Te duci bolnav si iesi traumatizat din Spitalele din Romania

Acum 3 ani, mama mea a fost diagnosticata cu o alergie pentru care i s-a administrat CORTIZON, tragedia a fost ca de fapt mama mea avea Boala lui Cushing, mai exact avea o tumoare care deje secreta CORTIZON. Asta se intampla in spitalul din Ialomita. In 3 saptamani ajunsese sa nu-si recunoasca copii, sa nu mai manance, sa delireze.
Am ajuns la Spitslul Militar, unde am intalnit doctori minunati la Sectia de Endocrinologie, dar asistente incompetente care incurcau Doxiciclina de 100 mg, cu un antibiotic, care nu erau in stare sa recolteze sange din cauza unghiilor false pe care le avea. Am cumparat tot de la Antibiotic, la algocalmin, la pastile care costau 10 lei bucata, care nu se gaseau decat la o anume farmacie. M-am plimbat cu eprubeta cu sangele mamei prin troleu 69, in autobuzul123, prin toata curtea spitalului Militar.
Si povestea continua se poate face un film la cate am trecut in calitate de fiica de 20de ani prin spitalele Romaniei.
In 3 luni am pierdut-o pe mama am fost revoltata, neputincioasa am urat pe toata lumea, am invinovatit pe toti si pe mine in primul rand. ca nu am facut mai mult dar oare se poate mai mult.
La morga doctorul mi-a spus ca oficial treaba lui nu costa nimic, dar neoficial ...... . I-am lasat 30 de lei toti banii care imi ramasesera dupa ce am cumparat spirt , vata si ...... Iar cand am venit sa o iau pe mama de acolo asistenta mi-a spus ca domnul doctoe considera ca e prea putin si mai trebuie. Le-am dat scarbita de oameni, indurerata si marcata de tot.