Exista patriotism la romani sau nationalism??

De la: vlad_639, la data 2010-09-02 22:23:12dle Eurodacicus

Frumos spus si cu simtire .
Dar chestia cu tradarea noastra "rusinoasa"fata de Germania cred ca este o gluma,daca nu ,o exagerare.
Nemtii s-aupurtat frumos cu noi cand ne-au facut sa acceptam ruperea Basarabiei si Bucovinei de la trupul tarii? dar modul in care ne-au impus acceptarea Dictatului de la Viena prin care s-a rupt o halca importanta din Transilvania?Uitati presiunile la care a fost supus Manoilescu.ministrul de externe ptr a semna acceptul Dictatului???
Si apoi ,ar fi trebuit sa mergem mai departe la caruta Germaniei pana la infrangerea finala?Sa fi suportat distrugeri de razboi ,case,fabrici,orase distruse (teritoriul romanesc ar fi fost teatru de razboi intre rusi si nemti si noi la mijloc ),masacre si cine mai stie ce alte dezastre din partea glorioasei armate sovietice doar de dragul "prieteniei" cu nemtii??
Am luptat alaturi de ei destul de fair.La urma,la 23 August,le-am propus sa-si retraga in liniste si siguranta trupele.Ei au ales forta,lupta impotriva noastra.Tot din dragoste si apreciere a fortei de lupta a romanilor.
Eu cred ca regele si cei ce l-au sfatuit atunci ,au procedat bine retragand Romania din tabara Axei si intorcand armele impotriva ei ,de partea Aliatilor.

De acord. De fapt, povestea asta cu "tradarea" fata de Germania e unul din cele mai paguboase mituri ale ultimilor 20 de ani, mai ales ca el exprima si un mare complex: in loc sa se revolte ca in anii 1990-2006, in mod evident, Germania a discriminat Romania prin comparatie cu alte tari foste comuniste din Europa Centrala, unii romani au vazut in atitudinea Germaniei resentimentul pentru 23 august 1944 si, ce e mai grav, au privit asta ca fiind o atitudine legitima. Or, chiar daca ar fi adevarat (desi se pot da zeci de argumente mult mai pragmatice si mai contemporane pentru care Germania a manifestat mai mult interes pentru Polonia, Cehia, Ungaria sau Slovacia), defectul ar fi tocmai intr-o astfel de gandire din partea nemtilor, care de fapt nu ar fi cu nimic legitima. Faptul ca Germania este o tara mai mare si mai potenta economic decat Romania, nu inseamna ca automat are si dreptate, asa cum gandesc unii, si nu legitimeaza eventualul resentiment fata de Romania.

Realitatea este ca alianta Romaniei cu Germania a fost una de conjunctura si a venit dupa ce Germania a participat in mod activ la deposedarea fortata a Romaniei de teritoriile sale. Pierderea Basarabiei, a Bucovinei de Nord si a Tinutului Hertei a fost rezultatul direct al semnarii Pactului Ribbentrop-Molotov, Dictatul de la Viena si ocuparea Ardealului de Nord au reprezentat actiunea Germaniei, iar Tratatul de la Craiova prin care s-a retrocedat Cadrilaterul catre Bulgaria a fost semnat in urma unor negocieri incepute sub presiunea nemteasca si pentru a se evita un nou "arbitraj" direct al Berlinului in problema Dobrogei. In plus, in ciuda numeroaselor cereri ale lui Antonescu, Germania este cea care a evitat sa semneze un tratat de alianta cu Romania, tocmai pentru a-si pastra rezerva de a retrage promisiunile teritoriale facute Bucurestiului in 1941. Din punctul nostru de vedere, apropierea de Germania a avut un singur rost: recuperarea teritoriilor pierdute. Ca dovada, atunci cand Hitler i-a propus lui Antonescu sa participe la invazia Iugoslaviei pentru a valorifica dreptul istoric al Romaniei- apropo, real- asupra Banatului de Vest, acesta a refuzat. Este, asadar, evident ca, atunci cand conjunctura din 1941 s-a schimbat si a devenit clar ca rusii castiga razboiul si Basarabia si celelalte teritorii din Est nu mai puteau fi, pentru moment, salvate, trebuia ca Romania sa-si reorienteze politica spre a reusi macar eliberarea Transilvaniei de Nord. Sa nu uitam ca daca noi nu intorceam armele, riscul ca Stalin sa lase Ungariei Ardealul de Nord asa cum a lasat Bulgariei Cadrilaterul era foarte mare. La vremea aceea, cand revolutia din 1956 era undeva in viitor, ungurii, cu o miscare comunista mult mai viguroasa si cu precedentul revolutiei bolsevice din 1919, aveau la Moscova o imagine mult mai buna decat romanii, al caror partid comunist era ca si inexistent si compus mai ales din alogeni si care, inca de la alungarea bolsevicilor din Basarabia in ianuarie 1918, fusesera unii din cei mai indarjiti si eficienti "reactionari".

Apoi, adeptii teoriei "tradarii" romanesti dovedesc o ignoranta crasa asupra evenimentelor din 23 august 1944, dovedind ca au invatat istoria din propaganda comunista mincinoasa despre asa-zisa revolutie antifascista. Realitatea e insa ca, tocmai pentru a evita un act neloial fata de fostul aliat, Opozitia si regele s-au multumit in 23 august sa rastoarne guvernul si sa declare armistitiul cu Aliatii. In ce-i priveste pe germani, nu numai ca nu li s-a declarat razboi, dar li s-a dat un termen in care sa se retraga in siguranta. Acum, ca Maniu, Bratianu si ceilalti stiau ca Hitler va reactiona ca si in Italia in 1943 si ca va declansa el ostilitatile si chiar ca au mizat pe asta spre a porni lupta de eliberare a Ardealului, este foarte probabil. Dar, fapt este ca in 24 august 1944 primul glont a fost tras de Wehrmacht si, numai dupa ce nemtii au declansat atacul, Romania a declarat razboi Germaniei.

In fine, toti acestia care acuza "tradarea" fata de Germania si vad in asta dovada lipsei de caracter a romanilor, uita care era loialitatea reala, in acel moment, a Romaniei. Or, Romania, inca din perioada pregatitoare a Unirii Principatelor, si-a stabilit o relatie preferentiala cu Franta lui Napoleon al III-lea, iar aceasta relatie s-a mentinut fara intrerupere pana la infrangerea lamentabila a Frantei de catre germani in iunie 1940 (de fapt, nu este o intamplare ca ultimatumurile sovietice au fost remise la cateva zile dupa capitularea Parisului). Chiar si in perioada 1883-1914, cand Romania a fost, formal, aliata Germaniei, principala alianta politica era, de fapt, cea cu Franta. Or, pe Franta Romania nu a tradat-o niciodata. Asadar, dupa aproape 100 de ani de loialitate continua, se mai poate spune ca romanii nu au caracter?

Ezie dele mezenai (inscriptie pe un inel tracic, secolul V I.Ch.)