Este mai dulce berea decat cartea...

Avem noi romanii niste metehne, ne laudam, ne autoconsolam, suntem cei mai grozavi, cei mai buni, etc.
Cu o floare...Pai cum sa fim un popor destept cand nu punem mana pe carte? Vorbesc de cea scrisa pe hartie, nu asa generic.La noi bautura, meciurile, mancatul semintelor in fata blocului, in statia de bus sau la meciuri neaparat de forbal, telenovelele si manelele, asta este cultura noastra ca popor. Cine mai asculta emisiunile lui Patapievici, Puric, sau a atator CREIERE de la care ai ce invata, cand avem pe Elodia, Bahmuteanca , Pepe si nevasta lui sau mai stiu eu ce paparude. Daca generatia "de la bloc" adica cea care a migrat in deceniile trecute de la sat la oras, este cum este si nu o mai putem recupera decat in foarte mica parte, nu la fel se pune problema cu noua generatie care are de unde sa se informeze, care are in fata ochilor tot felul de exemple de cum nu trebuie sa faca. A da mereu vina pe guvernanti, pe saracie, pe parinri betivi si familii dezmembrate este un fel de "eu n-am nici o vina".
Exemplul cel mai prost intr-un asemenea caz este cel personal si v-as ruga sa-l luati doar ca pe un exemplu oarecare: am avut 3 mame si un tata care n-a dus niciodata paharul la urechi ci la gura, iar de la 14 ani am fost dat afara din casa parinteasca, a trebiut sa ma descurc. Am gresit de foarte multe ori, am inceput sa fumez si sa beau, la 18 ani m-am insurat si la 20 aveam 2 copii, am refuzat sa-mi vand sufletul pe vremea cand toti semidoctii intrau in partid ca sa mai poata urca putin pe scara sociala, am refuzat sa ma fac turnator, am fugit din tara mea ca sa-mi oblojesc durerea din suflet printre cei mai straini decat strainii intre care traisem pana atunci, dar am citit mai tot timpul si cartea a fost medicamentul, balsamul sufletului meu.
Viata nu-i o gluma, o placere continua, este mai degraba o zbatere din care ai numai de invatat. Menirea noastra pe pamant este una singura, CUNOASTEREA si nimic altceva. Averea, frumusetea exterioara, traiul bun, bautura, chefurile sunt iluzii. Si inca ceva inainte de a incheia nu exista "mantuire fara durere",cine are urechi sa auda.
Cu toata dragostea,
Gelu