MOARTEA (**)

(**) A se vedea si EUTANASIA (*)
Thomas CSINTA, Jurnalist de Investigatie, Paris, Corespondent, Grupul de Presa al Politiei Capitalei

Nu exista nicio definitie juridica a mortii !
Si asta in ciuda faptului ca noi toti suntem muritori, fara deosebire de rasa, religie si sex!
Ca Moartea "face parte" din viata noastra si odata nascuti, noi toti suntem condamnati la moarte!
Fara deosebire de originea noastra sociala ! Fara deosebire de statutul nostru social !
Cu atat mai mult cu cat, imaginea pe care noi o avem despre moarte este o mostenire a culturii noastre !
Iar frica noastra de moarte, mai rea ca moartea insasi, este proportionala cu frica noastra de a iubi !

PREAMBUL

Si totusi, legislatia are nevoie de criterii « standard », invariabile si precise pentru determinarea momentului « exact » al decesului! A mortii clinice, respectiv, biologice, in special in cazul prelevarii de organe care pot face posibilia salvarea altor vieti!
Astfel, in Franta, in Codul Sanatatii Publice (CSP), Decretul nr.96 – 1041 din 2 decembrie 1996 si Circulara nr.96 – 733 din 4 decembrie 1996, luand in consideratie si « Legea bioeticii » nr.94 – 654 din 29 iulie 1994 relativ la utilizarea elementelor si produselor corpului omenesc, sunt prevazute cu « precizie » conditiile legale in care un individ poate fi « declarat » mort, permitand astfel celor insarcinati, prelevarea organelor sale, fie cu acordul lui (daca in timpul vietii el a fost inscris pe listele FNDO – Fisierul National al Donatorilor de Organe), fie cu cel al rudelor sale apropiate, in caz contrar, pentru a face obiectul unui transplant!
Conform Articolului R. 671-7-1 din CSP, moartea unui individ nu poate fi “declarata” decat daca criteriile de mai jos in conditiile unui stop cardiac sau respiratoriu care persista sunt satisfacute simultan :
1. Inconstienta totala si absenta activitatii motrice spontane
2. Inexistenta reflexelor trunchiului cerebral
3. Absenta totala a ventilatiei (aerisirii) spontane
Insa, Articolul R. 671-7–2 din CSP precizeaza ca daca decesul persoanei in cauza este
constatat clinic, dar ea este ventilata (aerisita) mecanic conservand astfel in corpul ei
functia hemodinamica, absenta aerisirii (ventilatiei) spontane trebuie sa fie verificata printr-o proba de hipercapnie.
Mai mult, in plus fata de cele trei criterii clinice mentionate in Articolul R. 671 - 7 – 1, trebuie atestat si caracterul ireversibil al distrugerii encefalului:
a) Fie prin doua encefalograme nule si aeractive efectuate la un interval de minimum 4 ore, realizate cu amplificare maximala pe perioada unei inregistrari de 30 de minute, rezultat care trebuie sa fie consemnat intr-un proces verbal de catre medicul care face interventia la fata locului si interpreteaza inregistrarile
b) Fie printr-o angiografie punand in evidenta oprorirea circulatiei encefalice, consemnat intr-un proces verbal de catre un medic specialist radiolog, un procedeu a carei valoare stiintifica nu poate fi pusa la indoiala
Astfel, din punct de vedere juridic si deci in mod oficial, prin moarte cerebrala, persoana poate fi declarata decedata !
Astazi, conform legislatiei in vigoare, criteriul mortii prin distrugerea creierului este singurul criteriu pe care jurisdictia accepta pentru constatarea decesului unui individ !
Pentru ca din punct de vedere medical, distrugerea sistemului nervos central este un proces ireversibil !

CONSTATAREA MORTII
Nu orice persoana este autorizata sa constate si sa consemneze un deces !
a) In cazul in care nu se pune problema prelevarii de organe, decesul poate fi constatat si consemnat intr-un proces verbal de catre orice medic autorizat, figurand pe lista Ordinului National al Medicilor in activitate, in urma caruia ofiterul starii civile este desemnat de catre Codul Civil, ca autoritate responsabila cu inregistrarea oficiala a mortii !
