Nimic nou în planul falsei receptări artistice ...

Adevarul este totdeauna la mijloc. Artistii respectivi de ce nu procedeaza la fel ca inaintasii lor, incercand sa isi defineasca in jurul unui critic de arta viziunile si proiectele.
Totdeauna a existat o arta ... oficiala, criticata dar promovata, a existat o politica in acest sens. s-a mers la ceea ce era oficial cu arta deja recunoscuta, si artistii noncomformisti si-au vazut de viata lor , murind fara a fi nus ce reprezentanti pe nu stiu unde. Mai mult, Patapievici, closca cu puii de aur, a batut campii cat cuprinde, inflamand lucrurile si nicidecum dandu-le un sens. Era de datoria lui sa explice ca atat poneiul roz cat si zvastica, din pdv al artei promovate, nu sunt incarcate de semnificatiile sociale, ci golite de ele. folosite ca orice alta forma. dar el, in loc de a explica simplu acest fapt, s-a pierdut in explicatii calamburice care au enervat si mai mult.
sa nu judecam pe cei ce nu inteleg. au si ei savoarea lor. ci pe cei ce stiu si inteleg si se poarta ca niste prosti.

e posibil sa fie arta, parerea criticii de specialitate poate sa fie de ajutor, totusi, e facil sa strecori in pseudo-arta elemente de impact cum e aceasta svastica si, astfel sa starnesti controverse aducatoare de notorietate.

ceva tot ramane si alaturarea cu marii predecesori, la randul lor controversati, nu poate decat sa te onoreze si sa te plaseze pe o anumita orbita

vreau sa spun ca o improvizatie de efect nu este neaparat una valoroasa si prejudecati sunt in egala masura atat atunci cand respingem cat si cand imbratisam provocarea respectiva.

are de castigat numai "artistul", anyway...