O NOUA ORDINE MONDIALA PE AXA LONDRA-PIPERA...

ROMEO TARHON

Încă nu se uscase cerneala gazetelor şi nu se răcise sticla televizoarelor de la episodul „Doi şi-un sfert”(sau”Capul lui Motoc îl vrem.”..!), capitol în care boieri măgureni, talpeşi, ciuvici, vadimi, sereseişti(!) şi alţi foşti actuali(!) securişti-jurnalişti-traseişti vizionari, între care, culmea, şi însuşi Jiji prorocul,cel cu sorocul.. prevesteau tăieri de capete de mari „sfinţi” şi „răstigniri” spectaculoase legate de patimile imobiliare, când, pe nepusă masă, ni s.a servit în direct cea mai acră ciorbă de potroace mediatice şi judiciare de cand au intrat la fiert în aceeaşi oală legumele de la Pesedescu şi măruntaiele de la Pedelescu.
Lumea de vineri dimineaţa se frământa, comic şi economic, pe axa Pipera-Londra, între două mari evenimente de importanţă epocală, mondiala: summitul G 20 şi, în direct, arestarea subtilă, elegamtă, cu mănuşi (şi cagule) şi cu toată presa „invitată”, a lui George Becali. Având în vedere spaţiul publicistic de criză alocat prezentului (material), mă limitez la a trece în revistă( la „Naţiunea”) doar evenimentul mai puţin important(!) - reuniunea conducătorilor celor mai puternice state din lume, pe fondul celei mai neliniştitoare şi imprevizibile crize financiare şi recesiuni economice de după reîmpărţirea economică şi politică a lumii şi fundamentarea sistemului financiar postbelic (actual încă) de către Roosevelt şi Churchill la Conferinţa de la Bretton Wood. Reţin drept cât de cât nelipsite de mesaj câteva opinii, comentarii şi declaraţii ale unor persone (desigur, nu de calibrul becalilor, tutileştilor, ciocanilor, oteviştilor...) privind criza financiară mondială despre care oarecine, parcă unul... Dominique Strauss-Kafn, cică şeful Fondului Monetar Internaţional, îşi dădea şi el cu părerea că ar putea aduce nelinişte socială, chiar război (deşi noi ştim că este deja panică, se iscă frământări, s-a pus de mămăligă mondială...). Păi, dacă mălaiul alocat, vreo cinci miliarde de boabe de porumb, „se vor topi ca zăpada în soare” şi ţăranii de guvernanţi „nu sunt în stare” să aibă fiecare câte un boţ de mămăligă locală „mai mic şi mai sănătos decât înainte”, apăi miliarde de sărăntoci „vor ajunge în pragul sărăciei...vor afecta rata şomajului şi vor fi rădăcina unor revolte sociale care vor ameninţa democraţia şi, în unele cazuri, ar putea conduce la război”...aşa cum a zis-o boierul FMI cu vorbe mai alese.
Ptii, dar ce nu s-a zis la adunătura asta din buricul târgului englez, auzi, cică tot clasa de mijloc va fi cea mai afectată....Poate la ei, că la noi între clasa de jos şi clasa de sus nu există mijloc...Oricum, s-a pus de o nouă mămăligă mondială, de o nouă fiertură şi ordine, de răzbel cu raiurile şi mălaiurile fiscale... Boierii lumii au căzut la învoială, ca rânduială, să umfle traista FMI în vederea noii ordini la făină şi slănină, sau, mai doftoriceşte zis, să „injecteze”, (ba să perfuzeze zic eu) 500 de miliarde de boabe până în 2010 în moara (mondială) care moare şi nu mai are ce măcina. Oricum, adunarea celor 20 de s(t)ate mai bogate a avut scopul (care scuză mijloacele...) „de a face faţă celei mai mari provocări apărute în economia mondială în vremurile moderne”, cum s-a zis la sfârşitul balului de după bal...Ţările de la ţară adunate au pus pe răboj noi rânduieli şi porunci pentru simbria mai marilor boieri, moşieri şi...bancheri. Au fost şi gâlcevi, gata să iasă cu păruială sau săbii scoase din teci, mai ales între americani şi europeni, în privinţa regulilor noilor regulări...
Nu ştiu de unde îl ştiu, dar conu Gordon Brown a grăit vorbă mare despre adunarea la zi de nouă ordine în lume ( în lumea lor, poate), bazată, auzi colo, pe o „economie deschisă, pe principii de piaţă...pe instituţii mondiale solide”. Şi nici că îl credeam dacă nu o auzeam şi pe cancelara(!) aia, Angela Merkel:ceva despre „un compromis istoric în condiţiile unei crize ieşite din comun”( sau din comună...). Nu-i bai, franţuzul, musiu Sarcozy, s-a arătat până la urmă mulţumit şi cuminţit (unii spun că şi ...ameţit). Chiar şi barosanul de Barosso, ăl mai mare peste noroadele europene, s-a fudulit şi s-a sinchisit să laude „munca asiduă” şi „acţiunea colectivă” de la noua colectivă (mondială)...Iar mai la urmă s-a băgat în seamă şi fecioraşul ăla măsliniu ca bănelul, Obama, despre care ştiam că a ieşit preşedinte de ceape...Mă evita, schimba vorba, o ţinea cu paradisurile fiscale, mă lua cu alba-neagra...Se făcea că nu îl (mai) cunoaşte pe nea Jiji Becali ...