BLESTEMUL...

Nascut sunt de un pantec si ma ROG,
Ca nasterea aceasta sa dea ROD.

Urcand GOLGOTA langa EL INCETISOR,
Sa-nvat sa urc, sa-nvat si sa COBOR.

Sa-mi plec privirea si sa fiu UMIL,
Sa nu fiu dominat si sa RESPIR.

Sa stiu cand sa IMBATRANESC,
Si ca un pom cu rod vanjos sa CRESC,

Din fructele cele mai dulci sa DAU,
Nimic din asta lume sa nu IAU.

Caci ce e lut, ca lutul se SFARAMA,
Se face praf, se-ntoarce in TARANA.

Toata durerea ce o simt in MINE,
Se raspandeste-n mii si mii de FIRE.

PONTIU PILAT deloc nu sa-ntrebat,
Cine-i acel ce-a fost CRUCIFICAT.

Ce este ,,ADEVARUL, se-ntreabau toti NEBUNII
Ce stau ca slugi in viata si isi servesc STAPANII.

Cine esti tu STRAINE, ce vii din alta LUME
Sa-aduci nectar in palme, putin si pentru MINE.

Eu te iubesc PARINTE, ma crede, te IUBESC,
Chiar de mai stau in vise si uit sa ma TREZESC.

Stau si te-astept, venirea aproape este, IARA.
Dar nu va fi acuma, cum a fost prima OARA.

N-or sa te mai urce, din nou nebuni pe CRUCE,
Caci ce-au facut o data, aminte le-oi ADUCE.

E grea a lumii cruce, cat or mai duce-o EI,
Strigand lung in furtuna si chemand DUMNEZEI?