Info

DRAGANELLO

"CAINELE SALBATIC"

Ultima vizita: acum 23 zile

Adauga-l ca prieten

Trimite-i un mesaj

Intra in contul tau

Cauta job

DRAGANELLO

Date personale:

Sex: masculin

Varsta: 71 de ani

Localitate: Buzau

Descriere personala: C.M.DRAGAN sau Cainele Salbatic

Notificarile lui DRAGANELLO:

DRAGANELLO a adaugat poze noi la profil! (24 Martie, 07:36)
DRAGANELLO a adaugat poze noi la profil! (18 Aprilie, 11:02)
DRAGANELLO si 9am246046 au devenit prieteni (6 Martie, 12:11)
DRAGANELLO si-a modificat statusul in ""CAINELE SALBATIC"" (25 Decembrie, 07:48)
DRAGANELLO si flowerpower au devenit prieteni (23 Iulie, 07:00)

» vezi toate notificarile

Poze

De la DRAGANELLO in PE MERIDIANELE LUMII
la 24 Mar 2012, 07:39
( 83 afisari )

De la DRAGANELLO in CLUBUL CONTABILILOR LIBERI
la 24 Mar 2012, 07:36
( 70 afisari )

De la DRAGANELLO in CLUBUL CONTABILILOR LIBERI
la 24 Mar 2012, 07:36
( 30 afisari )

De la DRAGANELLO in PE MERIDIANELE LUMII
la 18 Apr 2011, 11:02
( 267 afisari )

De la DRAGANELLO in PE MERIDIANELE LUMII
la 18 Apr 2011, 11:02
( 144 afisari )

De la DRAGANELLO in CLUBUL CONTABILILOR LIBERI
la 29 Noi 2009, 10:12
( 236 afisari )

De la DRAGANELLO in PE MERIDIANELE LUMII
la 27 Noi 2009, 14:43
( 274 afisari )

De la DRAGANELLO in PE MERIDIANELE LUMII
la 7 Aug 2009, 11:20
( 241 afisari )

De la DRAGANELLO in c.m.dragan
la 20 Apr 2009, 09:48
( 319 afisari )

De la DRAGANELLO in c.m.dragan
la 6 Oct 2008, 15:00
( 369 afisari )

De la DRAGANELLO in c.m.dragan
la 3 Oct 2008, 09:32
( 667 afisari )

Prietenii lui DRAGANELLO (toti prietenii)

dana_akari
Avatarul lui dana_akari

gertude

elenarodica_antofi
Avatarul lui elenarodica_antofi

adella

opris_anna_maria
Avatarul lui opris_anna_maria

9am246046

flowerpower
Avatarul lui flowerpower

Vedete favorite

- Stiinta - Femeile destepte - Barbatii intreprinzatori

Gadget favorit

necompletat

Personaje politice favorite

Nelson Mandela -- Republica Sud-Africana

Echipa de fotbal favorita

Nationala Braziliei

Marca auto favorita

SAAB

Comentarii pe forum

DRAGANELLO a scris pe forum de 31 de ori de la 28/07/2008, avand o rata medie de 0.02 posturi pe zi.

