Când îşi vâră coada...C.V.Tudor

CÂND ÎŞI VÂRĂ COADA ...C.V.TUDOR
(Romeo Tarhon, NAŢIUNEA)

După scandalul „Doi şi-un sfert” şi arestarea latifundiarului din Pipera, opinia publică matură, instruită sau ineptă, informată sau naivă, pe stradă, în pieţe, pe forumuri, în instituţii, guvern şi parlament, a fost fracturată în două mase adverse: becalofili contra becalofobi, un fel de „folclorul contraatacă” şi, în paralel, pe invers, în două fronturi de manipulare şi conflict: băsescofobi şi băsescofili.
Miraculoasa şi contradictoria decizie a ultimului complet (sau complot) de magistraţi a făcut posibilă imposibila(!) slobozirea condiţionată a inculpatului Becali, după penitenţa, schimbarea la faţă şi vocabular, (po)căinţa şi cerşirea eliberării cu preţul oricăror condiţii juridiciare, după ce în zilele de arest, în puţinele declaraţii (dozate) care au ieşit la lumina presei, a cerut procurorilor şi justiţiei iertare şi a „pupat” pe faţă şi (mai ales) în ...dos „Piaţa Independenţei”...Astfel, în mod mirabolizant, salvator şi salutar justiţia română handicapată (oarbă, surdă, mută...) a decis subit că pericolul public numărul unu nu mai reprezintă pericol public(!) şi poate fi lăsat la vatră să ia Paşte şi Lumină din Pipera. Iar mutarea lui Tutilescu (sau „Titulescu” în poceala botezului lui Becali, dator astfel cu mulţi miei şefului poliţiei) şi cercetarea adjuncţilor pentru „neîndeplinirea sarcinilor de serviciu” sunt puse (de presa de partea băsescului) pe seama sforarului pesedist Hrebenciuc, invocându-se bine ştiutele lui relaţii cu Becali şi cu ministrul de interne Dan Nica.
Sunt (ne)demne de citat unele declaraţii şi ale latifundiarului pe parcursul săptămânilor de „post negru” în care denunţătorul abuzează de numele Domnului spre a-şi spăla păcatele încălcării: „Dumnezeu a făcut dreptate. Ei ziceau că îl bagă la puşcărie pe Becali, acum sunt ei la puşcărie...” „Tot ce mi s-a întâmplat în ultimii ani, anchetele împotriva mea, problemele cu Steaua, cu fiscul, au fost dirijate din umbră de acest om, Popoviciu... Mi-avrut răul şi acuma a ajuns la puşcărie. Dumnezeu îl ajută pe Becali”... Sunt două dintre numeroasele declaraţii cu afect şi efect, cu infatuare ale spăşitului latifundiar după reţinerea celor patru „evanghelişti” penali ( din dosarul Băneasa) , care au rămas trei, doi, unul... niciunul (în arest).
Încâlcite mai sunt căile Domnului când îşi vâră şi ne-curatul (de Vadim) coada! În urmă cu o lună începea iureşul mediatic şi potopul judiciar: arestări, decapitări, capitulări, demisii, remisii, anchete, banchete, declaraţii, speculaţii... Între timp, „războinicul luminiii” a stat la întuneric, la beci, trecând prin grele patimi şi prin cinci înfăţişări judecătroreşti. La ultima strigare, cea de vineri, invocând pildele biblice şi voia lui Dumnezeu, a convins şi cei trei magistraţi (nelustraţi) au hotarât eliberarea condiţionată a acestui penibil personaj paranoic şi para-biblic, un farsor extrem de vulgar şi obscen, care, deunăzi, se compara cu Mântuitorul arătându-şi cătuşele, iar în ajun de Paşte mulţumea Vântului şi Voiculescului, trusturilor şi scribilor „mogulilor”, cerşind spăşit îndurare anchetatorilor pe care îi becalirise(!) şi beştelise. Şi fără să îi pomenească numele ne-curatului tribun, războinicul îndatorat nu s-a sfiit să spurce în Vinerea Mare şi să ia în deşert numele domnului (Băsescu) cu o frază-blestem bună de scos din context de Realitatea, Antene şi OTV în completarea registrului de ocări, afurisenii şi injurii ale diavolului de Vadim, care nu putea scăpa prilejul electoral al arestării şi victimizării lui Becali. Astfel, la comandă, înfrânt , smerit şi îndatorat ( vadimului) Becali a blestemat: „ Să-i dea Dumnezeu lui Traian Băsescu să nu-i plângă fetele... Dar nu e normal că s-a purtat aşa preşedintele şi nu a intervenit”... Şi, ca să fie şi mai electorală, partinică şi partidică parodia, a încălcat porunca a noua a becalogului(!) minţind, denaturând şi denunţând strâmb: „ M-au apărat politicienii din PNL , din PSD, dar din PD-L nu m-a apărat nimeni, pentru că nu au fost lăsaţi”(de către păcătosul de preşedinte care, în vinerea miraculoasei lui eliberări, graţia prin decret un bătrân de 82 ani condamnat la o lună pentru „violenţă în formă deosebit de gravă” pentru cine ştie ce ţăruşi mutaţi...)