteze cu marsurile de care e satul si sa traga mai bine o sarba, iar craiului, care crede ca Onofrei are in traista gloante si branza, ii ofera pogace si usturoi, ceea ce il face pe crai sa-l pupe de bucurie.

Precizand cele spuse mai inainte despre ironie, am putea spune ca poporul nostru o foloseste mai mult ca mijloc de demitizare a unor adversari, deci ca umor, in scopul de a-si micsora teama de ei si de a-si afirma superioritatea, nu ca o expresie a unei malitiozitati. Ironia lui este in toate aceste cazuri mai degraba umor, desi cel vizat de ca poate sa o simta ca ironic.

Astfel, in vreme ce Occidentul a practicat in evul mediu mitizarea cavalerilor si a femeilor de la curtile senioriale (a se vedea mitul Niebelungilor), pentru ca in epoca inceputa prin Renastere sa-i coboare si pe ei la nivelul omului redus la egoismul placerilor si al intereselor (Balzac), poporul roman n-a avut nici un ev mediu al mitizarii si n-a coborat nici in epoca moderna pe om in noroiul pasiunilor, ci a pus in evidenta, prin umor, umanul integral, dezbracat de penajul pompei, dar inteles si simpatizat in taina lui facuta accesibila (Sobieski, In Cetatea Neamtului). Incat s-ar putea spune mai degraba ca nepracticand o mitizare in evul mediu (laudele cantaretilor de la curtile feudalilor n-ajungeau la urechile lui, caci circulau in limbi straine ),n-a practicat nici o demitizare propriu-zisa. Sau, mai bine zis, ii mitiza pe feudali in felul lui, invaluind intr-o atmosfera tenebroasa, fantasmagorica, suspecta rautatea lor, dar prin aceasta facandu-i obiect de dispret. Proprietarii castelelor erau pentru el, cu limba lor in parte omeneasca, in parte neinteleasa, cu infatisarea lor in parte omeneasca, in parte schimonosita si intunecata, cu o putere ambigua superioara, inferioara fata de cea a omului de rand, dar pusa in slujba rautatii lor, erau niste zmei, care luau din sat cate o fata frumoasa cu sila, dar care pana la urma erau invinsi de Fat-Frumos, om numai, in omenescul lui integral fiind insa ajutat de puterile binelui.

Umorul romanesc care, referit la un adversar, porneste de la faima superioritatii acelui adversar, dar manifesta increderea ca acel adversar va fi biruit, se intemeiaza pe constiinta ca o superioritate care slujeste raului este numai o superioritate paruta, care pana la urma isi va da pe fata slabiciunea. Practicand acest umor, poporul roman dovedeste si un ascutit simt al umorului real.

Atat umorul fata de puterea adversarului, cat si umorul care trateaza cu superioritate propriasi durere si chiar teama de adversar, arata o vitejie poate mai mare decat cea afisata prin fanfaronada cavalerilor. Hazul facut de propriul necaz arata ca romanul vede sub suprafata dureroasa a existentei sale un adanc uman si suprauman, care-i da incredere si optimism. Hazul facut de propria-i vitejie e o masura luata impotriva orgoliului, care-i cea mai copioasa sursa a mitizarii, care izoleaza pe cel mitizat si are efecte rele pentru ceilalti oameni.

Desigur, demitizarea propriei persoane prin umor si a adversarilor prin ironia inmuiata in umor, cu tot realismul ei, implica un anumit relativism in ce priveste ispravile si posibilitatile omului, dar nu si un relativism in ce priveste taina indefinita si uimitoare a persoanei umane vazute in inradacinarea ei, in adancimea infinita a existentei totale. Umorul uneste, paradoxal, gluma cu seriozitatea, cu gravitatea. Umorul nu merge pana la anularea propriei persoane sau a altora, pana la un scepticism paralizant. In umor, omul se cumpaneste intre a se lua pe sine si a nu lua pe altii prea in serios si intre constiinta ca nu e totusi de bagatelizat nici el, nici altul. Prin umor, omul referit la sine se face agreabil altora, aratandu-se lipsit de tepii orgoliului si ai rautatii; prin umorul referit la altul cauta sa-l faca si pe accla agreabil, accesibil, despuindu-l de false podoabe intimidante, mai bine zis aratandu-l in neputinta de a-si camufla deplin umanitatea in astfel de podoabe. Poporul nostru savureaza cu mare placere demitizarea pomposului gaunos, fie ca pompa e folosita pentru asuprirea altora, fie dintr-o simpla prostie. In cazul din urma, prin umor se castiga si o anumita simpatie pentru omul descoperit in autenticitatea lui, dar si pentru stangacia cu care isi acopera aceasta autenticitate in podoabele artificiale. Romanul dovedeste prin aceasta si un ascutit simt al realului uman.