Data	Topic	Comentariu
17 Apr 2012, 09:52	SISTEMUL CONTURILOR NATIONALE	Prof.univ.dr.C.M.DRAGAN „Daca vorbesti toata ziua despre PIB si nu stii ce-i ala, din ce se compune,cum se formeaza , cum se distribuie , cum poate influenta viata noastra, de ce il folosesc politicienii in exercitiile lor de vorbire,etc. – atunci este bine s-o lasati balta sau sa puneti mana sa-l invatati . Eu va ofer aici o sansa!” C.M. SISTEMUL CONTURILOR NATIONALE sau “CONTABILITATEA NATIONALA” Sistemul conturilor sau contabilităţii naţionale (SCN) este un algoritm combinatoriu de contabilitate,statistica şi analiză macroeconomică utilizat în sintezele economice ale ţărilor cu economie de piaţă, în statisticile O.N.U. şi ale altor organisme internaţionale. Contabilitatea nationala se compune dintr-un ansamblu coerent si complet de conturi macroeconomice si tabele/tablouri avand la baza o serie de conceptii, definitii, clasificari si reguli contabile, acceptate la nivel international. Sistemele de contabilitate nationala sunt relativ recente; necesitatile lor au fost reflectate prin publicarea in 1936 a ideilor lui Keynes aplicate ca modele de relansare economoca dupa criza din 1929-1933 si au fost international normalizate si puse la punct abia dupa cel de al doilea razboi mondial.
Citeste tot subiectul
27 Noi 2011, 12:00	CONTURILE NATIONALE	Prof.univ.dr.C.M.DRAGAN „Daca vorbesti toata ziua despre PIB si nu stii ce-i ala,din ce se compune,cum se formeaza , cum se distribuie si redistribuie,cum poate influenta viata noastra,cum il folosesc politicienii in exercitiile lor de vorbire,etc. – atunci este bine s-o lasati balta sau sa pui mana sa-l inveti.Eu va ofer aici o sansa!” C.M. Sistemul conturilor sau al contabilităţii naţionale (SCN) este un algoritm combinatoriu de contabilitate,statistica şi analiză macroeconomică utilizat în sintezele economice ale ţărilor cu economie de piaţă, în statisticile O.N.U. şi ale altor organisme internaţionale. Se compune dintr-un ansamblu coerent si complet de conturi macroeconomice si tabele avand la baza o serie de conceptii, definitii, clasificari si reguli contabile, acceptate la nivel international. Sistemele de contabilitate nationala sunt relativ recente; necesitatile lor au fost reflectate prin publicarea ideilor lui Keynes in 1936 si au fost international normalizate si puse la punct dupa al doilea razboi mondial. Sistemele de contabilitate nationala din majoritatea tarilor se afla astazi sub patronatul Sistemului de Conturi Nationale al Natiunilor Unite (SCN), care este in vigoare, cu versiunea sa din 1993, ce a substituit-o pe cea din 1968. Toate tarile membre ale Uniunii Europene urmaresc directivele, si mai exacte, ale Sistemul European de Conturi (SEC), a carui versiune din 1995 a inlocuit-o pe cea din 1979. Plecand de la statisticile elementare - statistici industriale, ale pieteti muncii, comertului exterior, etc. - tehnicienii contabilitatii nationale ale fiecarei tari estimeaza fluxurile economice care formeaza sistemul. Tema este foarte complexa din cauza frecventelor incoerente ale rezultatelor statisticilor elementare si lacunelor informative din unele sectoare.Acesta este si motivul pentru care dupa anul 2000 ,organismele specializate ale O.N.U. si ale Uniunii Europene au actionat permanent pentru perfectionarea sistemului si largirea utilizarii lui In Uniunea Europeana, o parte din contributia financiara a fiecarui membru (a patra resursa proprie a UE) este estimata luand in considerare rezultatele contabilitatii nationale. De aceea SEC trebuie sa garanteze ca toti membrii realizeaza exact aceleasi masuratori. Cum valorificarea anumitor masuri este supusa uneori diferitelor interpretari, SEC-ul va incerca sa precizeze si sa puncteze la maxim tehnicile de masurare si valorificare a variabilelor economice. Principalele entitati macroeconomice masurate in toate sistemele de contabilitate nationala sunt: produsul intern brut (PIB), consumul privat, consumul public sau cheltuielile statului, formarea capitalului fix sau investitiile, exporturile si importurile de bunuri si servicii. Apariţia sa a fost impusă de necesitatea asigurării unor informaţii corelate pentru efectuarea unor calcule şi analize macroeconomice, devenind instrumentul principal de evidenţă şi analiză macroeconomică folosit în statistica mondială. Obiectul său este de a reprezenta cantitativ realitatea economică într-o perioadă de timp sau la un moment dat. Activitatea economică are ca rezultat produse şi servicii care au caracter de marfă şi se realizează prin intermediul pieţei, precum şi produse şi servicii care nu au caracter de marfă şi, ca atare, nu fac obiectul pieţei. Fluxurile de bunuri se numesc fluxuri materiale. Evidenţa acestora este necesară pentru ca, prin agregare, să se obţină indicatori care permit analiza dimensiunilor şi rezultatelor obţinute, privite ca valori de întrebuinţare necesare pentru: satisfacerea nevoilor populaţiei, producţia de noi bunuri, acumularea de bunuri, stabilirea posibilităţilor de export şi a necesităţilor de import. În procesul realizării valorilor de întrebuinţare trebuie evidenţiate şi fluxurile de venituri sau financiare. Evidenţierea fluxurilor materiale şi financiare răspunde unor nevoi diferite de informare şi analiză economică. Fluxurile materiale şi financiare, grupate pe categorii de produse şi servicii, respectiv de venituri şi cheltuieli, sunt evidenţiate în conturi alcătuite după principiul dublei înregistrări. Categoriile economice utilizate în concepţia SCN au la bază teoria generala pe care se fundamentează mecanismele economiei de piaţa , dar si faptul ca fiecare entitate productiv-comerciala,de prestatii si servicii,institutii si organizatii,tot ce inseamna persoana juridica de orice marime , conduce un sistem de contabilitate construit dupa norme,reguli si standarde unitare,aliniate la nivelul Uniunii Europene ca o componenta a Acquis-ului comunitar , ceea ce asigura unitatea de continut si implicit garantia obtinerii unor informatii certe,comparabile si compatibile cu obiectivele politicilor economice si financiare ale fiecarei tari dar si ale organismelor comune (F.M.I. , Banca Europeana,Natiunile Unite,etc). In Uniunea Europeana, o parte din contributia financiara a fiecarui membru (a patra resursa proprie a UE) este estimata luand in considerare rezultatele contabilitatii nationale. De aceea SEC trebuie sa garanteze ca toti membrii realizeaza exact aceleasi masuratori. Cum valorificarea anumitor masuri este supusa uneori diferitelor interpretari, SEC-ul va incerca sa precizeze si sa puncteze la maxim tehnicile de masurare si valorificare a variabilelor economice. Principalele categorii macroeconomice masurate in toate sistemele de contabilitate nationala sunt: produsul intern brut (PIB), consumul privat, consumul public sau cheltuielile statului, formarea capitalului fix sau investitiile, exporturile si importurile de bunuri si servicii. 1. Conceptia sistemului Primul sistem al contabilităţii naţionale a fost elaborat de prof. Richard Stone în Anglia, în anul 1938. Acesta a stat la baza elaborării conturilor naţionale ale O.N.U. în anul 1952. Ministerul Finanţelor din Franţa, sub conducerea lui Claude Gursin, introduce în anul 1956 un sistem adaptat economiei franceze. În anul 1970, R. Stone prezintă o formă îmbunătăţită a S.N.C. Ca urmare a preocupărilor pentru redarea cât mai corectă a imaginii de ansamblu a activităţii economico-financiare au apărut diferite variante practice de aplicare. S-au distins în mod deosebit sistemele de contabilitate naţională exprimate în stocuri şi fluxuri. SCN exprimate în stocuri au ca obiect evaluarea mărimilor ce definesc capitalul naţional, iar cele exprimate în fluxuri, fluxurile ce se stabilesc între sectoarele economiei naţionale şi între acestea şi restul lumii. Între acestea prezintă interes deosebit următoarele două, şi anume: - sistemul Cambridge sau sistemul de contabilitate a produsului naţional şi venitului naţional, care descrie relaţiile ce se stabilesc între principalele sisteme omogene ale economiei şi între acestea şi restul lumii, reflectând viaţa economică printr-un sistem de conturi corelate între ele, în care se contabilizează operaţiunile economice efectuate în cursul unei perioade, evidenţiind mărimile globale sau macroeconomice privind activitatea economică la nivel naţional; - sistemul Leontief sau sistemul interdependenţelor structurale sau input-ouput, care descrie structura internă a sistemului productiv şi se prezintă sub forma unui tabel matricial cu 2 coloane care indică intrările şi ieşirile fiecărei ramuri, serviciilor publice, populaţiei şi restului activităţilor. Acesta caută să evidenţieze structura productivă a economiei naţionale, spre deosebire de sistemul Cambridge care scoate în relief relaţiile dintre sectoare, arătând doar aspectele principale ale activităţii economice. Aceste două sisteme sunt complementare între ele dar nu iau în consideraţie fluxurile banilor şi creditelor rezultate din tranzacţii şi, ca urmare nu explică aspectele monetare şi financiare ale activităţii economice. Pentru a reda aceste aspecte a apărut sistemul contabilităţii fluxurilor financiare, care descrie sursele şi utilizarea fondurilor băneşti ale principalelor sectoare sau grupuri de sectoare ale economiei, înregistrând toate tranzacţiile care se efectuează prin mijlocirea monedei şi creditului. Spre deosebire de alte sisteme, acesta are alt conţinut şi urmăreşte alte obiective, prezentând diferenţe şi în ceea ce priveşte sectorizarea economiei naţionale şi modalitatea de contabilizare a fluxurilor. Contabilitatea fluxurilor financiare are următoarele obiective principale: - determinarea relaţiilor care există între funcţionarea sistemului bancar şi variaţiile activitătilor productive şi comerciale; - indicarea originii fondurilor şi a modalităţilor de finanţare a cheltuielilor pentru fiecare sector; - stabilirea corelaţiilor între cheltuielile de consum, economisire şi alte forme de finanţare. Trebui sa recunoastem ca realizarea acestor obiective nu este usoara,dat fiind multiplele corelatii ce se nasc,inclusiv cu fluxurile materiale, dar tocmai pentru aceasta s-a construit un sistem contabil care trece pachetele de informatii prin numeroase furci de control,autocontrol si reglare spre a obtine cele mai complete caracterizari. 2. Structura sistemului . Acest sistem este format dintr-un număr de tabele în care se evidenţiază producţia, repartiţia, consumul şi acumularea de bunuri, pe categorii de agenţi economici şi pe ansamblu. Circuitul economic anual este prezentat ca un ansamblu de operaţiuni economice sau fluxuri. Fiecare operaţiune economică evidenţiază un transfer de mijloace băneşti între unităţile producătoare şi consumatori. SCN este prezentat sub formă matriceală, pentru a evidenţia relaţiile dintre elementele înregistrate în conturi. În matrice, fiecare cont este reprezentat de o linie şi o coloană. Operaţiunile care se evidenţiază în creditul conturilor (pasivele) sunt reprezentate pe linii, iar cele care figurează în debit (activele) sunt reprezentate pe coloane. Matricea simplificată a SCN, publicată de Oficiul de Statistică al O.N.U. separă cele 4 conturi în felul următor: - Contul „PRODUCTIE”, este separat în două grupe de subconturi şi anume: subconturile de mărfuri, în care se evidenţiază bunurile materiale şi nemateriale cu caracter de marfă, cu specificarea valorii mărfurilor desfăcute pe categorii de consumatori (unităţi productive, populaţie, formarea brută a capitalului, export) şi subconturile de activităţi, în care se evidenţiază ramurile producătoare de bunuri pe sectoare; In aceasta conceptie , contul „Productie” evidenţiază producţia de bunuri, pe de o parte, pe ansamblu şi pe producători, iar pe de altă parte, pe genuri de activităţi (ramuri). Se iau în consideraţie 4 categorii de producători: unităţile producătoare de mărfuri, producătorii de servicii guvernamentale, producătorii de servicii casnice şi instituţiile cu caracter nelucrativ care prestează servicii populaţiei. Fiecare operaţiune este înscrisă în debitul şi creditul contului, adica:. în credit valoarea vânzărilor de mărfuri şi exportul, iar în debit venitul brut (valoarea adăugată) şi importul. Mărimea venitului brut şi a importului trebuie să fie egală deci cu valoarea vânzărilor şi a exporturilor. Aceasta arată că valoarea adăugată este egală cu suma vânzărilor de bunuri de consum şi de investiţii corectată cu soldul relaţiilor import-export. - Contul „CONSUM” se separă tot pe două grupe de subconturi: subconturile de cheltuieli, în care se evidenţiază categoriile de cheltuieli (pentru cumpărături de mărfuri, pentru servicii guvernamentale, pentru obiective ale unor organizaţii particulare etc.) şi sectoarele care le fac (gospodăriile populaţiei, instituţiile guvernamentale etc.) şi subconturile de venituri, în care se evidenţiază categoriile de venituri în sectoarele care le-au realizat, adică veniturile brute sau valoarea adăugată a diferitelor sectoare pe elemente care le determină mărimea; - Contul „ACUMULARE” evidenţiază tranzacţiile sectoarelor instituţionale cu capital sau fonduri fixe. Este vorba, pe de o parte, de finanţarea investiţiilor brute şi a cheltuielilor pentru variaţia stocurilor făcute de diferite sectoare, iar pe de altă parte, de capitalul financiar folosit pentru achiziţii de pamânt şi fonduri nemateriale, de transferurile şi de consumul de capital fix; - Contul „RESTUL LUMII” evidenţiază tranzacţiile curente legate de importurile şi exporturile de bunuri, precum şi transferurile curente şi tranzacţiile de capital cu străinătatea. Sistemul Conturilor Nationale furnizează, aşadar, o serie de informaţii, pe baza cărora se efectuează calcule şi analize macroeconomice de mare importanţă. Cele mai semnificative sunt următoarele categorii de informaţii: - cele referitoare la producţia de bunuri şi la structura acestora pe ramuri de provenienţă şi pe sectoare unde se utilizează; - cele referitoare la repartiţia bunurilor, respectiv la formarea veniturilor, la formarea şi folosirea lor de către diferiţii agenţi economici; - cele referitoare la alocaţiile pentru formarea şi creşterea capitalului, la investiţii şi alte forme de acumulare în cursul anului; - cele referitoare la operaţiunile economice şi financiare cu străinătatea. Indicatorii macroeconomici determinati pe baza acestor informaţii au o largă utilizare în calculele şi analizele economice de interes naţional, pentru fundamentarea politicii economice a unei ţări şi pentru compararea nivelului şi structurii economice atinse de o ţară cu cele atinse de alte ţări. Bunurile sunt evaluate la preţurile producătorilor şi consumatorilor. În ambele cazuri pot fi preţuri ale factorilor de producţie, care nu includ impozitele indirecte, şi preţuri ale pieţei, care includ în mărimea lor şi impozitele indirecte. În cadrul SCN se întocmesc unele scheme sau tabele care reflectă diverse fluxuri, structuri şi relaţii, între care se distinge tabloul economic de ansamblu şi tabelul intrări-ieşiri (input-output) sau balanţa legăturilor dintre ramuri (sub acest nume a patruns in tara noastra,in perioada antedecembrista,sistemul lui Leontief). Tabloul economic de ansamblu cuprinde resursele şi utilizarea acestora, grupate pe conturi ale sectoarelor instituţionale şi pe conturi de operaţiuni. Unităţile din economia naţională sunt grupate în sectoare instituţionale în funcţie de principalele resurse şi după elementele reprezentative ale comportamentului economic. Tabelul intrări-ieşiri este o reprezentare coerentă a fluxurilor de bunuri şi servicii produse în ţară, precum şi cele schimbate cu restul lumii şi utilizate de către toate unităţile rezidente în cursul unui an, aratând şi structura costurilor de producţie pe fiecare ramură a economiei naţionale. Conţine conturi de bunuri şi servicii, contul de producţie şi contul de exploatare la nivelul fiecărei ramuri şi pe ansamblul economiei. Este format din patru tabele şi anume : - tabelul relaţiilor economiei naţionale, care arată structura acesteia, producţia internă şi importul; - tabelul consumului intermediar, care evidenţiază, pe rânduri, contribuţia ramurilor la formarea consumului de obiecte ale muncii din economie şi, pe coloane, ramurile de producţie beneficiare; - tabelul utilizării finale, care arată consumul final privat şi public, formarea brută de capital şi exportul, pe ramuri de provenienţă; - tabelul intrărilor primare, care reflectă elementele valorii adăugate în fiecare ramură şi contribuţia ramurilor la realizarea produsului intern brut. Intre ele sunt anumite corelatii care le asigura o autoverificare a datelor (pentru ca respecta teza contabila a dublei inregistrari , politicile contabile de evaluare a activelor si actelor comerciale,principiul autocontrolului tip balanta,etc.),dar si posibilitatea imbogatirii sau adancirii portofoliului informational,atunci cand este nevoie. 3.Calculul indicatorilor sintetici fundamentali. Asa cum aratam mai inainte , in SCN se calculează cinci indicatori sintetici principali, şi anume: produsul global brut, produsul intern brut, produsul intern net, produsul naţional brut şi produsul naţional net. Produsul global brut reprezintă valoarea bunurilor produse şi consumate în societate într-o periodă de timp determinată, de regulă, un an. Se folosesc doua moduri de calcul a acestuia (plus o combinatie intermediara) şi anume: - ca sumă a valorii producţiilor globale brute de bunuri în toate sectoarele naţionale, adică atât a celor care se realizează pe piaţă ca mărfuri cât şi a celor care nu au caracter de marfă. La instituţiile financiare, producţia brută include comisioanele încasate de acestea pentru serviciile prestate şi diferenţa dintre dobânzile şi dividentele încasate şi plătite. La societăţile de asigurare, include remuneraţia necesară pentru producerea unui serviciu şi nu totalul primelor de asigurare încasate. La instituţiile publice şi private fără scop lucrativ, producţia brută include costul de producţie sau consumul intermediar de bunuri şi servicii, remuneraţiile plătite salariaţiilor, consumul de capital fix şi impozitele indirecte plătite. Bunurile şi serviciile produse pentru piaţă se evalueză la preţurile încasate, iar serviciile produse de unităţile bugetare se evaluează la nivelul costurilor; - ca sumă a intrărilor intermediare şi a intrărilor primare. Intrările intermediare reprezintă valoarea bunurilor folosite pentru consum intermediar. În ramurile producţiei materiale, consumul intermediar include consumul de materii prime şi materiale, combustibili, energie şi apă cumpărate, cheltuielile de cercetare şi proiectare de produse, analize, încercări, probe, publicitate, comisioanele plătite organizaţiilor de comerţ exterior, plăţile pentru serviciile de transport şi telecomunicaţii, gospodărie comunală şi locativă, financiarbancare, cheltuielile cu protecţia muncii, deplasările personalului în interes de serviciu etc. Nu se includ în consumul intermediar cheltuielile care satisfac consumul lucrătorilor dar nu sunt legate direct de producţie, achiziţiile de utilaje de natura capitalului fix, cheltuielile cu reparaţiile construcţiilor şi bunurilor pentru prelungirea duratei de funcţionare sau sporirea capacităţii de producţie a acestora etc. La instituţiile financiare, consumul intermediar cuprinde chiria, cheltuielile generale de administraţie, costul miciilor reparaţii şi cheltuielile de întreţinere a localurilor, ca şi la societăţile de asigurare. La instituţiile publice şi private fără scop lucrativ, consumul intermediar reprezintă costurile de producţie aferente bunurilor şi serviciilor consumate. Intrările primare sunt formate din consumul de capital fix, respectiv amortizarea acestuia, remuneraţiile lucrătorilor, impozitele indirecte diminuate cu subvenţiile, excedentul de exploatare. Toate acestea reprezintă forme ale valorii adăugate, ca sumă a valorii consumului final şi a valorii consumului intermediar. Consumul final sau cheltuielile finale arată destinaţia finală a bunurilor produse în economie, respectiv consumul final public şi privat, formarea brută de capital, adică investiţiile şi variaţia stocurilor, şi exportul corespunzător importului. Limitat la sfera producţiei materiale, produsul global brut are un conţinut similar produsului social total. Produsul intern brut reprezintă valoarea bunurilor produse în societate în timp de un an şi ajunse în ultimul stadiu al circuitului economic. Acesta se determină pe ramuri ale economiei naţionale şi se însumează la nivelul acesteia. În principiu, la nivel de economie naţională, produsul intern brut este egal cu diferenţa dintre produsul global brut şi consumul intermediar. La nivel de ramură, se face diferenţa între producţia globală brută a acesteia şi consumul intermediar aferent. Si totusi produsul intern brut, principalul agregat macroeconomic al contabilitatii nationale, reprezinta rezultatul final al activitatii de productie a unitatilor producatoare rezidente. Acesta se poate calcula in varianta definitiva prin 3 metode: metoda de productie, metoda cheltuielilor si metoda veniturilor. Valorile PIB calculate independent prin cele 3 metode sunt