Numai dupa eliberarea certificatului de deces de catre ofiterul starii civile, persoanei decedate i se pot organiza ceremoniile funerare !
b) In cazul in care se pune problema prelevarii de organe, persoana aflata in faza de deces, in general este supusa unei reanimari prelungite si in acest caz, conform Articolului L 671-10 din CSP, procesul verbal de constatare a mortii si consemnarea ei trebuie efectuate de catre doi medici independenti unul de altul, precum si de echipa de medici responsabila cu prelevarea de organe!
Pentru a evita un eventual abuz, medicii insarcinati cu constatarea mortii sunt astfel alesi incat ei sa nu cunosca pe cel care urmneaza a fi grefat si nici persoana ale carei organe urmeaza a fi prelevate !
In aceste conditii, decesul nu este stabilit decat in baza angiografiei cerebrale, singura proba incontestabila a decesului avand valoare stiintifica recunoscut de lege in CSP !
Conform articolului R 671-7-3, paragraful IV, decretul din 2/12/1996, cei insarcinati cu constatarea mortii vor intocmi concomitent procesul verbal al decesului, precum si certificatul de deces solicitat de ofiterul starii civile (documente necesare pentru inhumarea corpului neinsufletit), in baza carora echipa insarcinata cu prelevarea de organe isi poate indeplinii misiunea in conditiile prevazute de lege.
Astfel, pare firesc sa ne punem intrebarile :
1. Putem intotdeauna stabili momentul exact al mortii ?
Nu! Nu in toate cazurile!
Pentru ca stabilirea datei exacte a mortii, necesita intotdeauna
existenta cadavrului, ceea ce in general lipseste in cazurile cand persoana decedata este diparuta!
In ipoteza disparitiei si a unei certitudini in privinta mortii, tribunalul teritorial in raza caruia domiciliaza persoana disparuta are competenta juridica sa o declare decedata!
In cazul unei incertitudini a mortii disparutului, acelasi tribunalul poate face aceasi declaratie, numai dupa zece ani de absenta a lui !
2. Putem beneficia in conditiile legii de Eutanasie in mediu spitalicesc?
Nu! Pentru ca Eutanasia nu este legiferata in Franta ! Si nici in majoritatea tarilor Uniunii
Europene! O exceptie face Olanda, una dintre tarile cele mai avansate din punct de vedere democratic, precum si din punctul de vedere al Drepturilor fundamentale ale omului !
Astfel, conform legii noi nu dispunem « liber » de corpul nostru !
Interdictia eutanasiei fiind unul dintre aplicatiile principiului indisponibilitatii corpului uman !
Mai mult, daca eutanasia « pasiva » este «relativ » tolerata in Franta si incepe sa fie din ce in ce mai mult « acceptata» din motive umanitare si in alte tari ale Uniunii Europene, eutanasia « activa » este pedepsita de lege ! Si atrage dupa sine si sanctiuni disciplinare, respectiv administrative !
Ea poate constitui o crima, cum ar fi in cazul delictului de neasistenta unei persoane aflate in pericol de moarte, a otravirii unei persoane, a provocarii unei siuncideri, sau o omucidere involuntara, daca ea este comisa de catre o persoana fizica sau juridica, insarcinate cu acompanierea persoanei aflate in faza terminala a unei boli incurabile !
Din contra, Legea n° 2005-370 din 22 aprilie 2005, privind drepturile bolnavilor aflati in faza terminala, autorizeaza medicul curant de a limita sau a inceta tratamentul aplicat, chiar si fara acordul acestora din urma, daca exista un pericol de moarte! (Art. L. 1111-4 din CSP)
In cazul eutanasiei « pasive » insa, « solicitata » de catre un bolnav in faza terminala a unei boli incurabile (cand acest lucru este posibil !), conform Decretului n° 2006-120 din 6 februarie 2006, medicul curant este obligat sa respecte un « algoritm » de procedura.
