Martor ocular

Cand eram pe vremea mea...
Am ramas uimit cum medicii dintr-o mica localitate din nordul tarii erau medici de familie fara sa mai declare acesta gaselnita calitativa. Faceau de serviciu la policlinica non stop si interveneau oriunde in localitatea intinsa pe mai multe dealuri, fara macar sa stie cati ibolnavibili sunt pe potecile ei. Si se duceau saracii, fie vara fie iarna, cu carute, masini, sau pe jos, dupa cum devenea situatia.
Acum avem medic de familie care ne programeaza dupa ce ne declara cronici pana la sfarsitul zilelor si ne cere banisorii daca este sa vina cu colindul. Actul medical se bazeaza pe filozofia introdusa de partide si de stat cum ca, dintr-o astfel de situatie in care ai fost adus de propria ignoranta pentru ca ai mancat paine fara sare cu iod, ai consumat in exces bonuri de masa s.a.m.d., omul poate iesi numai cu cate un brat de medicamente lunare cre pot inlocui eventualul nisip din clepsidra.
Sau am uitat perioada neagra cand medicii, buni cunoscatori, s-au declarat handicapati cu gandul la sporurile de handicapat?
Acum un concediu nu ar strica daca tot suntem handicapati.
Mai mult, in vechile policlinici s-ar putea face si curatenia de primavara, pentru ca vine vara si poneste aerul cobnditionat.
Nu ar fi mai bine ca medicii de familie sa fie cei care efectiv vin la familie atunci cand este nevoie? Nu cred ca un medic de pe salvare nu a primit o ceasca de multumire in urma unei interventii, fara macar sa ceara.
La noi medicul de familie s-a transformat in .... farmacie.