reconciliate in vederea obtinerii unei estimari unice a PIB. (a). Metoda de productie Producţia globală brută exprimă valoarea bunurilor create, indiferent dacă au sau nu au caracter de marfă. Acestă modalitate de determinare a produsului intern brut la nivel de ramură sau economie este cunoscută sub numele de metoda de producţie. Intrand in sfera exactitatii,trebuie sa observam ca in cadrul acestei metode,produsul intern brut se determina pe baza urmatoarei formule: PIB = VAB + IP + TV - SP, in care: PIB = produsul intern brut la pret de piata; VAB = valoarea adaugata bruta la pret de baza; IP = impozite pe produse; TV = taxe vamale/drepturi asupra importurilor; SP = subventiile pe produse; iar: VAB = productia de bunuri si servicii - consum intermediar. Productia de piata reprezinta productia de bunuri si servicii vandute pe piata la preturi semnificative din punct de vedere economic sau destinate pietei. Prin conventie, conform SEC95, toate bunurile sunt considerate a fi vandute sau destinate pietei. Productia de servicii de piata cuprinde toate serviciile care sunt destinate pietei, fiind prestate de unitati ale caror costuri de productie sunt acoperite cu mai mult de 50% de veniturile provenite din vanzarea productiei lor: comert, transport, comunicatii, servicii personale si sociale. Criteriul veniturilor/costurilor este utilizat pentru toate serviciile de piata. Productia de piata este inregistrata si evaluata la pret de baza atunci cand este generata prin procesul de productie. Productia pentru consum final propriu cuprinde bunuri si servicii produse si retinute de producatorii lor fie in scopul consumului final, fie in scopul formarii brute de capital fix. Cum societatile nu au consum final, productia pentru consum final propriu este realizata numai de catre gospodariile populatiei, de exemplu, bunurile agricole produse si consumate de membrii aceleiasi gospodarii, serviciile de locuinte produse de proprietarii ocupanti etc. Bunurile si serviciile utilizate pentru formarea bruta proprie de capital fix pot fi produse de orice tip de intreprindere. Acestea includ masini-unelte, constructii realizate pentru uzul propriu al intreprinderii, locuintele si extinderile la locuinte realizate de catre gospodariile populatiei. Productia pentru consum final propriu este evaluata la pretul de baza al produselor similare vandute pe piata. Aceasta productie poate genera un excedent de exploatare net sau un venit mixt. Aceeasi regula este aplicata productiei de locuinta a proprietarilor ocupanti ai locuintelor. Evaluarea productiei pe cont propriu de constructii se bazeaza pe costurile de productie. Alta productie non-piata cuprinde bunurile si serviciile furnizate de unitatile apartinand administratiilor publice sau institutiilor fara scop lucrativ in serviciul gospodariilor populatiei catre alte unitati, in mod gratuit sau la preturi nesemnificative din punct de vedere economic. Aceasta se evalueaza pe baza costurilor de productie care rezulta din insumarea urmatoarelor elemente: consum intermediar, remunerarea salariatilor, consum de capital fix si alte impozite pe productie, mai putin subventiile pe productie. Productia non-piata se identifica cu total costuri de productie minus venituri din vanzari. Sectorul institutional "Administratii publice" ocupa un rol central in elaborarea conturilor nationale datorita numeroaselor informatii pe care le pune la dispozitie, nu numai asupra activitatii lui, dar si a celor desfasurate de celelalte sectoare, si datorita rolului sau privilegiat in politica economica a unei tari. Pentru realizarea conturilor acestui sector este necesara o buna cunoastere a organizarii administrative, a procedurilor contabile, a regulilor sale de functionare si a textelor juridice ce reglementeaza operatiunile. Asa cum se constata, aceste principii generale de evaluare a productiei prezinta numeroase particularitati, depinzand de natura activitatilor realizate , care trebuiesc solutionate corect si de aceea metoda in sine solicita si un volum sporit de munca. Se observa deasemeni ca diferenţa dintre produsul sau producţia brută şi consumul intermediar îmbracă forme diferite de exprimare şi caracterizare, respectiv consum, cheltuieli sau cerere finală şi valoarea adăugată, fapt care a condus la formularea a inca două metode specifice pentru calculul produsului intern brut, anume metoda veniturilor şi metoda cheltuielilor , care sunt mai operationale,chiar daca nu suficient de bogate informational. (b). Potrivit metodei veniturilor, care este cea mai răspândită, produsul intern brut se calculează ca sumă a costurilor care alcătuiesc valoarea adăugată în toate instituţiile producătoare din ţară, şi anume: -impozitele indirecte nete, adică impozitele indirecte plătite minus subvenţiile încasate, -consumul de capital fix sau amortizarea, - retribuţiile salariaţilor şi - excedentele de exploatare. Detaliind lucrurile,ajungem la urmatoarea formula de calcul a PIB, prin metoda veniturilor : PIB = R + EBE + AIP - ASP + IP+TV-SP, in care: R = remunerarea salariatilor; EBE = excedentul brut de exploatare; AIP = alte impozite pe productie; ASP = alte subventii pe productie; IP = impozite pe produse; TV = taxe vamale (drepturi asupra importurilor); SP = subventiile pe produse. Calculul produsului intern brut prin metoda veniturilor implica estimarea lui ca suma a componentelor valorii adaugate brute, si anume remunerarea salariatilor, alte impozite fara subventii pe productie si excedentul brut de exploatare/venitul mixt. Contul de exploatare, ce sta la baza PIB prin metoda veniturilor, este calculat nu numai pe ramuri omogene, ci si pe sectoare institutionale, concomitent cu realizarea contului de productie. Aceasta etapa de calcul este parte integranta a tabelului intrari-iesiri si a tabelului conturilor economice integrate, constituind tabelul intrarilor primare. Impozitele indirecte sunt sumele de bani pe care unităţile le plătesc statului sau unor organisme internaţionale şi pe care le includ în costurile lor de producţie. Este vorba de impozite asupra producţiei, vânzării, achiziţionării sau utilizării de bunuri şi de taxele vamale de import. Aici nu intră impozitele directe pe venit sau pe avere plătite de întreprinderi, pentru că acestea sunt incluse în valoarea adăugată ca parte a profitului din care se suportă (excedent de exploatare). Subvenţiile se acordă de către stat întreprinderilor publice sau private pentru acoperirea parţială a costurilor acestora. Subvenţiile sunt legate de valoarea bunurilor produse, exportate sau consumate, de forţa de muncă ocupată sau de suprafeţele utilizate pentru producţie, precum şi de modul de organizare sau executare a acelei producţii. Sumele acordate de stat întreprinderilor private pentru finanţare ainvestiţiilor, acoperirea daunelor sau pierderilor suferite de echipamentele imobiliare sunt considerate transferuri de capital şi nu subvenţii. Consumul de capital fix exprimă valoarea bunurilor cu caracter de echipamente consumate pentru producţie în timp de un an, ca urmare a uzurii fizice normale. Distrugerile din diferite cauze şi scoaterea din uz din cauza uzurii morale se consideră pierderi de capital fix. Excedentul de exploatare este diferenţa dintre produsul sau producţia brută, pe de o parte, şi consumul intermediar, pe impozitele indirecte nete, consumul de capital fix şi remuneraţiile salariaţilor, pe de altă parte. În principiu, este vorba de profit. Pot să apară excedente de exploatare numai la întreprinderile care îşi valorifică producţia la preţul pieţei. Nu este cazul la administraţiile publice care prestează servicii către terţi la preţul de cost al acestora. (c).Potrivit metodei cheltuielilor sau utilizării finale, produsul intern brut se calculează prin însumarea destinaţiilor finale ale producţiei şi anume: consumul final public (guvernamental), consumul final al gospodăriilor populaţiei (menajelor), consumul final al instituţiilor private fără scop lucrativ, formarea brută de capital şi exportul net. Trebuie avut in vedere tipul de cheltuiala finala in care este angajat fiecare sector institutional, deoarece consumul este privit din unghiuri diferite, influentand momentul inregistrarii si evaluarea. Sintetizand aceste elemente,insemneaza ca Produsul intern brut (PIB) , calculat dupa metoda cheltuielilor, se prezinta astfel: PIB = CF + FBCF + VS + (E - I), in care: CF = consumul final efectiv; FBCF = formarea bruta de capital fix; VS = variatia de stoc; E = exporturile de bunuri si servicii; I = importurile de bunuri si servicii. In contextul conturilor nationale, consumul poate fi privit din doua perspective, si anume: perspectiva cheltuielii si cea a consumului efectiv. Perspectiva (angajarea) cheltuielii sta la baza SEC95, deoarece este relevant cine plateste efectiv pentru consum, indiferent ca plateste cu moneda, prin barter, se angajeaza intr-o datorie sau produce pe cont propriu. SEC95 include si conceptul de consum efectiv, care presupune - pentru gospodarii - nu numai cheltuielile, dar si transferurile sociale in natura. Acestea din urma sunt bunuri sau servicii individuale produse ori achizitionate de administratia publica sau IFSLSGP si furnizate gratuit gospodariilor. Astfel, consumul efectiv al administratiei publice si al IFSLSGP exclude aceste bunuri si servicii. Exemple de consum individual de bunuri si servicii sunt ingrijirea sanatatii, educatie, servicii culturale si, prin conventie, toate serviciile furnizate de IFSLSGP. Numai administratiile publice furnizeaza servicii colective. Principalele surse de date utilizate in calculul agregatului Cheltuiala pentru consumul final efectiv sunt: ▪ surse de date statistice: ASA, ABF, balanta produselor agricole, date provenite de la directia de specialitate de comert din cadrul INS, alte surse statistice; ▪ surse de date contabile si financiare: situatiile financiare furnizate de MFP; ▪ surse de date administrative: executia bugetului administratiilor publice, veniturile si cheltuielile institutiilor publice finantate partial sau total din fonduri extrabugetare; declaratiile privind venitului global depuse de catre intreprinzatorii individuali si asociatiile familiale, obtinute de la MFP; ▪ alte surse: balanta de plati elaborata de BNR Pentru determinarea consumului final public, din valoarea producţiei brute a administraţiilor publice prestatoare de servicii se scade valoarea vânzărilor către terţi şi formarea brută de capital pentru uz propriu. Producţia brută se calculează la costurile de producţie şi cuprinde valoarea consumului intermediar,remuneraţiie salariale, consumul de capital fix şi eventualele impozite indirecte suportate de acestea. Consumul intermediar cuprinde: cheltuielile militare, indiferent de durata de viaţă a bunurilor cu destinaţie militară achiziţionate; aeronavele şi vehiculele militare; construcţiile realizate pentru nevoile armatei. Formarea brută de capital cuprinde: construcţiile pentru uz propriu şi reparaţiile capitale la clădiri, căile de comunicaţie, barajele, drumurile forestiere, antrepozitele s.a. executate adesea de ministerele de profil. Nu se cuprind lucrările pentru nevoile apărării naţionale, dar se include variaţia stocurilor materiale. Consumul final al gospodăriilor populaţiei cuprinde consumul de bunuri şi servicii procurate de acestea pe piaţa internă, plus achiziţiile directe efectuate de rezidenţi în străinătate, minus achiziţiile directe de bunuri şi servicii efectuate de nerezidenţi pe piaţa internă. Instituţiile private fără scop lucrativ care prestează servicii către populaţie (asociaţii, sindicate, şcoli, spitale, fundaţii, cluburi) nu urmăresc realizarea de profit de pe urma activităţii desfăsurate. Cheltuielile de consum final ale acestora sunt egale cu producţia lor brută minus vânzările lor de bunuri şi servicii şi eventuala formare de capital brut pentru uz propriu. Formarea brută de capital cuprinde: achiziţiile nete ale producătorilor de bunuri materiale şi reproductibile cu o durată de serviciu de cel puţin un an, cheltuielile producătorilor pentru îmbunătăţirea sau modificarea echipamentelor lor în scopul ameliorării vieţii economice şi a randamentelor; cheltuielile efectuate pentru punerea în valoare sau creşterea bonităţii terenurilor sau extinderea pădurilor, minelor, plantaţiilor, livezilor; costul net al achiziţionării şi creşterii de animale pentru lapte, lână etc. şi de reproducători; marjele de intermediere, onorariile avocaţiilor, timbrele fiscale, cheltuielile de justiţie şi alte cheltuieli de transfer privind terenurile, zăcămintele minerale, pădurile si alte bunuri tangibile nereproducătoare similare, activele nefinanciare şi echipamentele de ocazie. Formarea brută de capital cuprinde şi creşterea stocurilor de materii prime şi materiale achiziţionate de producători pentru consumul intermediar, produsele finite destinate vânzării, animalele crescute pentru sacrificare, rezervele de materiale strategice etc., dar nu cuprinde pâmântul, zăcâmintele minerale şi pădurile (cu excepţia cheltuielilor legate de transferul de proprietate), construcţiile şi alte bunuri durabile achiziţionate de administraţiile publice, destinate în principal scopurilor militare şi care se consideră cheltuieli curente şi intră în consumul intermediar, costul cercetării şi prospectării minereurilor (din acelaşi considerent), precum nici alte categorii de cheltuieli. Exporturile şi importurile de bunuri şi servicii se referă la mărfuri, transporturi şi telecomunicaţii, prestaţiile de asigurare. Exporturile de mărfuri se exprimă în condiţia f.o.b., iar importurile în condiţia c.i.f. Produsul intern net se determină ca diferenţă între produsul intern brut sau valoarea adăugată brută şi consumul de capital fix, respectiv amortizarea; acesta echivalează cu valoarea adăugată netă. Elementele sale componente, după metoda veniturilor de calcul a produsului intern brut, sunt: impozitele indirecte nete, retribuţiile salariaţilor şi excedentul de expoatare. După metoda cheltuielilor finale de calcul a produsului intern brut, elementele componente ale produsului intern net sunt: -consumul final public şi privat, - formarea netă de capital, şi - exporturile nete. Produsul naţional brut şi,respectiv, net au la bază conceptul de venit naţional. Este vorba de faptul că există agenţi economici rezidenţi care îşi desfăşoară activitatea în străinătate, unde obţin venituri şi fac cheltuieli, şi agenţi economici nerezidenţi care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul naţional, unde obţin venituri şi efectuează cheltuieli. Prin urmare, produsul intern trebuie corectat cu soldul activităţilor celor două categorii de agenţi economici: soldul pozitiv se adaugă, iar soldul negativ se scade si ne conduceastfel la venitul national si,dupa cum se observa,calculul său are la bază teoria factorilor de producţie. În SCN se determină deasemeni, venitul disponibil şi produsul disponibil. Venitul disponibil se determină astfel: ca sumă a veniturilor disponibile ale agenţilor economici naţionali; ca sumă a cheltuielilor naţionale şi a soldului balanţei de plăţi externe; ca sumă a consumului final privat, a consumului final public, a formării brute de capital şi a soldului balanţei de plăţi externe. Acest indicator arată în ce măsură veniturile agenţilor economici naţionali acoperă cheltuielile acestora sau dacă pentru aceasta este nevoie să se apeleze la resurse externe (când balanţa de plăţi externe este deficitară) ori dacă resursele interne depăşesc nevoile naţionale şi o parte din acestea poate fi pusă la dispoziţia altor ţări (când balanţa de plăţi externe este excedentară). Venitului disponibil îi corespunde produsul disponibil, care este format din bunuri şi servicii cu o structură determinată. Produsul disponibil este egal cu produsul intern brut plus importul minus exportul. 4. Abordarea exhaustivitatii O atentie speciala in cadrul procesului de elaborare a PIB din Romania este data estimarilor de „ economie neobservata” , includerea lor oferind un plus de calitate si exhaustivitate strict necesare conturilor nationale ,mai ales atunci cand este vorba de multe activitati colaterale,intamplatoare,ocazionale,etc.cum este cazul asigurarii minimei rezistente pentru milioane de romani. Manualul OCDE - editia 2002 - privind masurarea economiei neobservate, elaborat in stransa conexiune cu SCN93, se refera la urmatoarele arii problematice: (a). productia subterana - ce evita fiscalitatea sau anumite reglementari legale, (b). productia ilegala - interzisa prin lege, (c). productia sectorului informal din cadrul gospodariilor populatiei si (d). productia gospodariilor pentru consum final propriu. Manualul contine sugestii de abordare a estimarilor pentru fiecare arie in parte, urmarite in conturile nationale romanesti. : Pentru identificarea economiei neobservate in Romania se recurge la clasificarea intregii economii in doua sectoare formal si informal. Metoda folosita de INS a fost imbunatatita an de an in functie de noile surse de date existente, iar din anul 1996 exista o stabilitate a surselor de date, metodologia fiind aceeasi si asigurand comparabilitatea datelor. (a). Pentru sectorul formal se are in vedere abordarea subraportarii utilizarii fortei de munca, precum si a evaziunii fiscale de catre societatile nefinanciare, cu impact in subraportarea valorii adaugate brute. Evaluarea fortei de munca neinregistrate - "munca la negru" - reprezinta cea mai importanta parte a economiei neobservate. Metoda folosita se bazeaza pe compararea cererii si ofertei de munca cu scopul de a identifica persoanele care realizeaza o activitate legala intr-o unitate din sectorul formal, dar nu sunt declarate autoritatilor. Estimarea ofertei de forta de munca foloseste datele din AMIGO si alte surse administrative privind participarea populatiei pe piata muncii. Ancheta ofera informatii despre numarul de persoane care au declarat ca au desfasurat o activitate platita in perioada de referinta. Estimarea ofertei de forta de munca se realizeaza pe ramuri omogene de activitate, la nivel de doua cifre CAEN, fara agricultura si administratie publica. Productia agricola se calculeaza in conturile nationale, folosind date cantitative, iar pentru administratia publica se aplica ipoteza conform careia unitatile apartinand acestui sector nu subevalueaza activitatea depusa. Ancheta structurala anuala este sursa de date pentru cererea de forta de munca. Astfel, se utilizeaza datele privind numarul mediu de angajati, pe activitati omogene,( la nivel de 4 cifre CAEN). Diferenta dintre numarul persoanelor care au declarat ca muncesc intr-o intreprindere si numarul persoanelor declarate angajate de intreprinderi reprezinta "munca la negru". Munca la negru este evaluata cu aceleasi componente ale situatiei legale: salarii brute medii, contributii la asigurari sociale etc. Consumul intermediar este determinat folosind aceeasi pondere in productie ca cea obtinuta de intreprinderile mici pentru respectivele ramuri de activitate. In conturile nationale romanesti se fac si estimari privind evaziunea de la plata taxei pe valoarea adaugata. Evaziunea fiscala se obtine ca diferenta intre TVA teoretica si cea incasata la bugetul de stat. TVA teoretica este estimata cu ajutorul elementelor de consum intermediar, consum final al gospodariilor populatiei, consum final al administratiei publice si private si FBCF, pe baza cotelor de TVA pe produse, stabilite prin lege. Aceasta frauda fiscala este inclusa in valoarea productiei, precum si in valoarea adaugata bruta pentru fiecare ramura corespunzatoare. (b). In ceea ce priveste sectorul informal, estimarea economiei neobservate se realizeaza pentru toate activitatile realizate de asociatiile familiale si lucratorii pe cont propriu. Informatiile despre aceste activitati provin de la MFP. Estimarea nu este pur de subraportare, pentru ca metoda contine, de asemenea, si o problema de neinregistrare si de lipsa a anchetelor statistice pe acest segment al economiei. Pe baza datelor din ancheta fortei de munca se estimeaza numarul de persoane care lucreaza in asociatii familiale si al intreprinzatorilor individuali/liber-profesionisti. Realizarea estimarilor se face pe principiul conform caruia veniturile persoanelor nesalariate nu pot fi mai mici decat media castigurilor realizate de angajatii din unitatile mici cu acelasi domeniu de activitate. Declaratiile de venit ale asociatiilor familiale si lucratorilor pe cont propriu, depuse la MFP, sunt comparate si ajustate cu valoarea acestor calcule. Astfel, sunt ajustate veniturile, evaziunea fiscala a unitatilor inregistrate in sectorul informal fiind total eliminata. O alta categorie importanta a economiei neobservate o reprezinta activitatea realizata de unitatile neinregistrate din sectorul informal. In aceasta categorie intra: croitorii, mecanicii auto, coaforii, zugravii, instalatorii, profesorii care predau lectii particulare, persoane care inchiriaza casa in timpul vacantei etc. Pentru astfel de activitati se realizeaza evaluari distincte, folosindu-se ipoteze specifice si surse de date disponibile din sistemul statistic, pentru urmatoarele ramuri de activitate: hoteluri, constructii, educatie. 