In primul rand, el trebuie sa ia aceasta decizie avand convingerea ferma ca procedura este absolut necesara si este si singura prin care se pune capat suferintei bolnavului si numai dupa ce s-a consultat cu intreaga echipa in a carei ingrijire se afla pacientul, din care face parte cel putin si un medic specialist, in calitate de « consultant » !
In al doilea rand, el are obligatia sa se consulte si cu membrii familiei bolnavului, care la randul lor trebuie sa fie de acord cu procedura, prin care in principiu se vor debransa aparatele care mentin in viata bolnavul sau se pune capat unui tratament care il mentine in viata, conform Articolului R. 4127-37 din CSP.
3. Putem solicita ajutorul unui membru al familiei, unei rude apropiate, unui
prieten, in conditiile legii, pentru a provoca o eutanasie ?
Nu ! Eutanasia « activa » asa cum am mentionat-o mai sus este considerata o crima si
se pedepseste conform legii ! In concluzie, ea nu poate fi practica de nimeni ! Nici de catre membri familiei, nici de catre prieteni, nici macar de catre medici, mai putin in acele tari in care eutanasia este autorizata prin lege !
Orice persoana care a asistat la un asemenea act, chiar in cazul in care nu a participat « activ » poate fi urmarita penal pentru « nedenuntare » de crima si complicitate la crima premeditata!
In schimb, bolnavul aflat in faza terminala a unei boli incurabile (cancer, SIDA, etc.,) care isi poate provoca « singur » eutanasia, nu poate fi pedepsit in conditiile legii, pentru ca in acest caz eutanasia poate fi « interpretata » ca sinucidere, un act solitar, nereprimat de lege !
Mentionam aici insa ca implicarea rudelor apropiate intr-un act de eutanasie provocata unei persone, ridica serioase probleme din punct de vedere juridic in cazul mostenirilor, in cazul distribuirii averilor !
Omuciderea, o crima premeditata, poate anula testamentul legat de succesiune !
In sfarsit, atragem atentia ca chiar si tentativa de eutanasie este pedepsita de lege, in aceleasi conditii ca si tentativa de crima premeditata !
4. Care sunt sanctiunile penale la care ne expunem in cazul eutanasiei « active » ?
Conform legislatiei in vigoare in Franta (dar si in majoritatea tarilor Uniunii Europene),
distingem urmatoarele doua cazuri distincte:
a) Omucidere, crima cu premeditare. Pedeapsa prevazuta in Codul Penal pentru un asemenea act este intre 30 de ani si inchisoare pe viata (Articolele 221-3, 222 - 7 si 222 - 8 din NCP)
b) Otravire provocand moartea, crima cu prmeditare. Pedeapsa prevazuta in Codul Penal in acest caz este pana la 30 de ani de recluziune criminala (Articolul 221 - 5 din NCP)
Retinem ca exemplu in acest caz o hotarare judecatoreasca data de catre Curtea de
Jurati (Juriul Popular) al TGI (Tribunalul de Inalta Instanta), « Ille et Vilaine » (Rennes, Bretania) din 11 martie 1998, cand, persoana care a provocat eutanasia a fost condamnata la 5 ani de inchisoare cu suspendare !
In cazul provocarii eutanasiei de catre medici, pe langa sanctiunile penale deja mai severe la care ei sunt expusi, exista intotdeauna si sanctiuni disciplinare si administrative!
Mutarea ! Retrogradarea dintr-o functie conducere ! Interdictia de a practica medicina pe o perioada limitata sau radierea definitiva de pe lista Ordinului Nartional al Medicilor in exercitiu !

Exemplu. Cazul lui Vincent HUMBERT
Pe 27 februarie 2006, Judecatorul de Instructie Anne Morvant de la TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) « Boulogne sur Mer » (Arras, Pas de Calais), prin ordonanta n°03012089 declara un « non-lieu » (incetarea urmaririi penale) contra Doamnei Marie Humbert, mama lui Vincent, precum si contra medicului sef al serviciului de reanimare si terapie intensiva al centrului hélio-marin din Berck, Frédéric Chaussoy, care de comun acord, la solicitarea lui Vincent, pe atunci in varsta de 21 de ani, devenit tetraplegic, mut si nevazator, in urma unui grav accident de circulatie, i-au provocat o eutanasie « activa » pe 24 septembrie 2003 !