Umorul sta in stransa legatura cu luciditatea poporului roman. Luciditatea aceasta nu e tragica, ea nu descopera sub aparentele dureroase sau teatrale ale vietii o esenta problematica sau amenintata de neant (ca Cehov in eroii sai, ca Sartre, ca Heidegger), ci o esenta cu mult mai tare. Dar aceasta esenta e tare in modestia ei, in constiinta intemeierii sale in ceva superior omului insusi. Ea da temeiuri de incredere optimista tocmai prin modestia prin care-si descopera in aceasta adevarata tarie a ei. Ea e sigura pe ea, pentru ca s-a descotorosit in radacinile ei supraindividuale.

Prin umor, romanul descopera natura cea buna dincolo de prezumtioasele si inconsistentele podoabe in care ea vrea uneori sa se acopere. Demitizarea e o persiflare a acestor podoabe, nu a umanului insusi. Iar cand in actele marete se exprima umanul insusi, cand aceste acte sunt consistente, cand un om se ridica cu adevarat la inaltimea lor, romanul manifesta cel mai mare respect fata de acest om. El nu ii va demitiza niciodata pe Stefan cel Mare, pe Mihai Viteazul, pe Horia, pe martiri, pentru ca ei sunt asa cum s-au manifestat. Ceea ce pare altora mitic la ei este cea mai autentica realitate. Nemitizarea lor inseamna recunoasterea ca ceea ce spune mitic despre ei este cea mai umana realitate, chiar, in acelasi timp, recunoasterea ca umanul s-a inaltat in ei si se poate inalta si in altii la trepte nebanuite, prin efortul uman ajutat de puterile supraindividuale, dumnezeiesti.

Umorul usureaza relatiile umane nu printr-o coborare cinica a partenerilor, ci printr-o punere in relief a umanitatii simpatice a fiecaruia. Umorul descopera si activeaza umanul, si prin aceasta relatiile umane dintre oameni. Umorul nu reduce numai la proportiile reale, mai modeste decat par, persoana umana, ci descopera si ceea ce e bun, simpatic, demn de iubit in om, Ii descopera umanitatea cu mult mai frumoasa decat penele lucitoare, dar inconsistente, in care vrea sa se acopere sau sub care adeseori omul isi uita adevarata frumusete si caldura.

Romanul e un mare mester in a descoperi si activa prin umor umanitatea reala. Numai in cazurile cand incercarea de umanizare prin umor nu ajunge usor la rezultat el recurge la operatia mai aspra, a ironiei, dar tot in scopul descoperirii si activarii umanului.

Un domeniu particular al umorului romanesc e cel referitor la copii. Aproape toate relatiile adultilor cu copiii, cand acestia nu trezesc o prea mare ingrijorare din cauza bolii sau a dezmatului, sunt imprimate de umor. Romanul intelege ca copilul creste in atmosfera de incurajare a zambetului, a umorului zambitor, plin de incredere in taria de a infrunta greutatile vietii. Copilul trebuie ferit de spaime; fiinta lui frageda trebuie pazita de biciuirea apasatoare a grijilor grave, de sentimentul de neputinta a celor mari, de incruntarea oamenilor tematori de existenta lor. El trebuie sa aiba continuu sentimentul ca cei mari sunt mai tari decat toate imprejurarile vietii, pentru ca sa se simta langa ei la adapost de orice spaima. Copilul continua sa se dezvolte in leaganul cald al interiorului sufletesc al celor din jurl copilului, deschis lor cu iubire, cum s-a dezvoltat in primele noua luni in dulceata sanului matern, nu in raceala dintre zidurile care inchid in ei insisi pe oamenii dusmaniti sau preocupati peste masura de interesele lor egoiste. Intr-o asemenea ambianta, copilul s-ar simti ca intr-un pustiu cu serpi, strivit de toate spaimele.