5. Produsul intern brut in preturi constante Un avantaj substantial, ca sistem contabil, al conturilor nationale consta in posibilitatea evaluarii in preturi constante. In conturi nationale se poate realiza descompunerea in timp a variatiilor agregatelor sale in "variatii de pret" si "variatii de volum", furnizand un cadru potrivit construirii unui sistem de indici de volum si de pret si asigurarii coerentei datelor statistice. Importanta politica a acestor estimari reiese din “ Pactul de crestere si stabilitate” , care recunoaste o recesiune severa - caz in care se accepta un deficit guvernamental mai mare de 3% din PIB - atunci cand "scaderea anuala a PIB-ului real este de cel putin 2%". PIB real inseamna cresterea in volum a PIB, ceea ce a condus la o preocupare la nivel european de armonizare a datelor de pret si volum din conturi nationale, prin emiterea deciziilor Comisiei 98/715/CE de clarificare a anexei A la Regulamentul (CE) nr. 2.223/96 al Consiliului privind Sistemul european de conturi nationale si regionale din Comunitate, referitor la principiile de masurare a preturilor si volumelor si 2002/990/CE care aduce clarificari suplimentare anexei A la Regulamentul (CE) nr. 2.223/96 al Consiliului privind Sistemul european de conturi nationale si regionale din Comunitate, referitor la principiile de masurare a preturilor si volumelor, si elaborarea de catre Eurostat in anul 2001 a Manualului privind masurarea preturilor si volumelor in conturi nationale. Prin aceste documente sunt definite si clarificate metodele A - recomandate, B - acceptabile si C - inacceptabile pentru masurarile in pret si volum pe produse, care sunt urmarite permanent in procesul de elaborare a conturilor nationale din Romania. Produsul intern brut in preturi constante se estimeaza in cadrul sistemului conturilor nationale romanesti prin doua metode: metoda de productie si metoda cheltuielilor. Pentru fiecare metoda se folosesc indici independenti ai componentelor, iar rezultatele finale sunt supuse reconcilierii. Conturile nationale inregistreaza nu numai tranzactiile unui anumit produs descompuse cu usurinta in cantitate si pret, ci si ansamblul fluxurilor economice ce se formeaza in economie in timpul proceselor de productie, repartitie si consum. Conform SEC95, indicii utilizati in elaborarea conturilor nationale in preturi constante sunt: indicele de tip Paasche - pentru construirea indicilor de pret - si indicele de tip Laspeyres - pentru construirea indicilor de volum, impreuna cu utilizarea anului anterior ca an de baza - sistem de indici inlantuiti. Pentru calculul indicelui Paasche se folosesc ca ponderi valorile perioadei curente, in timp ce pentru indicele Laspeyres, ponderarea se realizeaza cu valorile perioadei de baza. Indicii Laspeyres si Paasche sunt simetrici, deoarece prin inmultirea dintre indicele de volum si cel de pret se obtine indicele de valoare. Produsul intern brut in preturi constante rezulta din elementele sale componente evaluate in preturi constante. Productia de piata si cea pentru consum final propriu se trateaza impreuna asa cum recomanda SEC95. Criteriul esential de care se tine seama este acela ca pretul sau volumul productiei in sine sunt supuse masurarii, si nu intrarile sale. Principalele metode pentru estimarea productiei in preturi constante sunt: ▪ metodele deflatarii prin pret; se folosesc urmatorii indici de pret cu care se deflateaza valoarea productiei in preturi curente: indicii de pret ai productiei industriale; indicii de cost in constructii; indicii preturilor de consum; indicii valorii unitare; preturile "intrarilor", de exemplu pretul fortei de munca sau un pret mediu al consumurilor intermediare etc.; ▪ metoda extrapolarii volumului, utilizandu-se indicii de volum ai productiei, indicatori de volum ai "intrarilor", de exemplu: numarul salariatilor sau schimbarea de volum a consumului intermediar. Estimarea productiei de bunuri si servicii in cadrul conturilor nationale se evalueaza in preturi de baza, iar estimarea ei in preturi constante trebuie sa tina seama de caracteristicile elementelor componente si de modul de formare si utilizare a productiei in economie. Pentru evaluarea productiei de piata si a celei pentru consum propriu in preturile anului anterior se utilizeaza in general indici de pret si de volum agregati conform nomenclatorului de produse adoptat pentru realizarea echilibrului resurse-utilizari si care sunt disponibili in sistemul statistic. Principalii indici folositi pentru estimarea productiei de piata si a serviciilor sunt: indicii de pret ai productiei industriale; indicii preturilor de consum, indici de pret pentru productia agricola si indici de cost pentru constructii, indicii de in preturi constante, luandu-se in considerare volum ai productiei. Consumul intermediar este estimat componenta sa structurala. El se deflateaza produs cu produs pe baza detalierii pe care o permite TII, respectiv 105 ramuri/produse, avand drept avantaj faptul ca, pentru toate ramurile, consumul intermediar este descris in aceeasi clasificare de produs, astfel incat diferitii deflatori utilizati pentru un anumit produs pot fi comparati. Volumul total al consumului intermediar pentru fiecare ramura se obtine prin suma volumelor intrarilor pentru toate produsele. Astfel, in cadrul tabelului intrari-iesiri fiecarui element i se aplica indicele de pret al productiei, precum si al importului utilizat in consumul intermediar. Ajustarile sunt plauzibile si se repeta pana se obtine o valoare finala. Estimarea consumului final in preturi constante se face pentru fiecare element component, astfel: valoarea de cheltuiala pentru consum final al gospodariilor populatiei se determina in preturi constante folosind urmatorii indici: indicii preturilor de consum pentru cumpararile de marfuri si servicii; indici de pret care se utilizeaza pentru determinarea volumului consumului de bunuri obtinute in gospodaria proprie; indice de pret la nivelul chiriei de pe piata pentru estimarea serviciilor de locuinte pentru proprietari; indici de pret pentru productia de nepiata pentru cheltuiala de consum final a administratiei publice 6.Contabilitatea nationala si previziunea Contabilitatea naţională,asa cum am descris-o mai inainte ,este – inainte de toate - un instrument prin care se descriu structurile şi fluxurile din economie, în vederea asigurării informaţiilor necesare analizelor şi previziunilor economice. Acest sistem informaţional macroeconomic permite analiza evoluţiei cererii şi ofertei de bunuri şi servicii din perspectiva creşterii economice, a evoluţiei costurilor şi profiturilor întreprinderilor, a formării şi utilizării acumulărilor tuturor agenţilor, a relaţiilor economice externe etc. De aceea, în afară de conturile ce reflectă activitatea trecută, se elaborează conturi prospective, pe termen scurt, pentru anul în curs şi cel viitor, precum şi pe termen mediu, pentru o perspectivă de câţiva ani. Principalele obiective ale previziunilor sunt evoluţia producţiilor diferitelor ramuri, a ocupării forţei de muncă, a salariilor, a fondurilor fixe, precum şi a modului în care previziunile sunt coerente din perspectiva resurselor, a corelaţiilor dintre ramuri, a evitării şomajului etc. Elaborarea conturilor naţionale, a tabloului economic de ansamblu şi a tabloului operaţiunilor financiare este o acţiune complexă, care presupune în afară de strângerea informaţiilor primare, mai multe etape succesive de corectare, echilibrare şi revizuire a informaţiilor disponibile. Sistemul Conturilor Naţionale (S.C.N.) sau Contabilitatea Naţională, constituie principalul instrument de evidenţă şi analiză macroeconomică utilizat în statistica internaţională de aproape toate statele lumii, în principal cele cu economie de piaţă. Pornind de la obiectul său, descrierea proceselor şi legăturilor din economie-diversele particularităţi ale S.C.N. pot fi sistematizate astfel: - S.C.N. este o metodă de înregistrare şi prezentare constatativă a economiei, având drept scop imediat să descrie cifric activitatea economică, fluxurile materiale de venituri şi financiare care au loc între diferiţi agenţi economici; - S.C.N. este o reprezentare cantitativă sintetizată şi agregată a realităţii economice care se compune, de fapt, dintr-o multitudine de elemente variate. Elementele care se măsoară prin S.C.N. pot fi atât fluxurile unei perioade cât şi stocurile de bunuri şi valori financiare existente la un moment dat, elemente care se exprimă la nivel macroeconomic prin indicatori valorici; - realitatea economică care este reflectată de S.C.N. se grupează din punct de vedere al caracteristicilor de spaţiu în profil naţional, plurinaţional şi regional, pentru ţări cu dimensiuni mari şi cu o economie complexă şi după caracteristici de timp. Conturile se alcătuiesc trimestrial, anual, pe mai mulţi ani sau la un moment dat; - S.C.N. reflectă prin conţinutul său mecanismul economiei de piaţă, permiţând să pună în evidenţă şi să dea posibilitatea să analizeze producţia, repartiţia, consumul şi acumularea de bunuri şi servicii ca procese care au loc în cadrul şi între agenţii economici, inclusiv menaje, purtând denumirea generică de subiecţi economici; - S.C.N. foloseşte tehnica contabilă, principiul dublei înregistrări, astfel fiecare cont înregistrează pe de o parte resursele, iar pe de altă parte folosirea acestora. S.C.N. utilizează tehnica contabilă şi pentru alcătuirea seriilor statistice sau pentru calculul indicatorilor macroeconomici în care se sintetizează activitatea şi pentru alcătuirea conturilor analitice, care exprimă activitatea desfăşurată de agenţii economici în cadrul ansamblului economic analizat. Aşa cum rezultă din documentele O.N.U., noul sistem al conturilor nationale permite atât descrierea şi analiza structurilor economice, cât şi asigurarea unor norme internaţionale cu caracter unitar pentru calcularea celor mai importanţi indicatori macroeconomici. El are numeroase valente specifice de mare valoare pentru ca pleaca de la alta conceptie si anume aceea ca între conturile naţionale (cadrul central) şi conturile de bază ale unităţilor studiate se interpun conturi intermediare, care se stabilesc pe baza datelor agenţilor economici şi utilizează concepte şi moduri de evaluare inspirate din analiza economică, asigurând trecerea către conturile cadrului central. Ca urmare a acestor operaţiuni, conturile naţionale sunt disponibile în formă definitivă după trei ani de la declanşarea operaţiilor de înregistrare pentru anul de bază. Fundamentarea deciziilor economice, curente are la bază informaţii furnizate de conturi provizorii care se revizuiesc permanent. Prin urmare, asigurarea permanentă cu informaţii cât mai exacte şi în acelaşi timp operaţionale presupune un sistem de conturi definitive, semidefinitive, provizorii şi previzionale care se înlănţuie după un program temporal bine gândit. În fiecare an se elaborează bugete economice, conturi previzionale pentru anul în curs şi pentru anul următor, care stau la baza elaborării politicii economice a statului şi se concretizează în special în legi financiare. Această acţiune complexă de elaborare a sistemului de conturi previzionale începe cu proiectarea echilibrului de bunuri şi servicii. Primul pas constă în determinarea cererii finale pe componente (si iata cateva elemente exemplificative). Consumul menajer (al familiilor sau gospodăriilor), principalul factor al evoluţiei producţiei se estimează plecând de la legile de evoluţie a consumului în funcţie de dinamica venitului şi de modul de repartizare a cheltuielilor pentru consum între diferite categorii de bunuri şi servicii. Pentru echipamente necesare gospodăriilor, inclusiv autoturisme, se utilizează rezultatele anchetelor privind intenţia de cumpărare. Utilizând modele econometrice complexe se stabilesc dinamicile diferitelor categorii de bunuri şi servicii înfuncţie de veniturile disponibile. În ceea ce priveşte investiţiile, modalităţile de evaluare sunt diferite în funcţie de disponibilitatea informaţiei. Astfel, investiţiile administraţiei publice se determină uşor pe baza bugetelor centrale şi locale care concretizează în cifre dimensiunea proiectelor de dezvoltare ce se au în vedere în perioada viitoare. Estimarea investiţiilor productive impun o metodologie complexă, nu lipsită de dificultăţi. Pentru intreprinderile publice şi marile întreprinderi private volumul investiţiilor se cunoaşte direct. Pentru altele se utilizează diferite surse informaţionale, cum ar fi anchetele special organizate. Cu ajutorul unor modele econometrice se pot previziona investiţiile cu suficientă precizie. În sfârşit, investiţiile menajelor, concretizate în special în locuinţe, se previzionează ţinând seama de volumul construcţiilor în curs de execuţie şi de informaţiile furnizate de statisticile privind autorizaţiile de construire. Exportul şi importul se pot previziona de specialişti în evoluţia conjuncturală a pieţei externe. Dar fluctuaţiile comerţului exterior sunt de foarte multe ori imprevizibile. De aceea, modelele de previziune trebuie să conţină variabile aleatoare. După evaluarea tuturor componentelor cererii finale şi a importurilor se trece la evaluarea producţiei interne brute pentru a verifica dacă satisface cererea finală. Pe grupe de produse se previzionează nivelul posibil al producţiei şi al stocurilor şi rezervelor de produse finite. Compararea resurselor cu utilizările se realizează în cadrul unui tabel intrări-ieşiri în unităţi naturale pentru care se cunosc elementele Cadranului II (utilizările) şi ale Cadranului III (producţia şi importul). Pentru a cunoaşte producţia necesară trebuie să se determine consumul intermediar, folosind coeficienţii tehnici de consum în unităţile naturale. Pentru eliminarea unor disproporţii ce pot apărea între ramuri, deci pentru a se realiza echilibrarea balanţei, urmează să se analizeze corelaţiile dintre cererea şi oferta unor produse, să se efectueze echilibrarea lor cu ajutorul preţurilor. Introducerea preţurilor se face în două etape: prima etapă constă în folosirea preţurilor constante care permit previzionarea volumului producţiei şi echilibrarea balanţei la preţurile anului de bază, iar în cea de a doua etapă se construieşte balanţa intrări-ieşiri în preţurile curente ale anului de previziune. Toate aceste operaţiuni presupun o serie de corectări, ajustări şi chiar acceptarea unor convenţii pentru realizarea coerenţei de ansamblu şi a echilibrării balanţei. Cunoscând producţia şi consumul, se poate trece la elaborarea costurilor previzionale ale societăţilor şi ale antreprizelor individuale, ale administraţiei publice etc. Principalele probleme care se ridică în această etapă constau în previzionarea efectivului de salariaţi, productivităţii muncii, a salariilor, a impozitelor şi cotizaţiilor sociale, care sunt elemente ale diferitelor costuri. Aceste previziuni furnizează informaţii pentru tabloul economic de ansamblu şi tabloul previzional al operaţiunilor financiare. Complexitatea procesului previzional impune integrarea tuturor variabilelor şi a relaţiilor dintre acestea, precum şi a etapelor descrise anterior, într-un model formalizat care să permită reprezentarea realităţii şi în acelaşi timp utilizarea tehnicii electronice de calcul. Dintre modelele utilizate de ţările care au adoptat sistemul conturilor naţionale (S.C.N.) se impune, prin complexitatea sa, modelul econometric pe termen mediu, francez, denumit Dinamica multisectorială (D.M.S.). Acest model este dinamic, secvenţial (rezultatele fiecărui an influenţează economia anilor viitori) şi multisectorial. El conţine ecuaţii de comportament şi egalităţi contabile. În afară de variabile exogene (populaţia, conjunctura internaţională, preţul energiei etc) modelul conţine variabile de comandă cum sunt nivelul prestaţiilor sociale, nivelul impozitelor. Pe baza modelului se pot descrie scenarii ale evoluţiei economice în diferite ipoteze, modelul permiţând simularea în condiţiile când se modifică una sau mai multe variabile exogene sau endogene. Logica modelului poate fi sintetizată astfel: - soluţiile fiecărui an se determină succesiv realizându-se echilibrarea permanentă a soluţiilor anuale; - cererea finală determină producţia; cunoscându-se nivelul producţiei, se determină capitalul şi forţa de muncă necesară prin utilizarea unor funcţii de producţie; - cunoscând elementele anterioare se calculează costul şi apoi preţul (cu condiţia cunoaşterii salariilor, taxelor sociale şi impozitelor). Preţul depinde deci de salarii, dar şi salariul depinde de preţuri; de aceea, ele se calculează simultan, plecând de la ecuaţia în care intră producţia, nivelul utilizării capitalului, nivelul angajării forţei de muncă, nivelul taxelor şi al impozitelor; - se determină venitul distribuit, partea menajelor şi ceea ce rămâne întreprinderilor (profitul); de aici rezultă rata rentabilităţii capitalului investit, precum şi valoarea ratei care intervine în determinarea investiţiilor; - cererea finală se compune din consumul menajelor şi schimbul extern. Consumul menajelor se determină cunoscând venitul. Având în vedere că venitul se deduce din producţie şi din preţ, rezultă că apare o conexiune inversă de corecţie,pentru ca s-a plecat de la cererea finală pentru a determina producţia, venitul şi consumul; o conexiune analogă apare pentru comerţul exterior; capacitatea de export şi de import depinde de preţulintern comparat cu cel extern. De asemenea, nivelul exportului depinde de rata de utilizare a capacităţilor de producţie, deci reglarea depinde simultan de preţ şi de capacitatea de producţie. Acestea sunt elementele de baza, numai ca schema exclude „administraţia” şi instituţiile financiare , astfel ca trebuiesc preluate si ele din bilanturile institutiilor financiar-bancare si din cele ale administratiei publice , pentru ca astfel sistemul sa fie complet. Descrierea de pana acum este schematica (dar este exacta) si ne demonstreaza ,daca mai era necesar, cum conturile nationale ofera o prezentare sistematica si detaliata a economiei totale - regiune, tara, grup de tari -, a componentelor sale, precum si a relatiilor cu alte economii, acoperind o anumita perioada de timp - an, trimestru, semestru etc. Indiferent de intinderea spatiala si temporala a estimarilor, conturile nationale se calculeaza pe baza aceluiasi cadru stabilit prin regulamentul mentionat. Sistemul european de conturi (SEC 95) este armonizat cu numeroase concepte si clasificari utilizate in cadrul altor statistici sociale si economice, cum ar fi cele privind ocuparea, industria sau comertul exterior,demografia,investitiile si capitalul fix si multe altele. Se intelege astfel ca constructia informationala a conturilor anuale,nu este o problema simpla. Ea cere o forte buna cunoastere a ansamblului economic national,a modului in care se formeaza,se antreneaza si se utilizeaza resursele,apoi metodele,procedurile,tehnicile de operare contabila,de calcul statistic , etc.probleme complexe si in permanenta evolutie (pentru ca politica si strategia economica evoluiaza si ele),dar eu m-am limitat la aceasta schema sumara,sperand ca “economistii” nostri le-au invatat la facultate,la masterate,la atatea programe si cursuri de “invatare”rapida de care nu mai ai loc sa intorci!