Aprofundarea dosarului.
In urma unui grav accident de circulatie pe 24 septembrie 2000, Vincent Humbert devine tetraplegic. Nesuportand sa mai traiasca, face o serie de demersuri pe langa autoritatile administrative franceze ca sa i se aprobe provocarea unei eutanasii « active »!
Numele lui devine celebru datorita unei scrisori adresate in acest sens presedintelui Republicii Franceze, Jacques Chirac si ulterior facuta publica, care la randul lui i-a refuzat doleanta, cerandu-i « sa regaseasca gustul vietii » ca « ordin al Presedintelui Republicii »!
Cronologic :
Pe 24 septembrie 2000, Vincent Humbert, in urma unui grav accident de circulatie cade intr-o coma profunda timp de 9 luni, in urma caruia ramane tetraplegic, mut si nevazator !
In decembrie 2002, gratie auzului si a activitatii cerebrale care îi raman intacte, precum si a unor mijloace de comunicare puse la punct de catre terapeutul sau Chantal, el solicita, Preseedintelui Republicii Franceze, Jacques Chirac, « dreptul de a muri » prin provocarea unei eutanasii « active », care îi refuza categoric acesta dorinta !
Pe 24 septembrie 2003, Marie Humbert, mama lui Vincent, îi provoaca o eutanasie « activa » (ceea ce semnalase ca intentie, inca din 21 septembrie !) administrand o cantitate considerabila de pentobarbital de sodiu, in urma caruia Vincent cade din nou intr-o coma profunda.
In urma gestului ei, este imediat retinuta de autoritatile politienesti si acuzata de tentativa de omor cu premedetitare.
Pe 25 septembrie 2003, apare cartea lui Vincent, scrisa dupa accident, intitulata « Va solicit dreptul de a muri » ! Ecranizarea ei in regia lui Marc Angélo, pe TF1-cel mai important si urmarit canal de televiziune francez, urmeaza sa fie difuzata intr-un telefilm in acest an !
Pe 26 septembrie 2003, Dr. Frédéric Chaussoy, cu acordul mamei, decide sa puna capat starii de agonie in care cazuse Vincent in urma eutanasiei « active » provocate de catre mama lui, administrandu-i clorura de potasiu si sistand complet masurile de reanimare!
Pe 2 ianuarie 2006, un « non-lieu » este solicitat de catre parchetul insarcinat cu judecarea dosarului Humbert, in care Marie Vincent este inculpat cu capul de acuzare « otravire cu premeditare », iar Dr. Frédéric Chaussoy cu cel de « administrare de substante toxice » !
Pe 27 februarie, Judecatorul de Instructie Anne Morvant care instruia dosarul Humbert, declara un « non-lieu » in favoarea D-nei Humbert si al Dr. Chaussoy (scoaterea lor de sub urmarire penala) si ei sant pusi in libertate !
De atunci, Marie Humbert, mama lui Vincent, se zbate pentru promulgarea unei legi, « Vintent Humbert », care sa permita depenalizarea legala a eutanasiei « active » in cazurile exceptionale !
Peste o jumatate de million de persoane (printre care si personalitati ale vietii social-politice, oameni de stiinta, de cultura si de arta, etc.,) au semnat si contrasemnat petitia lansata de catre Marie Vincent !

COMENTARIUL AUTORULUI
Dosarul « Vincent Humbert » nu este un unicat in « istoria » eutanasiei franceze, in particular, si al celei europene, in general !
Insa, este pentru prima oara, cand un « condamnat fara mila la suferinta pe viata », solicita unui presedinte de stat, aprobarea provocarii unei eutanasii « active » !
Adica, dreptul de a renunta la viata, dreptul de a muri in demnitate, avand in vederea diagnosticul pacientului !
In urma scandalului, precum si a reactiei opiniei publice declansate de Dosarul « Vincent Humbert », conform unei ordonante din 22 aprilie 2005, legislatia franceza « tolereaza » euthanasia « pasiva » in cazul bolilor incurabile pentru a pune capat suferintei pacientului!
