Bucurestiul nu este Teheran sau ??? Chisinau ???

Intr-adevar, am sesizat si eu aceasta delimitare anapoda, ca de altfel intreg modul transant, in care sunt despartite apele ...
Cele doua orase, sunt situate intr-un punct, in care ele exista, doar pentru ca, prin comparatie, sa aflam cat de straluciti suntem noi !!! ... Printre randuri, se mai afla acolo si un pagubos sentiment de superioritate.
Nici macar din perspectiva prezentului, nu pot fi facute astfel de afirmatii, daca nu au in vedere o solida documentare ... Iar daca ne gandim, nu-i asa ca Teheranul se afla prin Mesopotamia ... Ce a insemnat "pamantul asta dintre ape" pentru Cultura Universala ... ar trebui sa stim cu totii, mai ales daca tot ne-am "tocit coatele si suntem doctoranzi si mai stiu eu ce ...
Chisinaul : aici rabovesc putin mai mult.
L-am descoperit mai demult -mai degraba prin "Medelenii" lui Ionel Teodoreanu si nu dintr-o istorie a atasamentului fata de Tara-noastra-intreaga, sau cea a faptelor politice. Marturisesc fara mandrie asta.
Sigur ca, la-nceputul anilor '90, am avut cu totii ochii in lacrimi, ori de cate ori Prutul era trecut -fie si numai cu gandul-, peste Poduri de Flori ...
De putina vreme, am ajuns sa traiesc aproape doi ani, chiar in Chisinau.
Intre imaginea ce mi-o construisem despre aceasta parte de Romanie si ceea ce am gasit acolo, putine lucruri se potriveau, in afara de blandetea, de cumsecadenia oamenilor, manifestata insa NUMAI intre persoane cunoscute. Altfel, din intalnirea fortuita a celor doua natii -romane si ruse-, a rezultat o ostilitate manifesta macar in privirile ce si le arunca oamenii ce nu se cunosc direct, chiar daca locuisc pe aceeasi scara a unui bloc. Cat despre un pasnic "buna-ziua" ... nici nu poate fi vorba!
Explicatii exista, dar sentimentul neplacut ramane oricum.
Paradoxal, cu toata respingerea afirmata a spiritului rus, acesta s-a insinuat in fiinta intima a romanilor /sau "moldovenilor" cum prefera ei sa se numeasca. Astfel, sarbatorile religioase sunt dupa calendarul ortodox rus, intre ei, romanii/moldovenii vorbesc (prea) adesea limba rusa, pe care oricum o accepta in relatiile oficiale, in pofida legii castigate cu greu pe 31 August 1989 ... Si cate si mai cate, numele si le rusifica -chiar si cei tineri, asadar, de buna voie! ...
Una peste alta, acea populatie, majoritar, isi afirma cu mandrie indepandenta ca Stat Maldovenesc, dorinta de "unire cu Tara" apartine mai degraba poeziei Marelui-Poet plecat de curand in stele ...
Pe scurt, gasim acolo un Popor tare mandru, cu spirit independent limpede afirmat -cel putin in discutii cu cineva ca mine, cu un Teatru remarcabil prin regie si scenografie, cu femei ce abordeaza lejer eleganta simplitatii in imbracaminte si atitudine, cu oameni care tare suparati ar fi sa citeasca acea apreciere "scapata" in apelul Domnisoarei Alexandra S. ...

Altfel, sigur ca apreciez cum se cuvine mesajul in esenta lui, sigur ca-i sunt si va sunt alaturi tuturor celor care vor sa schimbe lucrurile ... dar, am invatat sa-mi mai diluez entuziasmele in fata unor idei frumoase ca asta. Frumoase, dar, iata!- cu scapari primejdioase, ca si cea care DESPARTE atat de ferm apele acestei Tari minunate, dar pline de nuante, de lumini si umbre ... Tinerii aflati acum in parlament (cum sa scriu cu litera mare?!), gandeau poate la fel ca si Domnisoara Alexanra acum cativa ani ... Acum insa ei se numesc cu totii aproape "boureanu" si ne scuipa-n fata ce cuvinte vor ei sau mai exact "muschii" lor (n-am cum sa evit aceasta formulare atat de potrivita! Voua care cititi, va cer scuze!) ...
Puterea este o primejdioasa capcana ! ... dar daca o vom prelua vreodata, noi cei atat de minunati, sper sa-mi gasesc si eu un locsor, pentru a face ce stiu, cat pot mai bine ... Sper ca Domnisoara Alexandra vorbeste despre o "tinerete" a spiritului ... Altfel ...