(Pentru cei interesati ,pe blogul “Clubul Universitarilor Liberi”,se gaseste o varianta mai dezvoltata,mai concreta,cu multe detalii subtile). ADENDUM : ANEXE EXPLICATIVE: Anexa 1 – Conceptia si cadrul legislativ Implementarea conturilor nationale in Sistemul statistic romanesc a constituit o prioritate a perioadei de tranzitie, incepand cu anul de calcul 1989. In Romania, Sistemul european de conturi nationale si regionale versiunea 1995 - SEC95 - se aplica incepand cu anul 1998. Metodologia SEC95 este obligatoriu de aplicat, prin Regulamentul (CE) nr. 2.223/96 al Consiliului din 25 iunie 1996 privind Sistemul european de conturi nationale si regionale din Comunitate, referitor la principiile de masurare a preturilor si volumelor, cu modificarile ulterioare, in tarile membre ale Uniunii Europene, fiind cadrul compatibil pe plan international cu Sistemul conturilor nationale versiunea 1993 - SCN93 -, utilizat de marile organizatii internationale. Acest regulament este completat de alte documente legislative, emise in timp, precum si de manuale detaliate (elaborate de Eurostat, referitoare la aspecte specifice ale SEC95: Venitul national brut, Estimari in preturi constante, Servicii de intermediere financiara indirect masurate, statistica guvernamentala etc.). Obligativitatea aplicarii SEC95 in cadrul Uniunii Europene este intarita prin anexa B la regulamentul Consiliului mentionat, ce se refera la Programul de transmitere a datelor SEC95 . In momentul de fata sistemul contabilitatii nationale este reglementat prin ordinul presedintelui Institutului National de Statistica privind conturile anuale,publicat in Monitorul Oficial nr. 292 din 5 mai 2009. Sistemul de conturi nationale SEC95 are o mare importanta politica deoarece este utilizat in procedura bugetara a Comunitatii pentru a stabili contributia fiecarei tari provenind din resursa TVA si VNB. De asemenea, prin intermediul SEC95 se realizeaza urmarirea si orientarea politicilor monetare europene - criteriile de convergenta ale Tratatului de la Maastricht. Conturile nationale ofera o descriere sistematica si detaliata a economiei totale - regiune, tara, grup de tari -, a componentelor sale, precum si a relatiilor cu alte economii, acoperind o anumita perioada de timp - an, trimestru, semestru etc. Indiferent de intinderea spatiala si temporala a estimarilor, conturile nationale se calculeaza pe baza aceluiasi cadru stabilit prin regulamentul mentionat. SEC95 este armonizat cu numeroase concepte si clasificari utilizate in cadrul altor statistici sociale si economice, cum ar fi cele privind ocuparea, industria sau comertul exterior. Anexa 2 : Tabloul conturilor Tabelul conturilor economice integrate se realizeaza anual, in preturi curente, pentru cele 6 sectoare institutionale. Principalele conturi si subconturi nefinanciare prevazute de sistemul conturilor nationale sunt urmatoarele: -Contul de bunuri si servicii (0); -Contul de productie (I); -Conturile de distribuire primara a venitului (II.1): -> Contul de exploatare (II.1.1); -> Contul de alocare a veniturilor primare (II.1.2): --> Contul de venit al intreprinderii (II.1.2.1); --> Contul de alocare a altor venituri primare (II.1.2.2); -Contul de distribuire secundara a venitului (II.2); -Contul de redistribuire a venitului in natura (II.3); -> Contul de utilizare a venitului (II.4): -> Contul de utilizare a venitului disponibil (II.4.1); -Contul de utilizare a venitului disponibil ajustat (II.4.2); -Contul de capital (III.1): -> Contul variatiilor nete datorate economiei si transferurilor de capital (III.1.1); -> Contul achizitiilor de active nefinanciare (III.1.2). Conturile sunt echilibrate cu ajutorul soldurilor contabile. Cele mai importante solduri contabile sunt: (a).valoarea adaugata, (b).excedentul de exploatare, (c). soldul veniturilor primare, (d).venitul disponibil, (e).economia si capacitatea/necesarul de finantare, exprimate in valoare bruta sau neta. Anexa 3 : Venitul national brut. Venitul national brut(VNB) are o deosebita importanta politica in contextul Uniunii Europene deoarece: -totalul resurselor Uniunii Europene este determinat ca procent din veniturile nationale brute ale statelor membre; -contributia relativa a fiecarui stat membru la a patra resursa proprie Uniunii Europene se bazeaza pe VNB propriu. Prin Regulamentul CE nr. 1.287/2003 al Consiliului din 15 iulie 2003 privind armonizarea venitului national brut la preturile pietei se creeaza bazele legale prin care acest indicator macroeconomic se calculeaza, cu respectarea stricta a metodologiei SEC95. VNB reprezinta ansamblul veniturilor primare primite de catre unitatile institutionale rezidente: remunerarea salariatilor, impozitele pe productie si importuri minus subventiile, veniturile din proprietate, cele de primit minus cele de platit, excedentul brut de exploatare si venitul mixt brut. Altfel spus: VNB (la preturi de piata) este format din: 1.Produsul intern brut (la preturi de piata), ( minus) 2. Veniturile primare varsate de unitatile nerezidente, ( plus) 3. Veniturile primare primite de la “ restul lumii” de catre unitatile rezidente. Pe baza metodologiei SEC95, venitul national brut este identic din punct de vedere conceptual cu produsul national brut calculat pe baza SEC79. Venitul national brut poate fi in marime absoluta mai mic sau mai mare decat PIB, modificarile sale fiind influentate de valorile veniturilor primare primite sau transferate de la sau catre "Restul lumii". Procesul de calcul privind tranzitia de la conceptul de PIB la cel de VNB este direct legat de estimarile realizate pentru conturile sectorului institutional "Restul lumii". Acest sector nu este caracterizat de o functie specifica sau de anumite resurse principale; acesta grupeaza unitatile nerezidente atat timp cat acestea intretin tranzactii economice cu unitatile institutionale rezidente. Conturile specifice ale acestui sector ofera o imagine de ansamblu a legaturilor economice ale tarii cu restul lumii. Contul "Restul lumii" nu este un sector institutional ca atare, dar joaca un rol analog in structura conturilor nationale. In cadrul acestui sector se disting urmatoarele grupe de conturi: ▪ conturile operatiunilor curente; ▪ conturile de acumulare; ▪ conturile de patrimoniu. Resursa acestui sector reprezinta o utilizare pentru economia totala (nationala) si invers. In timp ce pentru calculul PIB se utilizeaza conceptul domestic, important mai ales din perspectiva teritoriului economic al unei tari, calculul VNB are la baza conceptul de rezidenta, legat mai ales de deschiderea economiilor catre restul lumii, in particular de integrarea Romaniei in Uniunea Europeana. Unitatile rezidente sunt acele unitati care au centrul de interes economic pe teritoriul Romaniei, iar cele nerezidente sunt cele ce au centrul de interes in afara Romaniei. Toate unitatile angajate in activitatile economice in Romania pentru o perioada de cel putin un an sunt considerate rezidente pentru Romania. Principala sursa de date utilizata pentru calculul conturilor sectorului "Restul lumii" si al VNB o reprezinta balanta de plati, elaborata de BNR. Metodologia de elaborare a balantei de plati are la baza recomandarile celei de-a cincea editii a Manualului balantei de plati al Fondului Monetar International. Din partea autorului : stiinta si societatea: “ Stiinta insemneaza a continua cand toti ceilalti renunta, si prin stiinta noi luptam pentru o lume mai dreapta,mai buna, desi suntem suficient de convinsi ca nu exista perfectiune . Toti suntem atinsi de o oarecare nebunie, salbaticie, neputinta, monstruozitate.....dar cred ca diferenta o face modalitatea in care convietuim intre noi ,cu dusmanii si prietenii,cu autoritatile si lipsa de autoritate,cu neputinta lor vs. forta si putinta noastra . Nu ne sperie nimic pentru ca esecul nu inseamna decat oportunitatea de a incepe din nou, de data asta mai inteligent si cu mai multa ambitie Acesta este punctul nostru de vedere,pentru asta ne preocupa soarta societatii si cine nu-i cu noi,duca-se oriunde!”. 27.nov.ora 8h30’ Supervizare:CLUBUL DE LA BUZAU
Citeste tot subiectul
21 Mai 2011, 12:54	Ce televiziuni urmaresti....	1. Antena 3 la distanta........ 2.Realitatea T.V. la si mai mare distanta .... anumite programe de stiinta indeosebi de pe celelalte posturi Nota: Felicitari Echipei" Antena 3" pentru profesionalism,obiectivitate,limbaj civilizat,tinuta stiintifica ridicata. 21 mai 2011 EUROLEUL
Citeste tot subiectul
18 Oct 2010, 07:12	Concurs: Cand iesim din criza?	Prof.univ.dr.doc.C.M.DRAGAN CRIZA PERPETUA... ROMANIA SE SCUFUNDA Sa luam aminte : „ Stiinta insemneaza a continua cand toti ceilalti renunta,dar iesirea din criza este o chestiune care cere deopotriva stiinta,munca si imaginatie" (C.M.) Introducere Vă propun o discuţie despre criză, despre criza generalizată care a cuprins România, pentru că efectele crizei mondiale au venit peste noi ca tăvălugul într-un moment când noi avem propriile noastre crize: politică, socială, financiară, toate potenţându-se reciproc şi devenind tot mai devastatoare. Societatea omenească înaintează traversând din ce în ce mai multe cataracte, ca un rău învolburat. Totul şi toţi ne aflam mereu în „criză”: suntem în criză de timp, suntem în criză de bani, suntem în criză de spaţiu, suntem în criză de idei, ... suntem în criză de ...initiative, dar pe nici unul nu-l auzi că viaţa lui se desfăşoară „festina lente”. Iar astea sunt numai anumite faţete, pentru că o criză economică are întotdeauna un fundal politic, acţionează în toate direcţiile posibile şi acroşează până şi relaţiile umane de zi cu zi.Aşa este şi acum când actuala criză economică internaţională a răvăşit dur întreaga lume. Oamenii de ştiinţă din toate ţările încearcă să „disece” situaţia în care a ajuns în acest moment economia mondială şi, eventual, să prevadă imprevizibilul. Adică, să ghicească ce va urma, numai că până găsesc soluţia erupţia crizei se estompează, se revine – indiferent de urmele lăsate – la un nou aşa zis «normal», iar guvernanţii care ar trebui să adâncească programele anticriză, uită ce căutau.După mai bine de două secole de revoluţie industrială, harta lumii înfăţişează aceleaşi două feluri de popoare: „dezvoltate” şi „slab dezvoltate”, sau - mai pe înţelesul tuturor – unele din ce în ce mai bogate, altele din ce în ce mai sărace. Ţările bogate numără mai puţin de o treime din populaţia globului şi consumă peste două treimi din producţia mondială. La aşa resurse, investiţiile şi factorii tehnologici explodează exponenţial, iar dezvoltarea şi surplusul au început să stânjeneasca tot mai mult economia. De fapt este vorba de o rupere a echilibrelor, alergându-se permanent după pieţe, şi diversificând canalele şi formele de manifestare ale risipei. Dar de unde atâtea pieţe? Păi din ţările sărace, dar nu dându-le produse ci translocând acolo fabricile, uzinele şi produsele poluante, energointensive, mari consumatoare de muncă brută, numai că şi aici se rup alte echilibre: puterea de cumpărare creşte mai lent decât producţia, formarea şi calificarea forţei de muncă, impunerea disciplinei industriale etc. înghit tot mai mulţi bani şi timp. Iar dacă de bani faci cumva rost, factorul timp este nu de puţine ori hotărâtor pentru a se putea ţine pasul cu economia de origine.În acest stadiu al evoluţiei societăţii omeneşti, factorul hotărâtor este acelaşi - armonizarea dezvoltării - dar, culmea, singura problemă ne-sigură rămâne însuşi procesul dezvoltării. Dezvoltarea nu este un exerciţiu în domeniul teoriei economice; ea este o acţiune cutezătoare, care anga-jează energiile, ambiţiile şi pasiunile oamenilor. Singura problemă deschisă este aceea a costului dezvoltării, iar unicul lucru care contează este în ce măsură va afecta acest cost libertatea şi nivelul de trai al generaţiei în viaţă. Pentru că altfel se rup alte echilibre. Şi uite aşa se poate spune că avansăm din criză în criză (optimiştii pot să spună din repaos în repaos), sau că ne dezvoltăm nu echilibrat ci «echilibristic», când de la extaz la agonie nu este decât un pas. Nenorocirea este că cele mai devastatoare fenomene ale crizei apar întâi în ţările puternic dezvoltate, iar globalizarea o transformă în epidemie, o boală pe care nici nu ştim să o tratăm. Noi facem eforturi că să-i ameliorăm efectele, nu ştiu cât reuşim, dar – în cele din urmă – se vindecă singură, pentru că este vorba de restabilirea unor echilibre care se poate realiza oricum, numai că nu ştim pe care nou palier, cu ce consecinţe şi mai ales ce dezastre a lăsat în urma sa. 1. STIINTA SI FILOZOFIA CRIZEI. De la reduceri de personal in aparatul de stat, pana la amputarea salariilor si pensiilor sau la taierea a subventiilor si cheltuielilor toata lumea pare sa aiba un singur scop: sa usureze povara datoriilor care greveaza bugetele nationale. Dar caile, formele si metodele sunt foarte diferite, si nu stiu cum se face ca nu putini dintre guvernantii si politicienii nostri au alte puncte de vedere care contrazic total cele mai avansate concepte stiintifice dar si cele mai elementare reguli economice,financ iare,de management,ba chiar de bun simt administrativ, de parca lumea ar fi inceput cu ei si trebuie sa fie numai in slujba lor.Numai ca istoria dezvoltarii societatii omenesti ne spune cu totul altceva. 1. Primul lucru pe care as vrea sa nu-l uitam este ca dintotdesauna lumea a fost preocupata de starea de echilibru dintre reasurse si nevoi,dintre cat vrei si cat poti,dintre putinta si aspiratie. . Astazi se stie cu certitudine ca cumpatarea s-a născut odată cu economia de subsistenţă a comunei primitive, desenele din peşterile rupestre nefiind altceva decât forme incipiente ale „socotelilor”,ale grijei fata de ziua de maine : câte animale au fost vânate şi mâncate, câte piei s-au jupuit şi câte haine au rezultat, cat a mai ramas pentru maine,etc. Odata cu dezvoltarea societatii omenesti,s-a mers mai departe,comunitatea planificandu-si necesarul de subzistenta , intocmind „tabele”cu contributia fiecaruia,cu destinatia bunurilor comune,etc. Iar cel care s-a ridicat deasupra “bugetului-tabel”a fost marele ganditor si om de stat al imperiului roman,Marcus Tullius Cicero (106-43 î.Hr.) care, in anul 55 i Hr. a emis tezele necesare pentru o constructie bugetara in stare sa echilibreze ansamblul economic national. Cand il citesti acum ti se pare mai actual ca oricand . Iată ce spune Cicero:„Bugetul trebuie echilibrat, trebuie reaprovizionat tezaurul, trebuie să creşteţi veniturile şi să reduce datoriile şi cheltuielile, aroganţa funcţionarilor publici trebuie moderată şi controlată - spunea Cicero; ajutorul dat altor ţări trebuie eliminat pentru că altfel rămân datori până vor da faliment. Oamenii trebuie să înveţe să muncească din nou, să muncească orice şi din greu, în loc să trăiască pe spinarea statului. Acestea sunt secretele eliberării din criză!” 2.Americanul ,Paul A. Samuelson ,laureat al premiului Nobel pentru economie din anul 1996 , a investigat pe modele macroeconomice multiple, cauzele crizelor si mai ales cautarea solutiilor anticriza si a ajuns la o concluzie naucitoare:„Ceea ce stim despre criza financiara globala este .......ca nu stim aproape nimic”. 3.La fel de celebru ramane si punctul de vedere al laureatului premiului Nobel pentru economie din 2008 , americanul Paul Krugman ,pe care echilibrarea financiara ca baza a dezvoltarii unei economii echilibrate l-a preocupat permanent:„Austeritatea bugetara va deveni obligatorie dupa ce economia intra serios intr-o perioada de crestere”. „ Acum si mai tarziu”. Acesta este titlul celui mai recent articol publicat de reputatul economist in cotidianul The Neww York Times din 20 iunie a.c.Propunerile lui Krugman sunt simple: „Cheltuiti acum,cat economia ramane inca in plina depresiune ; economisiti mai tarziu , odata ce si-a revenit” Motivul? In lipsa stimulului venit de la stat menit sa incurajeze crearea de noi locuri de munca,somajul va ajunge cronic – cei care nu si-au gasit ani de zile de lucru vor inceta sa mai caute si vor deveni pauperi,deci incapabili sa genereze consum. In lipsa unui consum intern sanatos de bunuri si servicii nici o economie nu poate creste ( se intra in aceeasi capcana din care Japonia nu pare capabila sa mai iasa de doua decenii). Austeritatea bugetara va deveni obligatorie dupa ce economia intra serios intr-o perioada de crestere. De unde stie Krugman ca in SUA , cel putin , nu a venit vremea pentru austeritate? . Pentru ca , desi s-au aruncat miliarde de dolari pe stimulente,inflatia nu doar ca nu creste , ci pare sa scada , ceea ce inseamna ca pe piata americana comerciantii nu mai pot vinde decat daca scad preturile,pe povara puterii de cumparare diminuata a populatiei. 4. Academicianul Emilian Dobrescu largeste studiul evolutiei actuale a economiei romanesti si,din numeroasele sale constatari, as alege aici una:„Dupa ce ca nu sunt resurse suficiente pentru investiti un mamagement financiar defectuos se manifesta tot mai frecvent”Nu pot sa trec totusi,asa usor peste ultima sa lucrare „Macromodel Simulation for the Romanian Economy”(Simularile macromodel pentru economia romaneasca), editata de „SSRN – Social Science Research Network”in 04 iunie 2010 (http://ssm.com/abstract=1620521), care este de fapt actualizarea altei lucrari pe aceeasi tema publicata in urma cu doi ani, analizeaza si proiecteaza evolutia societatii romanesti pe termen mediu,de fapt pentru intervalul 2006-2015, si ajunge la multe concluzii care ar trebui sa ne puna pe ganduri: (a) Suportul iesirii din criza il constituie dezvoltarea sectoarelor bazate pe productie,investitii productive si rezidentiale ,numai ca ponderea acestora in valoarea adaugata este mica(23% in 2008) si nu manifesta nici cea mai sensibila tendinta de crestere.; (b) Majoritatea actorilor implicati in sectorul productiei si constructiilor nu sunt in masura sa procedeze functional decat numai la scara mica ; nu sunt resurse suficiente pentru investitii,un management financiar defectuos se manifesta tot mai frecvent.Pe deasupra,potrivit unor analize microeconomice,chiar si pentru proiecte simple,cu finantare garantata,permisele impuse prin lege si aprobari iau mai mult de doua treimi din ciclul de investitii. (c) Cu toate ca s-au infiintat numeroase agentii si organisme specializate pe absortia fondurilor europene, unde lucreaza zeci de mii de functionari guvernamentali sau administrativi, Romania nu a dovedit capacitatea necesara pentru a beneficia nici de a zecea parte din cota repartizata de U.E. cu acest scop; (d) Sistemul de fiscalitate este total rasturnat,ceva cum nu mai este in alta parte, astfel ca nimeni nu-l intelege, nimeni nu-l respecta , iar investitorii sraini ocolesc tara noastra;in nici o alta tara europeana evaziunea fiscala si economia subterana nu ating cotele exorbitante intalnite la noi; (e) Problema cheltuielilor publice curente devine tot mai presanta.Ele sunt prea mari pentru potentialul economic al tarii si,mai grav,sunt dominate de cheltuielile curente si salariale in detrimentul investitiilor de capital,iar masurile luate de guvern incepand cu 1 iulie 2010 nu au nici o sansa pentru a ameliora acest raport. Exista si numeroase manifestari ale lipsei de expertiza financiara a capitalistilor si administratorilor autohtoni care consuma amortizarile de imobilizari din lipsa capitalului(uneori la un nivel dorit mai mare decat potentialul afacerii),sau care” ingroapa” dividentele in investitii neproductive, ori nu stiu sa armonizeze miscarea stocurilor cu evolutia preturilor. Multi analizeaza corelatia „cost-productie-beneficii” postfactum,cand nu se mai poate interveni decat indirect si o fac prin manevrarea pretului de vanzare crezand ca piata a inventat-o el , desi acesta poate rupe echilibrul cerere-oferta iar el ramane cu stocurile pana coboara pretul sub cost. Si asa incepe decapitalizarea firmei. Pentru a iesi sanatos din criza ar trebui stimulata si dezvoltata economia,care aduce elemente de plus-valoare si implicit venituri suplimentare la buget....dar noi nu mai avem economie! O simulare a evolutiei unor indicatori fundamentali in intervalul 2009-2014 nu este deloc incurajatoare pe situatia si masurile actuale :indicele preturilor de consum va creste cu 6 - 8 % inca din 2010 ,numarul personalului angajat in economia privata va scadea,dar-dupa o simbolica scadere - va creste cel din administratie , agricultura nu se va urni din loc dar va creste datoria externa si deficitul bugetar..... Si noi tot speram sa iesim din criza ! 2. VIITORUL PIERDUT La începutul mileniului III, omenirea, în general şi lumea financiară în special, a intrat în euforie, într-un fel de libertinaj, de neluare în seamă cu suficientă seriozitate a canoanelor şi restricţionărilor pe care o lume fără comunism sau cu un comunism-liberal total reformat precum cel din China (cu o strategie unică pentru un sfert din populaţia globului), le repune în funcţiune indiferent de voinţa oamenilor. Ba încă unii au început să creadă că F.M.I şi toti cei mari nu mai pot de grija noastră şi ne vor ţine mereu în braţe. Ciclul crizelor. După analiza scrupuloasă a actualei crize globale s-a ajuns la concluzia că, independent de noi, de acum ........ niciodată nu va mai fi ca înainte .... şi sistemul financiar va trece printr-o criză la intervale de 5 - 7 ani . Fiecare dintre ele va fi mai dură sau mai îngăduitoare, în funcţie de cum sunt pregătiţi receptorii ei ; în consecinţă, următoarea criză va surveni prin 2015, înainte de a intra în operă cele mai multe dintre noile reforme financiar- bancare lansate de marile puteri, dar mai ales de Statele Unite, a declarat directorul executiv al JPMorgan Chase, Jamie Dimon, la 4 iulie de ziua naţională a marii puteri. Şi are în mână argumentul: „cei mai mulţi au stat cu braţele în sân, sau cu ochii spre cer, aşteptând ca noi, America, China, Brazilia şi India să facem minuni, să rezolvăm totul şi spre beneficiul lor. Se pare ca nici n-au auzit de Chimerica în timp ce nouă ne produce frisoane de ataţia ani !” Multe din măsurile impuse de Congresul american şi instituţiile de reglementare ale sistemului financiar global nu vor putea fi implementate în totalitate decât peste un timp mai îndelungat, relatează Bloomberg. Bunăoară, Comitetul de Supraveghere a Băncilor Basel a dat drept termen limită anul 2018 pentru ca băncile să respecte limitele de nivel al creditarii, dar până atunci să se ridice gradul de prudenţialitate coroborat cu un control operativ-curent spre a preîntâmpina eventualele distorsiuni ale sistemului bancar. De cand lumea se stie ca: „Cine detine aurul (adica banii) detine puterea ,face legea-mai spunem noi”.Si cine poate face asta decat bancile . Dupa 1990 primul lucru care i-a preocupat pe politicieni si guvernanti a fost distrugerea sau instrainarea bancilor proprietatea statului (cu banii intregii natiuni).In urmatorii ani s-a constatat ca trei banci au inceput sa se detaseze in lumea financiara „BANCOREX”-cea mai occidentala si avansata banca ce avea sucursale(sub forma de societati mixte)in principalele capitale ale lumii(de la New York la Londra,de la Tokio la Paris,de la Cairo la Frankfurt,etc.) si care era cea mai fezabila,cea mai preferata de investitorii straini,de operatorii de comert exterior.Ba mai mult,incepuse procesul de privatizare avand cateva mii de actionari persoane fizice salariati si clienti ai bancii.Asa ca s-a hotarat (la cererea expresa a lui Bil Clinton - de ce oare , ii impiedica manuirea havanei pe genunchii Monicai Lewinsky ?) distrugerea bancii. Si pentru ca nu aveau cum s-o faca mai repede, au lansat marea minciuna ca s-a decapitalizat si au procedat la o „absortie”falsa,adica s-a dat , pe gratis catre B.C.R.,modificand pentru 3 zile Legea societatilor comerciale si Legea bancara , pentru ca activele bancii erau mai mari decat datoriile, Iar urmele lor se gasesc si astazi.