Insa, Vincent Humbert, nu suferea de o boala declarata incurabila, cel putin, oficial !
Cum ar fi cancerul, SIDA, etc., care mai devreme sau mai tarziu, cu sau fara voia
noastra, « aduc » moartea, inainte de « termen » !
Starea lui de sanatate era stabila ! Numai ca el nu se putea bucura de viata, « la comanda », asa cum îi « ordonase » presedintele Frantei !
Intr-o asemenea situatie, eutanasia este strict interzisa !
Chiar si cea « pasiva », evident ! Pentru ca cea « activa », oricum este pedepsita de lege !
Astfel, atat mama lui Vincent, Marie Vincent cat si medicul sef al unitatii de terapie intensiva si reanimare, Dr. Frédéric Chaussoy, conform legii ar fi putut fi condamnati la 30 de ani de recluziune criminala sau chiar la inchisoare pe viata !
Ceea ce nu s-a intamplat !
Pentru ca Justitia s-a aratat « binevoitoare »!
Si este rar cand justitia franceza este « intelegatoare » si « toleranta » !
Mai mult ca sigur, chiar si Presedintele Frantei, Jacques Chirac, a fost si el « consultat », direct sau indirect in ceea ce priveste « sentinta » !
In sfarsit, cei care se afla in faza terminala a unei boli incurabile « condamnati la moarte » si asteapta « in culoarele mortii », conform Legii din 4 martie 2002, au dreptul sa beneficieze de orice mijloce, de orice natura ar fi ele, de care dispune unitatea de terapie de « Soins palliatifs », in care se afla internati, pentru ameliorarea suferintei lor!
Ceea ce este foarte « vag », dar este si foarte « cuprinztor » !
Ceea ce « inzestreaza » practic cu puteri « nelimitate » pe cei responsabili de ingrijirea bolnavilor aflati in faza terminala ale bolilor declarate, incurabile !
In plus, Legea din 22 aprilie 2005, prin Decretul n° 2006-122 din 6 februarie 2006, prevede si un dispozitiv “complementar” care “converge” in sens “tare” catre ceea ce numim eutanasie!
Si atunci, de ce sa fim ipocriti ? De ce sa nu legiferam eutanasia, indiferent de forma ei, « pasiva » sau « activa », daca provocarea ei este solicitata de pacient, pentru a pune capat suferintei acestuia ?
In urma procesului Vincent Humbert, exact 2.134 de persoane insarcinate cu acompanierea persoanelor aflate in faza terminala ale unor boli incurabile (Soins palliatifs) au solicitat intr-un comunicat publicat saptamana trecuta o « noua » lege, clara, concreta care sa autorizeze eutanasia in cazurile exceptionale, disperate !
Pentru a raspunde acestor solicitari, Avocatul General al Acuzarii, Frédéric Bernardo, reprezentand Ministerul Public a angajat un dialog cu Frédéric Chaussoy, privind legea votata si in Belgia in 2002 !
Din dezbateri rezulta clar ca “legea Leonetti” (Franta) votata in 2005 permite sistarea tratamentului pacientului care il mentine in viata, pentru a-l ajuta sa moara in demnitate !
Este insa vorba de eutanasie « pasiva » !
Exista insa numeroase cazuri in care eutanasia « pasiva » nu este « eficace » ! (vom reveni cu detalii intr-un articol urmator « Eutanasia » !)
Cu alte cuvinte, pentru a muri, de multe ori avem nevoie de ajutorul celor din jurul nostru, cei care ne iubesc, cei care ne respecta, cei care ne ingrijesc !
De la ei asteptam un gest « salvator», acel gest care ne permite sa murim in demnitate !
In nenumarate cazuri insa, « pasivitatea » acestui gest este o conditie necesara, dar nu si suficienta !
Vorbim atunci de eutanasie « activa » !
Este « viza » pe care o solicitam pentru a trece in nefiinta!
Pentru a pune capat durerilor si suferintei in “culoarele mortii”!