Copilul are o incredere naturala in oameni, pentru ca nu le-a cunoscut inca meschinaria, pentru ca aceasta incredere le este alimentata de zambetul, de umorul lor si e bine sa aiba aceasta incredere, pentru a nu li se strivi, in sambure, curajul in fata vietii. Necunoscand greutatile vietii si rautatea oamenilor, pentru ca cei mari le ascund, ei au o incredere adorabila in puterea lor de a rezolva probleme peste masura lor, si cei mari o trateaza cu umor, recunoscandu-le-o si incurajandu-le-o zambitor. Umorul, in relatiile cu copiii, indeplinestc un mare rol pedagogic. Cine nu zambeste in fata ochilor increzatori si nevinovati ai copilului, devenind si el in acea clipa copil, nu mai are in el nimic din nevinovatia de la inceput a naturii umane, nu mai e in stare sa realizeze cu el comuniunea in acea nevinovatie, ba nici comuniunea cu cei mari. Oamenii nu nasc numai copii, ci ii si cresc in ambianta comuniunii. Daca n-ar mai fi capabili sa le ofere aceasta comuniune, nu i-ar mai putea creste si nici n-ar mai simti dorinta de a-i naste. O societate fara copii e o societate care a pierdut umorul, si-a dus individualismul pana la gradul de suprema pustiire. Adultii realizeaza intre ei insisi o comuniune in nevinovatie in fata copiilor in aceasta opera de crestere a copiilor, din puterea pe care o primesc de la copii. Prezenta copiilor exercita o influenta binefacatoare asupra celor adulti, o actiune de umanizare si de unificare a celor din jurul lor, adica mentin pe oameni in umanitatea lor. Unde se evita nasterea de prunci si cresterea lor ca o povara, dintr-o menajare a comoditatii individuale, folosindu-se raportul intre sexe numai pe muchia ingusta a satisfacerii pasiunilor carnii, s-a produs o mare cadere din umanitate, s-a redus considerabil platforma comuni unii dintre barbat si femeie.

Acolo, cei doi poli complementari ai umanitatii nu-si mai aduc toata bogatia lor specifica In existenta, noutatea si bucuria continua care imbogateste existenta; reducandu-se comuniunea intre ei, nu se mai efectueaza nici armonizarea bogata intre ci, iar urmarea este indusmanirea si lupta intre ei sau scarba invinsa numai carnal in momente izolate. Oamenii care nu mai vor sa aiba copii, care nu se mai bucura de copii, cad la o treapta mai jos, decat cea a animalelor si la o existenta chinuita, pe care acestea nu o cunosc. Uscaciunea vietii lor e intrerupta numai de betia sincopata, lipsita de bucurie bogata si substantiala, manifestata in dezlantuirea de scurta durata a pasiunilor carnale.

Frecventul umor al poporului roman, cu mare iubire de copii pe care el o manifesta, i-a usurat greutatile nasterii si cresterii de copii, i-a inseninat viata, l-a mentinut in puritatea si generozitatea umana.

Istoria literaturii universale cunoaste prezentari induiosatoare ale copilului: Cuore (Edmondo de Amicis), David Copperfield, Oliver Twist (Ch. Dickens), Piciul (Alphonse Daudet). Aceste induiosatoare prezentari au fost foarte gustate, prin faptul ca copiii descrisi in aceste opere au avut o viata deosebit de grea. Dar insusi faptul ca scriitorii altor popoare n-au fost atrasi de copil in general, ci numai de cel in suferinta, e, poate, semnificativ pentru mai putina intelegere a lor pentru copil ca copil, si nu ca om care sufera la o varsta cruda, inainte de a ajunge la varsta adulta. Copiii aceia sunt copii deveniti, prin suferinta, adulti inainte de vreme. In exemplul lor este identificata, poate, si o societate care nu cunoaste bunatatea umorului in relatiile cu copiii.

Particularitatea lui Creanga, cel mai reprezentativ povestitor al poporului roman, este ca invaluieste In Amintirile sale pe copii, in general, in duiosia umorului. Cosbuc ii invaluieste si el in acelasi zambet cald al umomlui in Iarna pe ulita, iar faptul constituie un adevarat document despre un popor care practica bunatatea umorului sau care nu devenise inca, in buna parte, o societate privata de aceasta, caracteristica, dupa modelul societatii occidentale.

Parintele Dumitru Staniloae