(sursa: C.M.Dragan-„Sisteme avansate de contabilitate bancara”Ed.Ec.1998). Oare cum o fi ajuns o asa banca la faliment,cum au ziz potentatii zilei,de vreme ce in Consiliul de administratie erau Doru Ioan Taracila, Adrian Severin,Ion Ratiu,Nicolae Danila(viitorul calau al B.C.R.) si altii de acelasi calibru,iar ultimul presedinte Vlad Soare venea de pe functia de prim Vice-Guvernator al Bancii Nationale?. Mai departe n-a fpost greu : s-a vandut Banca de Dezvoltare, apoi Banca Agricola ( care nu era prea puternica dar avea aproape 300 de filiale si sucursale in toata tara) si i-a venit si randul Bancii Comerciale Romane care s-a dat (nu pot spune vandut) pe nerasuflate si mai pe nimic. Cum in aceeasi perioada s-au dezvoltat cu mare rapididate cateva banci private autohtone, puternice,operationale si cu reteaua teritoriala gata formata, gen „Credit Bank”, „Bankcoop”, „Dacia Felix”, si prezentau pericolul permanetizarii romanismului bancar ,s-au introdus acolo cozile de topor , Paunescu,Muresan, Cioflan , care , cu aprobarile de a depasi pragul maxim al unui actionar persoana fizica(5%) prevazut de lege,date de „vesnicul guvernator” au pus toate bancile romanesti private pe butuci – unele tarand dupa ele prin acrosare si altele mai mici – si asa am ajuns ca contul salarial al Guvernului Romaniei sa nu poata fi tinut decat la o banca straina(majoritar). De 10 ani n-am vazut nici o efervescenta bancara tipic capitalista,decat o „omevemizare”puternica ce a atras dupa sine si petrolul romanesc,cele mai puternice societati de asigurare romanesti,s-a mai facut inca o retea de distributie a petrolului si inca altele similare. Ca sa ne scoata ochii s-a infiintat ,tot pe atunci , o asa zisa banca romaneasca „Eximbank”, o caricatura,condusa de un filozof,apoi de un contabil de cooperativa,apoi de sotia unui sef,acum de ginerele altui sef – baieti bun dar care nu stiu ce-i banca – si care , in afara recapitalizarii din buget,la fiecare 2-3 ani ,nu face mai nimic si nu stie nimeni de ea (doar daca nu o fi un fel de „Dunarea”dinainte de ‚89 , pentru astfel de operatiuni ! ). Unde sunt bancile noastre, mostenite de la bunicii nostri si capitalizate de parintii nostri dar si de noi , dragi politicieni si guvernanti pe care noi v-am ales,legati la ochi si imbroboditi de minciunile voastre? Acum trebuie sa va descurcati,sa stopati criza si sa reabilitati economia Romaniei , pentru ca nimic nu este irepetabil,nici un alt dec. ‚89! Si nu-i o amenintare ci o limita a rabdarii. Criza continua . Crizele financiare sunt deja o obisnuinţă pentru ţările dezvoltate. Criza creditării din 2008 a urmat imploziei pieţei de tehnologie din 2000 şi 2001, care a survenit la numai câţiva ani de la criza provocată de falimentul fondului Long-Term Capital Management şi de faptul ca Rusia nu şi-a mai putut plăti titlurile guvernamentale. "Trebuie să abordăm reglementările financiare cu mare prudenţialitate, pentru a ne asigura în faţa ignoranţei şi lăcomiei, care sunt inevitabile, decât să ne bazăm pe capacitatea noastră de a le corecta", a spus Summers. „Şi nu stiu cum se face ca noile ţări care au venit în lumea noastră după 1989 din spatele cortinei de fier sau zidului Berlinului, au luat cu ele ce a fost mai slab, mai urât şi au preluat de la noi pătura nesătulă a capitalismului şi corupţia fără frontiere”. Cu toate acestea omenirea actioneaza, pentru că fenomenul globalizării impune alte cerinţe generate de trecerea de la „o lume verticală” ( comandă şi control) la una mult mai orizontală (conectare şi colaborare), până devine plată („lumea pământului plat”). În noua lume totul se mişcă mai repede şi mai responsabil, aşa că preşedintele american a promulgat luna trecută (iulie) Legea Dodd-Frank (legea reformei sistemului financiar), iar Federal Reserve a convenit cu comitetul bancar Basel constituirea unui forum ce înglobează băncile centrale şi instituţiile de reglementare din 27 de ţări, care să creeze reguli noi de finanţare şi relaţii interbancare şi bancare-companii, valabile la nivel mondial de maniera că relatiile financiar-bancare să fie mai oneste, mai corecte, fără „şopârle ascunse” în regulamentele proprii. Se vrea deci o lume mai dreaptă pentru toţi. 3. SI TOTUSI LUMEA SE MISCA.... Pe de altă parte, strategii armatei americane au început studii foarte aprofundate spre a găsi soluţiile necesare pentru a trece peste anul 2012 când preţul petrolului – apreciază ei – va depăşi orice limite, pentru ca după 2015 să se intre într-o criza acută a petrolului. „Nu luăm în calcul rezervele subterane, submarine etc., ele sunt aleatorii – spun experţii – dar consumul de petrol în 2012 va depăşi extracţia, iar în 2015 va fi cu 10% mai mare decăt capacităţile previzibile de extracţie, astfel că ne vom echilibra din rezervele stocate. Şi fireste, prin consecintă, preţul barilului de petrol va depăşi 150 de $ , ceea ce va duce multe ţări „în sapă de lemn”. Cel mai mult vor avea de suferit ţările mici, apoi ţările sărace şi va fi o adevarată calamitate pentru oricare din ţările ce au ajuns în 2014 fără să fi eliminat efectele actualei crize. Ele vor intra dintr-o criză în alta şi nu vor putea să reziste. Oamenii de ştiinţă, marii economişti ai lumii, atenţionează guvernele şi toate organismele internaţionale asupra celei mai grave distorsiuni posibile şi anume „încălecarea crizelor”, adică apariţia germenilor unei viitoare crize care se implantează în inflorescenţa crizei precedente ce n-a fost încă înlăturată şi nu oricum, ci prin măsuri durabile şi cu un puternic suport economic. Şi după cum vedem, ţările care oricum sunt mult înaintea noastră în privinţa dezvoltării şi a standardului de viaţă, se pregătesc deja şi au început să ia măsuri pentru asanarea urmărilor actualei crize şi să preîntâmpine mai consolidaţi şi mai bine poziţionaţi noua criză care, începe cu criza energiei produse pe carbune (2011), continuă cu criza petrolului (2012) şi se adânceşte până la criza financiară din 2015. Ce face România? Singurul lucru care se simte este foarte mult zgomot, multă propagandă de partid şi efectele marii „răstălmăciri de vorbe şi idei” care au dus la diminuarea salariilor medicilor, profesorilor şi militarilor, pentru că în administraţia publică centrală şi locală „s-au redus posturile libere”, create special cu acest scop în ultima lună şi o parte din sporurile şi indemnizaţiile acordate marilor bugetari, tot în ultima lună, astfel că, per total, cheltuielile salariale ale bugetului de stat au crescut cu 12,15% faţă de perioada comparabilă a anului precedent. În rest, noua lege a salarizării sau trecerea la recalcularea pensiilor după principiul contributivităţii, sau eliminarea, barem pentru viitor, a pensionării după legi speciale etc ..... deocamdată este linişte. În schimb, pentru a supravieţui, în lipsa unor măsuri minimale de relansare economică, se fac noi împrumuturi, astfel că soldul datoriei externe totale (publice si neguvernamentale ) evoluează în acest an cam în felul următor (miliarde euro): 30 iunie 30 aprilie 28 februarie 01 ian.2010 Sold: 87,027 ...... ........ 84,686 ............ .....82,348 ....... 80,061...... Crestere: + 6,966 mild.euro; + 4,625 mild.euro; + 2,287 mild.euro x Serviciul datoriei externe pe primele 5 luni ale anului : 8,3 miliarde euro . Motivând că aceste împrumuturi se fac pentru a completa fondul de pensii, guvernanţii nu pricep că oamenii înţeleg minciuna: de ce să te împrumuţi 30 miliarde lei (echivalentul a 7 mild. euro) în 6 luni de vreme ce 41 miliarde lei este întregul fond de pensii dintr-un an? Această minciună cântată de analfabetii agresivi ce slujesc tandemul guvernamental nu are nici un suport real, deoarece ei se fac a uita de vărsămintele lunare prevăzute chiar de Legea bugetului sub formă de contribuţii la asigurările sociale (C.A.S.) şi care însumează anual 39,7 miliarde lei (58,274 mild.lei fond salarii bugetari plus 68.442 mild,lei salarii sectorul privat inmultit cu 31,3% C.A.S. cota angajat + angajator = 39,7 miliarde lei).Acum probabil ca aceste cifre mai scad ca iurmare scaderii cheltuielilor salariale,dar totul este nimica toata pe langa compensarea ce se naste din eliminarea/diminuarea „pensiilor de lux” Este suficient şi numai nişte excroci încearcă a minţi o lume întreagă dând vina pe cea mai năpăstuită, dar şi mai blajină pătura a populaţiei - pensionarii - şi pe care voi i-aţi înmulţit dându-i afară şi momindu-i cu pensii anticipate (din industria extractivă, din armată, din marile întreprideri pe care le-aţi vândut sau distrus cu dinamita). Cotele de C.A.S. (10,5 + 20,8%) au fost astfel stabilite tocmai pentru a veni în concordanţă cu necesarul (este adevărat că la o limită cam mare şi greu de suportat, mai ales de angajator). Dar guvernantilor nu le ajung banii de pensii si trebuie sa apeleze la imprumuturi deoarece: a) puterea si guvernantii au clientela lor,protejatii lor, pe care nu-i încaseaza indiferent cat de mare este lista arieratelor (70 miliarde lei le 31 mai,2010 : cei mai ,mari datornici Petrom – 1,5 miliarde lei,.Rompetrol-rafinare – 1,45 miliarde:lanturile de hipermarchet Carefour si Real,desi recordul de datorii il detin regiile si societatile cu capital de stat , conduse de manageri si administratori care au zeci de mii de lei salarii si indemnizatii). ! Oare asta face parte din strategia financiara,din corectitudinea fiscala,din acea lege care este aceeasi pentru tori,inclusiv pentru acel contribuabil de rand care a murit stand la coada pentru a-si plati un amarat de impozit ? b) din aceste sume este platita o armată de funcţionari din casele de pensii, din inspecţiile de muncă, agenţii teritoriale etc. unde doar se învârt hârtii; c) conducatorii fondurilor nationale (de pensii,de sanatate,de somaj,etc) s-au lansat în investiţii pentru palate (în loc de case) de pensii sau sanatate,in autoturisme de top, mobilier şi dotări birotice şi IT de invidiat, (iar pensionarii stau zgribuliţi pe la uşă aşteptând ore în şir să ia un talon de pensie). d). Cei mai mari datornici sunt tocmai regiile si societatile cu capital majoritar de stat , conduse de potentatii vremii care iau salarii si indemnizatii de zeci de mii de lei , dar care nu platesc nici un fel de datorii fiscale(„pentru ca n-au bani”- zice Boc ).Numai societatile desprinse din fostul c.f.r. au datorii la bugetul asigurarilor sociale reprezentand fondul national de pensii pe un trimestru!. Celalalt aspect,de care am vorbit si mai inainte,si anume colectarea impozitelor, este si el intr-o suferinta si mai mare . Desi ne aflam intr-o goana guvernamentala de a introduce pana si impozite pe impozite, armata de finantisti in frunte cu ministrul lor fara de partid si premierul fara cunostintele elementare necesare unei functii atat de mari exercitate de un om atat de mic , nu sunt in stare sa amelioreze cat de cat,situatia. Cel mai recent,miercuri 25 aug.2010, ex-ministrul muncii,M.Seitan a intervenit pe postul T.V”.Antena 3”, anuntand ca „s-au facut progrese in colectarea obligatiilor fiscale,dupa 7 luni ajungand la situatia ca 80% din sumele cuvenite fondului central de pensii( c.a.s) si fondului de sanatate (c.a,s.s.) au fost incasate,chiar daca si cu mare intarziere” (deci 20% n-au fost incasate in nici un fel, si asta in conditiile in care aceste firme castiga licitatii pentru prestatii cu institutiile publice.depun bilantul,le controleaza fiscul si ,mai ales trebuie sa verse bugetului importante sume care au fost retinute din salariile angajatilor). Ideia a fost confirmata si la intalnirea activului P.D.L.din Sept.de la T.Severin cand A.Videanu a afirmat raspicat „marea realizare”a guvernului care „in acest an a reusit sa recupereze aproape 78% din impozitele si taxele cuvenite bugetului”. Barem fiţi bărbaţi şi recunoaşteţi o realitate care, probabil, şi ea trebuie, în loc să ţipaţi la bătrana (văzută de toata lumea la t.v.), că şi-a aşezat casa prea aproape de apă! Dar nu puteţi, pentru că, intre timp, marele Boc a descoperit că nu trebuiesc reduse nici cu cei 25% salariile personalului bugetar care lucrează în finanţele publice (asta însemnează M.F.P., A.N.A.F., Direcţiile finanţelor publice,Administratiile financiare, serviciile de impozite şi taxe din Primării şi altele similare), pentru că, altfel, ”nu se mai simt cointeresaţi să strângă veniturile bugetului”. Aceştia care sunt peste 100.000 de mii şi gestionează arierate de peste 100 miliarde lei! Si continua sa se faca imprumuturi guvernamentale pentru acoperirea deficitelor bugetare,iar la astea se adauga creditele contractate de firmele care nu mai au bani dar si de regiile si societatile cu capital de stat;apoi se imprumuta si oamenii pentru orice fel de cumparaturi(este adevarat ca nu mai au bani,ca au credite mai vechi de rambursat , dar au si multa lipsa de prudentialitate).Si astfel s-a ajuns la un grad de indatorare de peste 10.000 euro pe locuitor,pe care B.N.R. il considera alarmant iar populatia incapabila sa mai suporte alte poveri fiscale,mai ales daca acesta este coroborat cu nivelul ridicat al inflatiei (http://www.conso.ro/24 aug.2010). Sunt multe lucruri care nu merg ,pentru ca in tara asta nu exista o strategie a dezvoltarii social-economice durabile , nu exista un program specific pentru iesirea din criza ,si poate sunt elocvente afirmatiile ex-ministrului finantelor ,Sebastian Vladescu,facute la „Pro.t.v.” in ziua de 19 sept.a.c.”Emil Boc este un factor de frana, deoarece pregatirea lui generala destul de precara nu-i permite mai mult de o intelegere limitata a economiei.. Inca din ianuarie – continua Vladescu - am atras atentia asupra starii economiei si am propus o serie de masuri de reabilitare economica ,dar nimeni nu m-a bagat in seama ; mai mult , Boc m-a atentionat de cateva ori ca .....eu nu fac parte din partidul lui.....” Asta este primul ministru de la care noi vrem sa reformeze natiunea dupa 5o dfe ani de socilism sovietic si 18 ani de jafnational si deriva „cum bate vantul”! Am analizat toate corelatiile economiei reale...dar ele nu mai sunt;se intalnesc ,in schimb,cele mai bizare decizii care incalca regulile elementare ale finantelor;principalele fluxuri de venituri nu se mai strie unde se creeaza si mai ales unde ajung,asa explicandu-se de ce executia de casa a finantelor publice nu mai are nici o legatura cu bugetul. Singurul lucru verificabil este acela ca,in fiecare luna,executia se incheie cu un deficit de peste 1 miliard de euro,ca el provine din neincasarea veniturilor prevazute concomitent cu depasirea sistematica a cheltuielilor salariale,iar acest deficit se acopera prin imprumuturi externe sistematice si pentru care nu se mai poate plati la timp nici dobanda aferenta. Judecand lucrurile la rece trebuie sa constat ca datoria publica totala,ajunsa la 34% din PIB nu este exagerata,dar este prost gestionata.Sa te imprumuti pe timp de criza pentru a plati salariile necontrolate ale unei administratii mastodontiale si analfabete este o crima economica de neinteles Academicianul Emilian Dobrescu largeste studiul evolutiei actuale a economiei romanesti si,din numeroasele sale constatari, una spune totul: „Dupa ce ca nu sunt resurse suficiente pentru investiti un mamagement financiar defectuos se manifesta tot mai frecvent” . Pentru a iesi sanatos din criza ar trebui stimulata si dezvoltata economia,care aduce elemente de plus-valoare si implicit venituri suplimentare la buget....dar noi nu mai avem economie! O simulare a evolutiei unor indicatori fundamentali in intervalul 2009-2014,efectuata de Emilian Dobrescu in „Macromodel Simulation for the Romanian Economy”(Simularile macromodel pentru economia romaneasca), editata de „SSRN – Social Science Research Network”in 04 iunie 2010 (http://ssm.com/abstract=1620521), nu este deloc incurajatoare.Pe situatia si masurile actuale lucrurile se vad tot mai sumbre : indicele preturilor de consum va creste cu 6 - 8 % inca din 2010 ,numarul personalului angajat in economia privata va scadea,dar- dupa o simbolica scadere - va creste cel din administratie , agricultura nu se va urni din loc dar va creste datoria externa si deficitul bugetar..... Si noi tot speram sa iesim din criza ! Pe data de 12 august a.c., preşedintele României, Traian Băsescu, a anunţat solemn: ”România nu a depăşit nici pragul vârfului de criză, aşa că, deocamdată nu mai poate fi vorba de aderarea la moneda europeană în 2014”. Deci, aici suntem complet descoperiţi, şi de fapt, acest lucru se ştia de mult. În rest el spune de toate, în fiecare zi, unele mai contradictorii decât altele, dar nu le iau în seama pentru că nu sunt de competenţa lui şi nici n-a dovedit că poate face ceva. Primul Ministru , dupa ce mai inainte se tot lauda cu marile lui realizari, trebuia şi el să se remarce, aşa că a lansat cele mai formidabile măsuri .... invatate in timpul cat a pazit...gastele, sau, mai de grabă, ceva de râsul lumii, că despre măsuri anticriză nu poate fi vorba. Iată câteva: - fiecare cetăţean să colecteze bonurile fiscale de la cumpărarea de chibrituri, scobitori, mălai, roşii şi tot ce-i trebuie, să le facă balot şi să le predea la ANAF pentru a obţine reduceri ale impozitului; - cetăţenii care au salarii mici să lucreze câte „două jumătăţi de normă” în plus pentru „a trăi mai bine”; - se va trece la impozitarea veniturilor de la nunţi şi botezuri ale cântăreţilor de manele; - să se strângă bonurile fiscale de la cumpararea de materiale necesare reparării casei pentru a fi supuse (cândva) deducerii fiscale; - se va da o deducere pentru primele de asigurare voluntară de sănătate ( că şi aşa există o lege de vreo 7 ani «Legea nr. 571/2003 », care nu vrea nimeni s-o aplice); - profesorii care se plâng că au salarii mici, să-şi suplimenteze veniturile de pe urma meditaţiilor; - medicii ..... să plece, să lucreze în străinatate precum căpşunarii ,sa se perfectioneze acolo si apoi sa vina inapoi.......; - zilele astea (15-18 august a.c.) am citit în presă despre „cea mai tâmpită măsură de care a auzit lumea vreodată” (Gândul): companiile cu capital privat vor fi obligate de primul ministru să doneze la bugetul de stat o parte din profitul obţinut în anii precedenţi (el crede că profitul ăsta stă degeaba undeva pe o tavă în hol )! Mai apoi s-a nuantat,reprecizand ca este vorba de firmele cu capital de stat,dar oare ele nu varsa profitul sub forma de dividente proprietarului,adica statului?. Se pare ca nu si asta este rezerva strategica a guvernului – partid! Continuindu-si faimoasele discursuri balbaite ,Premierul Emil Boc s-a prezentat luni(27 sept) in fata Parlamentului pentru a face un raport de activitate a Guvernului, la cererea PNL. Dupa ce i-a acuzat ca in 2008 au avut o crestere economica de peste 8% , dar "au consumat toti banii pe cheltuieli cu substrat politic"? , Emil Boc le-a transmis romanilor ca “nu scoatem tara din criza cu populisme” (dar n-a spus cine umbla cu populismele). “Obictivul nostru principal este acela de a consolida reformele deja alese si de a acoperi deficitul bugetar. Nu mai sunt vremurile din 2008, banii sunt scumpi, pentru a putea sa iei bani trebuie sa fii credibil, iar Romania “cea din 2008” nu poate merge mai departe, de aceea am inceput restructurare, pentru credibilizare”, a declarat Emil Boc. Asa s-a ajuns la o "lista de masuri de redresare economica "luate de Guvernul sau, dupa ce a fost acuzat de opozitie ca de la preluarea guvernarii, in 2008, nu a adus nici o masura anti criza pentru Romania. Iata „masurile fundamentale anticriza” ale lui Boc: 1.Mentinerea cotei unice de impozitare de 16%; 2.Neimpozitarea profitului reinvestit; 3.Firmele care angajeaza someri nu platesc contributii de asigurari sociale; 4.Scutirea de la plata contributiei a angajatorul si a angajatul pe durata somajului tehnic. "Somajul este in limite controlabile, iar acesta a scazut in ultimele luni"; 5.Programul Prima Casa; 6.Programul Rabla; 7.Fondul de garantare si contragarantare pentru interprinderile mici si mijlocii; 8.Amanarea la plata a obligatilor restante a firmelor afectate de criza financiara; 9. Cota redusa a TVA de 5% la constructia locuintelor sociale. Emil Boc s-a mai laudat cu eliminarea pensiilor speciale si impunerea principiului contributivitatii Nota: Cand le vezi te umfla rasul(sau,mai de graba ,plansul): - cotei unice nu i-a facut nimic; - neimpozitarea profitului reinvestit,in afara zbaterilor lui Voiculescu nu se vede nimic,pentru ca ei inca nu pricep ca mai intai acest profit trebuie capitalizat; - neplata c.a.s. insemneaza pierderea de catre salariati a numarului de puncte din matricea contributivitatii si ciuntirea fondului national de pensii,a celui de sanatate ,a celui de somaj; - amanarea la plata a arieratelor se refera la privilegiatii din „lista lui Bitman”(adica privilegiatii puterii,ca de pe ceilalti a luat si pielea),fata de care,acum se angajeaza sa-i tina,in continuare in brate (si iar se vaita ca nu ajung banii de pensii).. Mai raman „rabla”,prima casa”si „ultima...coasa). Si un premier depasit total de probleme! Asa bunaoara ,in ziua urmatoare a mai venit cu o "perla": Finantarea cu 50% a costului marilor investitii la societatile private .Nu spune cum : din buget - dar acolo nici nu sunt bani dar nici nu este pozitie bugetara aprobata; daca intra in costul investitiei atunci devine capital si asa statul devine actionar – refacand pe ocolite nationalizarea . Mai sunt multe altele, cam toate de aceeaşi speţă, dar .... atât poate, atât îl duce capul, atât face. .... O radiografie a starii generale a tarii,dupa incheierea jumatatii anului 2010, (publicata de http://wall street/16 aug.2010) confirma ca ” Economia Romaniei se afla de mai bine de un an si jumatate in criza, iar economistii si oamenii de afaceri nu au sperante mai bune nici pentru anul 2011”. S-au dat si cifre mai exacte:”Romania se va confrunta cu masuri dure de austeritate,care ar putea provoca instabilitate politica,economia se va comprima in acest an cu 1,2% ,inainte de a reveni pe crestere,probabil prin 2012 si asta datorita unei rezistente de neinteles la reducerea cheltuielilor salariale ale bugetului,cu deplasarile,cu asa zise investitii gen patinoare sau sali de sport ce nu se pot folosi . Guvernantii au asjuns in situatia de a considera ca cu cat cheltuie mai multi bani,nu conteaza si nu stiu pe ce,la ei se bifeaza ca inca o realizare,ceea ce este de-a dreptul hilar „ (www.9AM.ro/20/09.2010). 4. NICIODATA NU VA MAI FI CA INAINTE ! La începutul mileniului III, omenirea, în general şi lumea financiară în special, a intrat în euforie, într-un fel de libertinaj, de neluare în seamă cu suficientă seriozitate a canoanelor şi restricţionărilor pe care o lume fără comunism sau cu un comunism-liberal total reformat precum cel din China (cu o strategie unică pentru un sfert din populaţia globului), le repune în funcţiune indiferent de voinţa oamenilor. Ba încă unii au început să creadă că F.M.I şi toti cei mari nu mai pot de grija noastră şi ne vor ţine mereu în braţe. După analiza scrupuloasă a actualei crize globale s-a ajuns la concluzia că, independent de noi, de acum ........ niciodată nu va mai fi ca înainte .... şi sistemul financiar va trece printr-o criză la intervale de 5 - 7 ani . Fiecare dintre ele va fi mai dură sau mai îngăduitoare, în funcţie de cum sunt pregătiţi receptorii ei ; în consecinţă, următoarea criză va surveni prin 2015, înainte de a intra în operă cele mai multe dintre noile reforme financiar- bancare lansate de marile puteri, dar mai ales de Statele Unite, a declarat directorul executiv al JPMorgan Chase, Jamie Dimon, la 4 iulie de ziua naţională a marii puteri. Şi are în mână argumentul: „cei mai mulţi au stat cu braţele în sân, sau cu ochii spre cer, aşteptând ca noi, America, China, Brazilia şi India să facem minuni, să rezolvăm totul şi spre beneficiul lor. Se pare ca nici n-au auzit de Chimerica în timp ce nouă ne produce frisoane de ataţia ani !” Multe din măsurile impuse de Congresul american şi instituţiile de reglementare ale sistemului financiar global nu vor putea fi implementate în totalitate decât peste un timp mai îndelungat, relatează Bloomberg. Bunăoară, Comitetul de Supraveghere a Băncilor Basel a dat drept termen limită anul 2018 pentru ca băncile să respecte limitele de nivel al creditarii, dar până atunci să se ridice gradul de prudenţialitate coroborat cu un control operativ-curent spre a preîntâmpina eventualele distorsiuni ale sistemului bancar. De asemenea, implementarea unor secţiuni ale planului Volcker - propus de economistul Paul Volcker şi aprobat de presedintele Barack Obama, prin care se interzice băncilor să facă investiţii care nu sunt în interesul clientului şi să deţină acţiuni sau să investească în fonduri de investitii de tip” hedge” sau „ equity” - ar putea dura peste zece ani. Nu în ultimul rând, apetitul băncilor pentru investirea banilor împrumutaţi în instrumente financiare extrem de complexe, lucru care a contribuit la criza creditării din prezent, ar putea fi greu de modificat, mai ales că lumea bancară internaţională crede că băncile vor avea timp până în 2013 pentru a îndeplini noile reglementări privind nivelul minim al capitalizării şi "mulţi ani dupa aceea" pentru a-şi crea capital nou. Crizele financiare sunt deja o obisnuinţă pentru ţările dezvoltate. Criza creditării din 2008 a urmat imploziei pieţei de tehnologie din 2000 şi 2001, care a survenit la numai câţiva ani de la criza provocată de falimentul fondului Long-Term Capital Management şi de faptul ca Rusia nu şi-a mai putut plăti titlurile guvernamentale. "Trebuie să abordăm reglementările financiare cu mare prudenţialitate, pentru a ne asigura în faţa ignoranţei şi lăcomiei, care sunt inevitabile, decât să ne bazăm pe capacitatea noastră de a le corecta", a spus Summers. „Şi nu stiu cum se face ca noile ţări care au venit în lumea noastră după 1989 din spatele cortinei de fier sau zidului Berlinului, au luat cu ele ce a fost mai slab, mai urât şi au preluat de la noi pătura nesătulă a capitalismului şi corupţia fără frontiere”. Stiinta in linia intai . Şi totuşi lumea avansată se mişca, pentru că fenomenul globalizării impune alte cerinţe generate de trecerea de la „o lume verticală” ( comandă şi control) la una mult mai orizontală (conectare şi colaborare), până devine plată („lumea pământului plat”). În noua lume totul se mişcă mai repede şi mai responsabil, aşa că preşedintele american a promulgat luna trecută (iulie) Legea Dodd-Frank (legea reformei sistemului financiar), iar Federal Reserve a convenit cu comitetul bancar Basel constituirea unui forum ce înglobează băncile centrale şi instituţiile de reglementare din 27 de ţări, care să creeze reguli noi de finanţare şi relaţii interbancare şi bancare-companii, valabile la nivel mondial de maniera că relatiile financiar-bancare să fie mai oneste, mai corecte, fără „şopârle ascunse” în regulamentele proprii. Se vrea deci o lume mai dreaptă pentru toţi. Pe de altă parte, strategii armatei americane au început studii foarte aprofundate spre a găsi soluţiile necesare pentru a trece peste anul 2012 când preţul petrolului – apreciază ei – va depăşi orice limite, pentru ca după 2015 să se intre într-o criza acută a petrolului. „Nu luăm în calcul rezervele subterane, submarine etc., ele sunt aleatorii – spun experţii – dar consumul de petrol în 2012 va depăşi extracţia, iar în 2015 va fi cu 10% mai mare decăt capacităţile previzibile de extracţie, astfel că ne vom echilibra din rezervele stocate. Şi fireste, prin consecintă, preţul barilului de petrol va depăşi 120 de $ , ceea ce va duce multe ţări „în sapă de lemn”. Cel mai mult vor avea de suferit ţările mici, apoi ţările sărace şi va fi o adevarată calamitate pentru oricare din ţările ce au ajuns în 2014 fără să fi eliminat efectele actualei crize. Ele vor intra dintr-o criză în alta şi nu vor putea să reziste. Oamenii de ştiinţă, marii economişti ai lumii, atenţionează guvernele şi toate organismele internaţionale asupra celei mai grave distorsiuni posibile şi anume „încălecarea crizelor”, adică apariţia germenilor unei viitoare crize care se implantează în inflorescenţa crizei precedente ce n-a fost încă înlăturată şi nu oricum, ci prin măsuri durabile şi cu un puternic suport economic. Şi după cum vedem, ţările care oricum sunt mult înaintea noastră în privinţa dezvoltării şi a standardului de viaţă, se pregătesc deja şi au început să ia măsuri pentru asanarea urmărilor actualei crize şi să preîntâmpine mai consolidaţi şi mai bine poziţionaţi noua criză care, începe cu criza energiei produse pe carbune (2011), continuă cu criza petrolului (2012) şi se adânceşte până la criza financiară din 2015. Romania se scufunda pentru ca guvernantii si politicienii acestei tari nu vor sau nu pot sa priceapa că sunt necesare reforme structurale şi de echilibrare financiară care să asigure dezvoltarea economiei şi ramurilor creatoare de valoare nouă, să transforme ştiinţa în factor de producţie, să demonstreze că lumea de mâine este o lume mai dreaptă şi mai bună. 21 august 2010 – Ziua dezechilibrului fundamental. Potrivit unui calcul facut de Global Footprint Network (reluat de „National”nr.4142/19.08/10) „incepand din 21 august a.c.si pana la finele anului , populatia de pe Terra va trai pe credit fata de resursele efective ale planetei”.Motivul este dat de supraevaluarea productivitatii padurilor si a pasunilor,de cresterea ,masiva a suprafetelor fertile de teren nelucrate,dar si de numeroase dezechilibre financiare ce se intalnesc in multe tari „.De ce s-a ajuns aici:? „ Pentru ca suntem prea multi” - asa spun autorii studiului!. „Oamenii cred ca ca ar fi un lucru teribil,dar in fapt, o scadere a populatiei la nivel mondial s-ar traduce intr-un avantaj economic.Este insa vorba de o decizie,si nu sunt semne ca ar putea fi luata”a comentat Mathis Wackernagel,presedintele Global Footprint Network. Primul lucru care trebuie sa ne ingrijoreze este ca ziua de 21 august 2010 este ziua ruperii „punctului de echilibru”, ziua dupa care lumea a inceput sa consume mai mult decat produce,mai mult decat resursele de care dispune. Acum s-a rupt „marele echilibru” si s-ar putea ca acutizarea crizelor si accelerarea frecventei lor sa fie si o cauza cumulata a multor astfel de aspecte pe care nu le-am luat la timp in seama. Pentru noi urmasii lui Decebal – in particular - problemele nu se pun inca astfel,dar actualele involutii ne creeaza de pe acum fiori – pentru ca traim intr-o lume globalizata..Anumite sectoare economice cu care puteam concura orice piata : industria alimentara,industria usoara,extractia petrolului,prelucrarea inalta a lemnului,etc - nu mai sunt. Asa ca prima preocupare ar fi sa dezvoltam economia privata pe care o avem si sa stimulam ramurile traditionale in care avem si expertiza si materii prime si forta de munca.Anul trecut l-am intalnit la Roma pe Sarussi – regele confectiilor, care se plangea ca a trebuit sa desfiinteze 3 fabrici din Romania din cauza lipsei mainii de lucru ; si asta in vreme ce noi avem peste 800.000 de someri(in plata). Nu va spune,oare nimic? O a doua fateta a lucrurilor este data de necesitatea actionarii statului in directia punerii in practica a unei politici coerente de dezvoltare rurala bazata pe realitati si prioritati noi,deoarece optiunile pe care le implica nu se formeaza de la sine nici pentru guverne nici pentru fermieri. Sa traiesti astazi precum traieste populatia satelor si multi din locuitorii oraselor,la limita minimei rezistente,in conditiile in care peste o treime din terenul agricol al tarii este necultivat – si sa nu intreprinzi nimic pentru relansarea unei agriculturi cu care putem bate Europa mi se pare o aberatie nebuna! Exista si o alta fateta a progresului,sa-i zicem a treia,care sugereaza necesitatea de a pune in evidenta latura ascunsa a dezvoltarii , stiind ca „a dezvolta inseamna a scoate la iveala ceea ce exista deja in germene”. Nu mai este vorba doar de cresterea economica,de autosatisfacerea alimentara,de echipamente sau de transferuri de tehnologii.Un lucru evident, se impune cu tarie:”dezvoltarea inseamna omul”. Inseamna omul cu toate dimensiunile sale,care-si cucereste cu sarguinta demnitatea si drepturile firesti. Insemneaza omul,dezvoltat potrivit tuturor capacitatilor sale de imaginatie,creatie,optiune,dotarare si raspundere in cadrul mediului sau ambiant.Invatarea sau redescoperirea capacitatilor sale si practicarea lor in cadrul comunitatilor fiecaruia sunt factori care devin motorul progresului comun. Noi avem aceste rezerve,noi putem sa beneficiem de o lume mai buna in acest mileniu trei,noi care am rupt cortina de fier si am daramat zidul Berlinului, suntem indreptatiti sa vrem mai mult. Mai trebuiesc insa doua contitii: sa ne apucam de munca precum inaintasii nostri si sa ne gandim bine cand ne alegem conducatorii statului democratic si nu sa ne vindem constiinta si responsabilitatea politica contra unei galeti portocalii sau pe o cinzeaca de tuica. Altfel va veni si pentru noi,destul de repede, un 21 august!. Euro – moneda fara tara Analiza comportamentului monetar,dupa ce economia mondiala a trecut prin una din cele mai severe crize financiare(si unele tari,intre care si Romania,se afla tot acolo), ne demonstreaza ca,cel putin in acest moment, „imperiul EURO”este in cadere libera.Celebrul profesor Nouriel Roubini,avertizeaza ca „europenii trebuie sa se obisnuiasca: problemele fundamentale ale zonei euro nu sunt rezolvate „. Evident ca nu sunt rezolvate,deoarece,inainte de toate trebuie sa aduci 24 de entitati si valori, foarte diferite, la acelasi numitor. La fel de greu pentru „euro”este faptul ca acesta este o moneda fara tara , o moneda impusa peste istoria si traditia propriei monede a fiecarei tari,fiecare cu forta ei economica ,cu traditiile ei,cu greutatile ei. Planul de salvare a zonei euro a permis, in mai anul acesta(2010), evitarea intrarii Greciei in incapacitate de plata a datoriilor externe si, implicit , o clacare a monedei europene. N-a fost usor si n-a fost de durata. Dar in prezent, diferentele de rata a dobanzii sunt din nou la nivelul lor maxim, ceea ce ar putea duce la o noua prabusire. Accelerarea temporara a cresterii in al doilea trimestru a relansat pietele financiare, dar acum este clar ca vremea buna a fost doar temporara. PIB-ul tuturor tarilor din afara zonei euro este fie in scadere (Spania, Irlanda si Grecia) fie in crestere foarte modesta (Italia si Portugalia). In orice imprejurare nu trebuie sa ne amagim,pentru ca chiar si succesul actual al Germaniei este plin de capcane, iar stimularea bugetara s-a transformat in austeritate, care i-ar putea frana cresterea, i-ar incetinirea ritmului de crestere globala. Concomitent, riscul real de recadere in Statele Unite si Japonia - va limita cresterea exporturilor, chiar si in Germania. Pentru celelalte tari "periferice" zonei euro, problemele fundamentale raman cele ale deficitelor bugetare si datorii ridicate, imense deficite ale conturilor curente si datoriilor din sectorul privat, scaderea competitivitatii. Din aceste motive, in prezent Grecia a fost la un pas ce insolventa iar o restructurare a datoriei sale inevitabila. Din aceleasi motive Spania si Irlanda au probleme financiare serioase, si chiar Italia, care este inca intr-o pozitie fiscala relativ sanatoasa, trebuie sa faca, din cand in cand unele eforturi ce pot lasa urme dureroase.Vesti bune si planuri constructive nu vin nici din partea liderilor: "Prim-ministrul belgian Yves Leterme pare incapabil sa mentina unitatea proprii sale tari iar Angela Merkel a fost diminuata in coalitia ei, este de parere Nouriel Roubini. In acealsi timp, alti lideri se confrunta cu o rigida opozitie politica : Silvio Berlusconi in Italia, Zapatero in Spania, Giorgios Papandreou in Grecia. Iar tendinta tot mai accentuata spre nationalism si nativism in Europa este reflectata printr-o reactie foarte violenta anti-imigratie, o urcare a islamofobiei, si a extremei dreapta". Concluzia este fara comentarii: un euro care are nevoie de austeritate bugetara, de reforme structurale si de politici macroeconomice si financiare de apropiere a standardelor intregii U.E., este slabit.Este ca un copil cu 2 mamici,sau doi tati dar care se poarta cu el de parca ar fi orfan . Pentru ca moneda este a unei tari si poarta toata viata amprenta particularitatilor ei,mangaierea oamenilor ei,dar si starea sa economica.„Prin urmare,in cel mai bun caz, zona euro va trece greu prin anii ce urmeaza. In cel mai rau caz, se va sfasia", Noi vom avea moneda noastra si se va numi „EUROLEUL” 6.Pericolul mileniului III : Insecuritatea alimentara In timp ce majoritatea natiunilor isi pun probleme de termen lung precum schimbarile climatice sau micsorarea rezervelor de apa dulce, doua cuvinte provoaca fiori de gheata pe "sira spinarii" oricarui guvern din lume: securitatea alimentara. Sa nu uitati ca pe 21 septembrie a fost ziua ruperii echilibrului,ziua in care populatia Terei a inceput sa consume mai mult decat produce sau are planeta , iar acest lucru le-a schimbat optica si ordinea prioritatilor pentru toti guvernantii si carmuitorii responsabili ai lumii,pentru oamenii de stiinta de pretutindeni. " Traim intr-un moment in care o serie de fenomene naturale,tehnice si tehnologice,sociale si umane au provocat dublarea sau triplarea pretului alimentelor la nivel mondial ceea ce i-a trezit la realitate pe reprezentantii guvernelor" , a declarat Abdolreza Abbassian, unul dintre economistii Organizatiei Natiunilor Unite (ONU) ce fac parte din Grupul Interguvernamental pentru Grane, (informeaza CNN).Organizatia pentru Alimente si Agricultura a ONU organizat o intrunire speciala la Roma pe 24 septembrie pentru a discuta aceasta problema, precum si volatilitatea recenta a preturilor alimentelor , numai ca rezultate incurajatoare nu s-au vazut. Intrunirea a fost stabilita dupa ce Rusia s-a hotarat sa interzica exporturile de faina dupa seceta cumplita din acest an care a distrus 25% din recoltele sale pe 2010. Decizia Moscovei a impins preturile in sus cu circa 5% in toata lumea. Pretul painii a atins cote inimaginabile in unele tari si a provocat revolte soldate cu morti in Mozambic. ( unii spun ca Rusia scoate diamantele la vanzare pentru a scapa de foame – figura de stil este fezabila,dar nu trebuie subestimata cu usurinta puterea economica a Rusiei)Insa nu doar problemele din Rusia au afectat preturile alimentelor la nivel mondial, ci si inundatiile din Pakistan. Datorita acestor dezastre naturale cauzate, in principal de incalzirea globala, aceasta tara si-a pierdut mare parte din recolta si a adaugat si mai multa incertitudine pe piata."Ritmul de crestere al preturilor s-a accentuat, desi nimeni nu se astepta ca pietele sa reactioneze asa de repede. (...) Au trecut doua luni si inca ne chinuim cu aceasta problema", a mai spus Abbassian. Acest moment a creat frisoane in toata lumea si primul la care s-au gandit cei mai multi a fost insecuritatea alimentara.Exista si cateva argumente puternice. 1.Dezastrele naturale - "picatura chinezeasca" a hranei. Este cunoscut faptul că mediul inconjurător şi societatea umană suportă adesea acţiunea unor fenomene extreme periculoase cu origine diferită, naturală sau antropică, ce pot produce dereglări distructive şi brutale in anumite sisteme sau situaţii prestabilite. Aceste evenimente (cutremure, erupţii vulcanice, tsunami, alunecări de teren, furtuni, inundaţii, secete, incendii, accidente tehnologice, situaţii conflictuale etc.) se produc de regulă pe neaşteptate şi pot provoca numeroase victime in randul oamenilor şi animalelor, un volum mare de pagube materiale, dezechilibre ecologice şi chiar grave tulburări ale stării psihice şi morale a populaţiei ce intră sub incidenţa fenomenului respectiv. Dezastrele si calamitatile naturale sunt un exemplu dramatic pentru oamenii care traiesc in conflict cu mediul inconjurator. Imaginile televizate ale zonelor distruse de vant, bulevarde inundate si case care ard in flacari sau le acopera alunecarile de terenuri ne pun pe ganduri. Ne pare rau pentru cei care sunt fortati de natura sa o ia de la capat, dar asemenea calamitati au devenit prea comune in ultimii ani, si frecventa acestora continua sa creasca, astfel incat cautarea de solutii radicale concomitent cu schimbarea conceptiei din contemplarea neputintei in actiuni hotarate si convergente, cu baze stiintifice, financiare si organizatorice radicale pot fi hotaratoare. De aceea nu cred ca este lipsit de importanta sa amintim ca in ultimele două decenii, numărul si amploarea calamităţilor naturale s-au mărit de patru ori, provocând sute de milioane de victime anual. Bilanţul dezastrelor naturale arată că acest gen de evenimente s-a multiplicat continuu, cu efecte tot mai apocaliptice si diversificate. „Populatia lumii se confrunta cu de patru ori mai multe dezastre naturale decat acum doua decenii” arata si un studiu condus de organizatia britanica Oxfam care arata drept cauza incalzirea globala, potrivit Breitbert.com. In anii 80, dezastre anuale au cauzat omenirii pierderi care au impins inapoi in ceea ce priveste nivelul de trai cu cel putin 50 de ani o populatie egala cu cea a continentului african, precizeaza aceleasi surse. „Sapte dintre cele mai ucigatoare zece dezastre din ultimii 20 de ani s-au petrecut intre 2000 si 2006”, avertizeaza comisarul UE pentru Dezvoltare si Ajutor Umanitar, Louis Michel, intr-un mesaj destinat cetatenilor celor 27 de state membre ale Uniunii. Printre cele mai mari catastrofe se numără ciclonul din Myanmar şi cutremurul din China. Ciclonul Nargis s-a soldat cu 138.000 de morţi. În China, seismul cu magnitudinea de 8 grade pe scara Richter a ucis 88.000 de oameni. Acestora li se adauga devastatorul tsunami din 2008, apoi cutremurele din Hawai si Chile, gravele inundatii din Portugalia si iata, cu nici o luna in urma, eruptia vulcanica din Islanda care a oprit in loc Europa pentru mai bine de o saptamana si a blocat la sol sute de mii de oameni, inclusiv 46 delegatii statale care vroiau sa ajunga la funerariile premierului polonez. Pagubele sunt uriase: peste 1,9 miliarde euro pierderi ale companiilor aero, care, fara interventia financiara a U.E., intr-o forma nemaiutilizata pana acum, cel putin 5 din cele mai mari, ar fi dat faliment (sursa: Comunicat U.E., 26.04.2010). Nici perspectivele nu credem ca sunt mai blande, de vreme ce inca de acum s-au facut unele prognoze dure. Asa bunaoara, potrivit unui studiu american, încălzirea climatică din anul 2011 ar putea provoca mari daune lumii, întrucât ar întârzia începerea perioadei musonului de vară cu 5-15 zile în următorul secol. Aceasta înseamnă o reducere importantă de precipitaţii într-o mare parte a Asiei de Sud care ar aduce dupa sine pagube uriase in productia agricola de maniera infometarii a sute de miliarde de oameni. De asemeni, se anunta de catre New Scientist ca sistemele de electricitate, dar şi cele de telecomunicaţii, vor fi grav afectate de furtuna solară din 2012, iar NASA a publicat într-un recent raport că SUA, având o societate foarte avansată din punct de vedere tehnlogic, ar putea suferi mari distrugeri in sistemele de energii joase, in comunicatiile I.T., pana la cele climatice. Toate la un loc, produc pagube directe agriculturii dar si oamenilor care,pana la urma,se regasesc in cvapacitatea lor de a se hrani. 2.Volatilitatea pietei si securitatea alimentara Securitatea alimentara, in putine cuvinte, este definita de ONU in urmatorul mod: "mancarea este disponibila in cantitati suficiente pentru a hrana toata populatia unei natiuni", scrie CNN, numai ca distributia ei,la un moment dat sau pe un segment de timp suficient de insuportabil sunt tot mereu in suferinta.. Volatilitatea pietei nu este ceva nou, mai ales cand vine vorba de marfuri. In timpul crizei din 2007-2008 (n.r. criza subprime care a determinat criza economica mondiala actuala), preturile au inregistrat o scumpire dramatica: pretul orezului a crescut cu mai mult de 200%, in timp ce faina si porumbul s-au scumpit cu peste 100%. Cauzele inca trebuie dezbatute, insa efectele au dus din Haiti si pana in Mogadishu, la proteste si la revolte soldate cu morti.Insa conditiile de piata actuale sunt foarte diferite de cele de acum cativa ani, a declarat Hafez Ghanem, director adjunct pentru dezvoltarea economica si sociala din cadrul Organizatiei pentru Agricultura si Alimente (OAA) a ONU. In anii ce vor veni, probababil ca vom avea parte de mai multe turbulente decat in prezent, pentru ca pietele tind sa fie mai volatile pe termen mediu din cel putincateva motive: a) zona Marii Negre devine un producator de cereale tot mai important, datorita fluctuatiilor tot mai mari ale recoltelor de la un sezon la altul; b) cresterea asteptarilor ca tot mai multe fenomene meteo extreme sa se produca datorita schimbarilor climatice; c) o serie de actori non-comerciali de pe piata marfurilor devin tot mai importanti", a explicat Ghanem intr-un interviu postat pe portalul OAA. d) cresterea productiei medii la hectar a atins plafonul maximului posibil in timp ce suprafetele cultivate(sau disponibile pentru agricultura) sunt in continua scadere,din lipsa atractiei pentru munca la ferma (situatia Romaniei este absolut tipica), sau din transformarea continua a suprfetelor cultivabile in „plantatii de beton”. 3.Cel mai prost scenariu: Foamete, razboaie si milioane de refugiati Daca urmatorii ani vor fi si mai volatili in ceea ce priveste piata mondiala a alimentelor, urmatoarele decade vor cunoaste o scadere infricosatoare a recoltelor, scrie CNN. Totodata, ONU prezice ca pana in anul 2050 pe Terra vor fi peste 9 miliarde de persoane."Cea mai urgenta problema care ameninta umanitatea in urmatorii 50 de ani nu este schimbarea climatica sau criza financiara, ci daca vom reusi si sustine o asemenea recolta (n.r. sub nevoile umanitatii)", a declarat Julian Cribb, om de stiinta si autorul volumului "Foametea care vine" (n.r. "The Coming Famine").Intr-o prezentare recenta de la Congresul Mondial al Stiintei Solului, Cribb a declarat ca in urmatoarea jumatate de secol, in cel mai optimist dintre cazuri, cererea globala pentru alimente se va dubla.Cel mai prost dintre toate scenariile posibile prezentate de Cribb, descrie o lume in care foametea a izbucnit in cateva locuri, ducand la razboie si la milioane de refugiati care cutreiera globul in cautare de adapost si alimente. Acest scenariu poate fi evitat, insa numai daca guvernele vor face schimbari de politica in ceea ce priveste abordarea agriculturii."In primul rand, trebuie sa acceptam ca investitiile in agricultura sunt de fapt cheltuileli de aparare. (...) Daca dorim sa prevenim razboaie, refugiati si o criza alimentara, atunci trebuie sa reinnoim investitiile globale in agricultura si in stiinta agricola. Agricultura a fost cea mai putin importanta prioritate pentru ultimul sfert de secol", a explicat Cribb. 4.Bataia pe... ingrasamintele chimice Eforturile recente ale companiei miniere australiene BHP Billiton de a cumpara compania canadiala de ingrasaminte chimice Potash Corp. au fost privite ca o incercare a australienilor de a castiga de pe urma cresterii importantei industriei agricole. In lupta pentru Potash s-au inscris si companii chineze in incercarea de a-si asigura stocurile de ingrasaminte chimice pentru propria piata agricola.Alt indiciu ca industria agricola capata tot mai multa importanta este si declaratia televizata a unui faimos investitor Marc Faber. Acesta a aparut la CNN spunand telespectatorilor ca cea mai buna investitie pe termen lung din prezent sunt agricultura si actiunile care pot avea de castigat de pe urma penuriei de alimente si apa.Cribb a spus ca spre deosebire de majoritatea tarilor, China este constienta de riscul potential al penuriei de alimente, motiv pentru care a inceput sa se pregateasca in aceasta directie. Acest lucru include si crearea de politici pentru asigurarea a rezervelor de apa. Insa Beijingul nu priveste doar in propria-i ograda, ci si in alte regiuni, precum Africa, incercand sa asigure rezerve de alimente si acolo (nu pentru China,ci pentru infometatii lumii care isi vor vinde vilele si iahturile si vor veni in savana africana sa cumpere grau !."Trebuie sa reinventam modul in care facem agricultura si pe cel in care mancam daca dorim sa sustinem rezervele de alimente in perioadele de maxim ale populatiei globale si ale cererii (n.r de alimente)", a mai spus Cribb.Aceasta este de fapt marea provocarea care ii asteapta pe liderii lumii.Asfel, la intrunirea de la Roma, Abbassian a declarat ca planuieste sa-l abordeze pe reprezentantul fiecarui guvern cu o intrebare simpla: "Tu te pregatesti pe tine pentru securitatea alimentara (a tarii tale si,prin solidaritate, a intregului pamant)?" 5.Se inmultesc dusmanii agriculturii. Cu toate eforturile considerabile ale multor tari avansate,dezvoltarea agriculturii intampina tot felul de obstacole,de cele mai multe ori neasteptate.Asa bunaoara: -distributia foarte diferentiata a precipitatiilor provoaca , in unele zone ale globului distrugerea culturilor prin inundatii,grindina,inghet,etc , in timp ce in alte parti secete cumplite usuca nu numai culturile dar si vegetatia naturala care este elementul de baza al cresterii animalelor; - incercarea de sporire a protectiei mediului si dezvoltarea „agriculturii ecologice” a condus la inmultirea necontrolata a daunatorilor astfel ca trebuie regandida dezvoltarea si refolosirea,chiar la alta scara a insecticidelor,fungicidelor,pesticidelor. Iar acestea costa,nu toate tarile au bani sa si le procure,iar administrarea lor este si ea o stiinta; - dezvoltarea transportului si a turismului au impus o tot mai vasta impanzire a Terei cu o infrastructura rutiera care inghite de trei ori mai multa suprafata de teren decat cea creata pentru rulare . Reteaua de autostrazi,poduri si viaducte are utilitatea si importanta ei,dar suprafetele de tren agricol scad astfel fara incetare. - irigatiile devin din ce in ce mai mult o necesitate controlata,dar acest lucru se intampla tocmai acum cand dezvoltarea civica si urbanizarea cer tot mai multa apa; si nu stiu cum se face ca scade cantitatea de apa dulce a pamantului crescand volumul apelor marine,poluate,subterane. Tare imi este frica de o alta foamete , „foamea de apa potabila”,care ar putea sa fie atat de devastatoare incat ne piere pofta de a mai manca ! La fel de importanta pentru salvgardarea agriculturii este si o anume schimbare de mentalitate in multe tari,in special in cele foste socialiste,unde mai mult supraoferta si furtisagul specific unitatilor cooperatiste ii mai ducea la lucru , iar asta o faceau cu o organizare,o disciplina si o rentabilitate de rasul lumii si care i-a invatat sa nu mai respecte pamantul,animalele si munca. 6.O noua era glaciala Dupa ce aproape de o jumatate de veac se bate moneda pe incalzirea globala,pe efectul de sera,pe topirea Atarcticii ,ba ,dupa unele stiri in primavara se rupsese si o bucata uriasa din calota de ghiata a Groenlandei , oamenii de stiinta au inceput sa-si dea seama ca lucrurile nu-s chiar asa,ba chiar ca si in domeniul climatologic pot aparea disfunctii ce se pot transforma in crize ; ca dupa criza „incalzirii globale” este pe cale de a trece intr-o alta criza, poate chiar mai dura si anume „epoca glaciara”, fara sa ne lase intre ele nici cel putin o pauza de respiro. Agentiile de presa semnaleaza deja ca „dupa o vara in care incendiile de padure au devastat Europa din Portugalia pana in Rusia, ne asteapta cea mai friguroasa iarna din ultimii 1.000 de ani ,dupa cum avertizeaza climatologii polonezi si britanici. De vina ar fi ,spun ei ,in primul rand Gulf Streamul,pe care petrolul revarsat in Golful Mexic dupa incendiul izbucnit pe platforma Deepwater Horizon l-a < anemiat>” (Sursa: „Ingheata Europa”- „National”6 oct.2010). (a) Curentul Golfului – unicul vinovat? Marea Britanie si alte tari nord-europene au avut,pana acum doi ani , ierni blande datorita unui fenomen natural permanent – (curentul) Gulf Streamului , care aduce apaele calde de la tropice pe coastele vestice si nordice ale batranului continent. Apele calde ale Gulf Streamului transportau,pana nu demult , energie termica ceva echivalent cu 1,4 pettawati ( adica 1,4 miliarde de megawati ), sau puterea catorva zeci de centrale atomo-electrice moderne! Rolul lui este hotarator in ceea ce priveste comportamentul climatic din tari precum Marea Britanie,Germania, Polonia, Belgia,Olanda situate mai la nord (intre paralelele 50 si 60 de grade),care au un climat mai bland decat Romania,Serbia,Austria,etc.situate ma la sud (intre 40 si 50 grade latitudine )....dar care nu au si ele un Curentul Golfului care sa le mangaie coastele. Numai ca in in ultimii doi ani puterea Gulf Streamului s-a injumatatit (atat ca viteza cat si temperatura), astfel ca efectul climatologic a devenit de patru ori mai mic.Consecintele s-au vazut in primul rand in Marea Britanie,care a avut parte de cea mai friguroasa iarna (2009-2010) din ultimii 100 de ani.Si asta a fost inainte de „tratamentul cu petrol”din aceasta vara. Nu numai meteorologii britanici, ci si cei polonezi se asteapta la tot ce poate fi mai rau. ”Gulf Streamul nu mai aduce suficienta caldura pentru a compensa efectul devastator al vanturilor reci originale din Arctica (Groenlanda si Oceanul inghetat de Nord) – sustin climatologii polonezi. Desi obisnuiti cu frigul, rusii sunt si ei inspaimantati de o astfel de perspectiva sumbra si rece ! Deja temperaturile din centrul Rusiei sunt cu cateva grade sub cele normale pentru aceasta perioada a anului (15.10.10) .Pe scurt,meteorologii si climatologii din aceste tari se asteapta,in cel mai bun caz ,la o revenire din „Mica Epoca Glaciala”-1645 – 1715 , cand zeci de mii de oameni au murit de frig in tarile din nordul Europei. In ceea ce-i priveste pe oamenii de stiinta americani, ei prevad pentru iarna acestui an „cele mai masive caderi de zapada din 1970 incoace , pe intreaga emisfera nordicva”. Adica si in Europa,care fara caldura adusa de Gulf Stream , rIsca sa inghete de tot, Culmea ironiei: ca si in ultima mare glaciatiune , care s-a incheiat acum 12.000 de ani,Groenlanda se incalzeste (daca te iei dupa climatologi,probabil ca se mai desprinde si acum vreo bucata din ea!). (b). Dar soarele ce pazeste? Dupa mai multe decenii de expansiune a teoriei incalzirii globale, astronomii americani (si unii dintre cei mai vestiti climatologi) se tem de o noua epoca glaciala. Incepand cu anul 2007 , activitatea solara a inceput sa se reduca progresiv , fapt care se traduce prin micsorarea cantitatii de caldura care ajunge pe Pamant. Astronomii au constatat astfel, o corelatie intre numarul si densitatea petelor solare si temperatura terestra : cu cat sunt mai multe pete solare, cu atat este mai mare caldura solara , si implicit:cu cat soarele este mai curat (nepatat) cu atat isi face mai putin datoria! Ori,sub acest aspect,prognoza este cel putin nelinistitoare(ca sa nu zicem ingrijoratoare).In anul 2021,spre exemplu, nu vom mai avea pete solare deloc , soarele va fi curat ca lacrima,iar temperatura medie pe intreaga planeta va scadea dramatic! Am tremurat o jumatate de secol de teama incalzirii globale,de efectul de sera,de topirea ghetarilor,si cand colo, acum ne-am speriat sa nu murim de frig ! (c).Stirile de ultima ora se inscriu pe aceeasi orbita. Autoritatile ruse au inceput deja sa ia masuri pentru protejarea populatiei de valul de frig prognozat de meteorologi... Casa Alba: scoatem "incalzirea globala", introducem "intreruperea climei globale"... Expertii polonezi estimeaza ca, in 2010-2011, Europa s-ar putea confrunta cu cea mai severa iarna din ultimul mileniu... reducerea vitezei curentului nord-atlantic Gulfstream... Ultima Era Glaciara s-a instalat in numai sase luni: Iarna se va instala in Romania inca din luna noiembrie, estimeaza specialistii Centrului International de Prognoza Meteorologica din Marea Britanie. Potrivit acestora, vom avea parte de o iarna "traditionala", cu temperaturi sub zero grade Celsius, viscol si zapada din abundenta. "Cert este faptul ca ar trebui sa incepem sa ne obisnuim inca de pe acum cu temperaturile mai scazute, deoarece vara nu se va mai intoarce", potrivit meteorologilor consultati de EVZ. Astfel, pana la finele acestei luni, in vestul, sudul si estul tarii, media temperaturilor va fi de 10 grade Celsius, in timp ce in centru se vor inregistra cel mult 8 grade Celsius. In noiembrie, temperatura medie va fi de 4,2 grade Celsius, iar cea minima de pana la minus 4 grade Celsius, in nordul Transilvaniei si al Moldovei si in Targu-Mures. In ultima luna din an, maximele nu vor depasi zero grade Celsius. Ninsorile abundente vor cadea in aproape toata tara, mai putin in Dobrogea .Lunile care urmeaza vor aduce,de fapt,adevarata iarna. Este o stire,este o prognoza ; orice ar fi sa nu uitati ca in viata,de regula, se adevereste partea cea mai neconvenabila a acestora motiv pentru care masurile de securitate se iau „pentru orice eventualitate”. Vedeti,sunt prea multi factori care ne acutizeaza viata , pentru a mai spera ca iesim din criza 18.10.2010 Supervizare ; Asociatia Europeana de Studii
Citeste tot subiectul
11 Sep 2010, 13:58	STIINTA SI IMAGINATIE	“Imaginatia este mai importanta decat cunoasterea” (Albert Einstein) “Pe internet,nimeni nu stie ca esti caine” (Luca stand de vorba cu mine) 9/11 vs. 11/9 Nu au existat niciodata in istorie vremuri in care imaginatia umana sa nu fie importanta,dar,regandind aceste lucruri acum,dupa noile exigente ale omenirii in mileniul III , imi dau seama ca niciodata n-a fost mai importanta ca pana acum,pentru ca,intr-o lume in care credem ca ne putem permite totul,atat de multe mijloace si unelte ale colaborarii devin bunuri accesibile tuturor.Atat de multi oameni au acum puterea de a-si crea propriul continut.Si totusi,iata ca exista un lucru care nu poate fi introdus in categoria acestor bunuri,iar aceasta este imaginatia! Sa va dau doua repere: - 09.11.1989: – Daramarea Zidului Berlinului sub presiunea acelor oameni care au indraznit sa viseze la o lume diferita,mai deschisa,una in care fiecare persoana este libera sa-si realizeze intregul potential,si care au gasit atunci curajul de a face ceva spre a-si implini visul. Ce veselie a fost atunci,cat entuziasm se revarsa pe strazi si intreaga lume a rasuflat usurata:”niciodata si nimic nu va mai fi ca inainte!”.Si a inceput o alta ordine mondiala dominata de mandrie si speranta. - 11.o9.2001: - Abia trecuse de ora 9 dimineata,lumea venise increzatoare la lucru, cand cele doua turnuri World Trade Center,”gemenii’si mandria New Yorkului , au fost lovite exact in punctul lor mai slab,intre etajele 23 si 27,la interval de 15 minute de doua avioane Airbus A-320,pline cu pasageri. Dupa acest al doilea soc mondial ne-a inghetat sangele in vine si zambetul pe buze,fruntile s-au reincretit si ne-am dat cu totii seama ca “niciodata si nimic nu va mai fi ca inainte”! Dar care inainte? Cele doua intervale sunt despartite de 11 ani,suficienti pentru a ne demonstra ca ,de fapt,a existat o lume pana la daramarea zidului care despartea civilizatiile;o alta lume a sperantei si increderii,dar care n-a tinut decat 11 ani , si inca o lume de spaima,inceputa cu daramarea mandriei constructive umane (si care,din pacate,continua). Asa am inceput sa intelegem ca imaginatia individuala devine o problema astazi,cand indivizii pot sa acceseze cu usurinta toate instrumentele colaborarii si sa se “super-imputerniceasca”,pe ei insisi sau minusculele lor organizatii(de ce nu bande),pentru a ameninta un mare numar de oameni.Cei mici pot s-o faca astazi pe uriasii si sa puna in grav pericol ordinea mondiala,fara instrumentele statului. Pe un alt palier trebuie sa ne preocupam tot mai mult de “cum ar trebui sa fie de aici inainte” pentru ca alte socuri sa fie evitate sau aplatizate inainte de a creea efecte.Abia acum intelegem cat de important este sa gandim optimist si pentru buna intelegere,cum sa stimulam imaginatia pozitiva si mintile avansate preocupate permanent de progres si civilizatie .Un mare sociolog I.T.(Irving Wladawsky-Berger), spunea ca de-acum este nevoie mai mult decat oricand sa ne gandim serios cum sa incurajam oamenii sa se concentreze pe rezultatele productive,care unesc civilizatia si o duc mai departe,imaginatii pacifiste care cauta “sa minimalizeze instrainarea si sa puna pret pe independenta si nu pe autosuficienta,pe includere si nu pe excludere”, pe deschidere,oportunitati si sperante,iar nu pe limite,suspiciuni si suferinta. Aceasta ultima problema cu numeroase necunoscute nu poate fi pusa in ecuatie decat promovand stiinta ca factor de productie si progres , recunoscand ca pana si piatra-unealta preistorica a avut stiinta ei. Iar stiinta insemneaza eforturi si recunostinta , pentru ca: ” Stiinta insemneaza a continua cand toti ceilalti renunta!” DRAGI OAMENI DE PRETUTINDENI, Nu uitati ca astazi este 11/9 – 11 Septembrie cand se implinesc 9 ani de la marsavul atac al terorismului international asupra „gemenilor”,mandria marii metropole americane, sediul celei mai pasnice organizatii de comert si cooperare internationala Asociatia Word Trade Center. Acolo au pierit bravii pompieri si specialistii in salvare din dezastre,voluntarii crucii rosii,dar si aproape 3.000 de oameni nevinovati lucratorii din cele doua turnuri si pasageri ai celor doua aeronave,vecini si trecatori sau vizitatori. Cu o zi inainte am participat la sesiunea bianuala a Asociatiei in calitate de cenzor-consultant si reprezentant al W.T.C. Romania,functie pe care o indeplineam de mai bine de 10 ani. Datorita unor nesincronizari in programul general de deplasare, a doua zi,adica pe 11 .09.2001 a trebuit sa conferentiez la Univ. Din Neww Jersey,adica la o „aruncatura de bat”peste golful Huston.Si la ora 9 eram in amfiteatru,si asa se face ca acum nu sunt in mauzoleul de pe locul fostilor „gemeni”!. Ce este asta?: intamplare,hazard,imaginatie sau mana lui Dumnezeu ? . Orice ar fi nu pot sa nu ma gandesc cu compasiune la colegii mei, la cei care s-au jertfit aparand,intr-un an ume fel principiile democratiei si umanitatii si sa nu-i asigur de permanenta noastra recunostinta si vesnica pomenire. Ocroteste-i Doamne si noi va asiguram ca nu-i vom slabi o clipa pe marsavii teroristi care au incercat sa abata cursul istoriei pana nu-i vom face total inofensivi. America a platit tributul de sange in aceasta confruntare ,o iubim si suntem alaturi de ea in tot ce a facut mai bun pentru omenire. Buna dimineata America ,si , in fiecare zi iti dorim o zi mai frumoasa. Fii fericita America si noi vom omagia intotdeauna eroii tai. 11.09.2010 - Prof.univ.dr.C.M.DRAGAN Clubul Contabililor Liberi
Citeste tot subiectul

Username/ E-mail:
Password:

am uitat parola nu am cont
Sau conecteaza-te cu contul tau de Facebook
Login cu Facebook

Username:
Parola: