"Moartea voluntara"!

« Moartea voluntara », o veritabila industrie a mortii !
Thomas CSINTA, Jurnalist de Investigatie, Paris
Atasat de Presa, Grupul de Presa al Politiei Capitalei (Revistele "Politia Capitalei si "IPA-International Police Association"

A ajuta o fiinta umana sa se sinucida, contrar „mentalitati” si legislatiei tarilor latine sau anglo-saxone, legislatia helvetica nu considera o infractiune moartea voluntara, "siunciderea asistata" daca actul este „alturist” si fara un mobil „egoist”!

Elvetia, « Confederatio Helvetica» din 1803, o « reuniune » trilingva (germana/schweiz, franceza, italiana/svizzera si mai rar romanche/svizra) a 26 de cantoane in vestul Europei, « patria » neutralitatii militare si politice, sediul a numeroase organizatii stiintifice, politice, economice si militare internationale, a ceasurilor, dar si a bancilor « tixite » cu conturi bancare oculte, este una dintre putinele tari in lume, alaturi de Benelux (Belgia-Olanda-Luxemburg/UE) si Statul Oregon (SUA) care a legalizat dreptul omului « de a muri in demnitate » !
Daca intr-o forma „restransa”, acest drept este utilizat de catre legislatorii tarilor europene sub forma de „eutanazie” (pasiva sau activa), un procedeu complex care necesita reunirea a numeroase criterii juridico-medicale si care are loc intr-un mediu spitalicesc sub control medical, suportat din banii publici, ai asigurarilor de sanatate (a se vedea si articolul autorului aparut anterior: „Crima in numele legii: Eutanasia si Moartea, prezentat la Colocviul International de la Paris „Dreptul da a muri in Demnitate”) cu „o conditio sine qua non”: ca pacientul sa sufere de o boala incurabila, aflata in faza terminala, in legislatia helvetica, eutanazia este „generalizata” prin „sinuciderea asista”, este un procedeu la indemana „oricui”, practicat in general de catre diverse organizatii care „se autodeclara” de tip „non-profit”, mai mult sau mai putin competente pe „ plan paleativ”, si fac beneficii uriase, de multe ori averi inestimabile, „asistand” pe cei care vor sa-si puna capat zilelor, indiferent de starea lor de sanatate, de varsta lor si deseori in locuri nedemne pentru un muribund: spatii locative abandonate in zonele periferice intrate in urbanizare, spatii industriale/comerciale sau depozite in faza de demolare, camere dizgratioase de hotel frecventate de prostituartele cu clientii lor si nu in ultimul rand in masini abandonate in parking-uri „salbatice” (neautorizate) in vecinatatea autorutelor!

PREAMBUL

Concret, un medic specialist, este autorizat sa-si „ajute” pacientul sa moara „in demnitate” preparand lui o otrava, cu conditia ca sa fie el, pacientul, cel care executa „comanda”, adica sa bea singur, cu mainile lui otrava!
In caz contrar, vorbim de o crima! De o omucidere!
O crima premediatata, o infractiune deosebit de grava care poate fi sanctionata penal cu ani grei de detentie sau chiar cu recluziune criminala la perpetuitate (inchisoare pe viata!)
Daca varianta UE/SUA a ”siunciderii asistate” este una restransa, la „eutanasia pasiva” sau „activa”, varianta helvetica a ei este una „generalizata” pe toate planurile care intervin intr-un asemenea procedeu, fara a depasi totusi limitele Codului de Procedura penala!
Dupa cum am mentionat mai sus, „eutanasia pasiva/activa” este practicata sub control medical intr-un cadru juridic, intr-un mediu spitalicesc, ceea ce este supus desigur unor formalitati birocratice care dureaza in timp!
In plus, cel putin teoretic, trebuie respectate o serie de „conditii”, printre care mentionam: discernamant al persoanei, cereri repetate in timp, boala incurabila aflata in faza terminala, suferinta fizica sau psihologica importante si pronostic fatal sau invaliditate definitiva!
In schimb, „sinuciderea asista” este un procedeu mult mai rapid, „practic” si „eficace”, care este organizata de catre diverse organisme „non-profit” in dauna muribundului care umple buzunarele celui care il conduce pe ultimul sau drum!
De-altfel, aceste institutii, pe langa taxele de „sinucidere” pe care le percep si care variaza intre 2150-6150 Euro, au sute, mii de membrii care platesc si o cotizatie de „aderent”, intre 25-50 euro/an, pentru ca momentul venind sa poata muri „mai ieftin”!
Pentru ca taxele nu sunt aceleasi pentru cel care este „membru aderent” al unei asemenea institutii, respectiv, cel pe care „il apuca pofta sa moara asa dintr-o data, de pe o zi pe alta”!
Astfel, iata si explicatia reusitei financiare ale acestor institutii!
Si asta in ciuda faptului ca incepand din 18 decembrie 2005 si Spitalul Universitar din Lausanne (Elvetia franceza) autorizeaza „sinuciderea asistata”!

APROFUNDAREA DOSARULUI

Investigatiile noastre in acest dosar s-au orientat catre doua mari organizatii care au sinistrul obiect de activitate ”siunciderea asistata”, amandoua cu statut de „asociatie lege 1901” (in terminologia juridica franceza), amandoua „caritative” si desigur „non-profit”!
Este vorba de „DIGNITAS”, infintat pe 17 mai 1998 la Forch in AMZ (aria metropolitana a Zurich-ului), cu sediul social la Schwerzenbach (carrtier Wiedikon), totalizand astazi peste 6000 de aderenti, avand 55 de nationalitati si, care a „asistat” la sinuciderea a exact 872 de persoane din cele 7368 de cerei depuse la sediu, din care cca 85% straini (anglo-saxoni, francezi, italieni, etc), conform celor declarate recent de catre Directorul si fondatorul organismului, Ludwig A. Minelli, (un fost avocat si jurnalist, acum in varsta de 75 de ani), respectiv „EXIT” (ADMD-Asociatie pentru Dreptul de a Muri in Demnitate cu cele doua sedii elvetiene ale sale, la Geneva si la Zurich), infintat in 1982, membra a unei „miscari” EXIT-Transnational, creat in 1935 in Marea Britanie, fondat de catre zece medici de profesie, avand ca Presedinte pe Dr. Jérôme Sobel (Geneva) si ca Vicepresedinte pe Dr. Jean-Emmanuel Strasser (Geneva), cu 67.500 de aderenti, din care 53.500 la EXIT-Zurich (in Elvetia germanica) si 14.000 la Exit-Geneva (in Elvetia franceza), platind o cotizatie anuala de 40 FCH (cca 25 de Euro)!
Daca in ceea ce priveste „EXIT”-ADMD, toate cercetarile pe care le-am efectuat in legatura cu „siunciderea asistata” de catre ei nu ne-au condus la nereguli, nici in ceea ce priveste modul in care acest procedeu este aplicat, nici relativ la cei care asista la eveniment, nemaivorbind de locul, contextul juridico-medical si de facturile detaliate pe care ne-a pus la dispozitie conducerea (mai mult rezonabile, „cu bun simt”), in ceea ce priveste „DIGNITAS”, am fost socati de catre aspectul sau comercial, de promovarea unei veritabile „industrii” a mortii, precum si de catre „gustul” D-lui Ludwig A. Minelli (care vorbeste fluent cele trei limbi nationale elvetine!) pentru afaceri morbide!
In ciuda rezidentei sale superbe din Mahor (Maur), aflat in AMZ (aria metropolitana a Zurich-ului), un „fruct”, no comment (!) al reusitei sale in „afaceri”, precum si al sediului social imens al „DIGNITAS”-ului de la Schwerzenbach tot in AMZ, ales cu foarte „bun gust”, din considerentele religioase, precum si datorita superstitiilor localnicilor, considerate de el „ manifestari primitive” ale lor, membrii asociatiei pe care o dirijeaza sunt obligati sa „migreze” din loc in loc cu „executiile” lor, ei fiind considerati un „popor migrator”, niste adevarati SDF (Sans Domicile Fixe) ai societatii civile!
Un „rau” dar si un „bun” necesar societatii!
Un „bun” necesar, pentru ca 87% (ultimele rezultate!, in crestere fata de 2007, cand erau 85%) de helvetici considera ca „sinuciderea asistata” este „un lucru bun”!
Un „rau” necesar, pentru ca expulzat de pretutindeni, anul trecut, „DIGNITAS” a fost nevoit ca prin forta majora sa-si instaleze cartierul sau general in localurile unei societati industriale la Schwerzenbach, la cca 115 m de cel mai mare bordel din Elvetia!
Si deja localnicii „s-au saturat” sa vada zilnic, morti adunati de catre serviciile funebre si sa fie tot timpul in colimatorul Politiei si Justitiei din Zurich, fiind obligate se deplaseaza la fata locului pentru constatarea „sinuciderii asistate” de catre „DIGNITAS”!
Contactand pe cei de la Consiliul Local, oamenii desi sustin ca au facut toate cele necesare pentru ca „executiile” lui „DIGNITAS” sa nu aiba loc in urba lor, ei nu ezita sa nu remarce „profesionalismul” celor care asista sinuciderile!
„Efectiv, clinica pune la dispozitia pacientilor toate conditiile necesare unei morti usoare, rapide si nedureroase”.
Care „clinica” deja, ne intrebam noi?
Conform celor declarate de catre responsabilii de la primarie, anul acesta ar fi avut loc acolo 23 de sinucideri asistate!
In realitate, numarul celor „siuncis” de catre „DIGNITAS” , un act la care participa in mod obligatoriu doi membrii pentru confirmarea „mortii voluntare”, anul acesta trebuie sa fie mult mai mare!
Investigatiile noastre aprofundate conduc la o cifra considerabil mai mare!
La 54 de persoane!
Tinand cont de faptul ca „DIGNITAS” (de la demnitate!) conduce din lipsa de demnitate si multi alti „clenti ai mortii” pe ultimul lor drum si prin parking-uri in propriile lor masini, prin parcuri publice, paduri si alte zone dezafectate!
Se pare ca ce mai „fideli” lui „DIGNITAS” ar fi britanicii, dupa nemti!
Numai in 2003, numarul celor care s-au lasat asistati de catre „DIGNITAS” ar fi de 76 de suflete, iar primul asistat a fost tot britanic, Reginald Crew, un barbat in varsta de 74 de ani din Liverpool.
El oferise suma de 5000 de Lire Sterline pentru a fi asistat sa moara in „demnitate” de catre „DIGNITAS”!
Si asta in ciuda faptului ca Dl. Ludwig Minelli ne declara ca dupa consultarea unui medic elvetian de catre „clientul mortii”, care i-a prescris substanta ucigasa „Pentothal” (Penthiobarbital de sodiu, Natrium-Pentobarbital) si care are evident avizul lui, numai cca 12% doresc sa paraseasca aceasta lume!
Cca 70% nu vor reveni niciodata, iar 18% vor opta pentru un ”stand-by”!
„DIGNITAS” si-a gasit in sfarsit in 2004 si un al doilea sediu, un fel de „Punct de Lucru” in Cantonul Argovie, la Reinach!
Dupa ce Politia i-a inchis „Punctul de Lucru” la Stäfa (AMZ), obligand-o sa se „retraga” la Maur, la resedinta lui!
Punct ochit, punct lovit!
Se pare ca acolo „sicriile ambulante” nu prea au deranjat vecinii, asa cum rezulta din declaratiile D-lui Markus Gossweiler, secretarul communal din Maur.
Inainte de anul 2002, cand Dl.Ludwig A. Minelli, Secretarul General al asociatiei si-a propus sa-si gaseasca o alta rezidenta la Scheuren, tot in AMZ, cand incepuse deja sa fie foarte solicitat!
Pe atunci cotizatia era de 17 euro, iar numarul „clientilor potentiali” ajunse-se la peste 2000, fata de 1000 in 2001 si 650 in 2000, majoritatea lor pe atunci, fiind tot germani, britanici, olandezi dar si francezi, italieni, si chiar nord-americani (americani, canadieni)!
Cel mai batran fiind in varsta de 95 de ani! Cel mai tanar neavand decat 20 de ani!
In ultimul timp, din 18 februarie 2008, pentru a reduce formalitatile administrative (in special vizitele si prescriptiile medicale), directorul asociatiei „DIGNITAS” a hotarat ca este mai eficace metoda „sacului de plastic umplut cu helium”!
Nu necesita nici o prescriptie medicala si este si mai ieftin decat Penthiobarbitalul care poate fi gasit in orice farmacie in Elvetia si care costa cca 20 de euro (un flacon de 10-15 g in mod normal, pentru un client „normal”!), „en detail”, iar in „en gros”, utilizat de catre institutii specializate, pretul este in jur de 5 euro!
Dupa cum afirma el, in multe din situatii bolnavul ajunge la sediul „DIGNITAS” in ambulanta, intr-o stare deplorabila!
Trambalarea lui prin spitale, la consultatii medicale ar fi dificila si evident, mult mai costisitoare!
Din cele ce am putut afla, ar fi avut loc deja patru executii cu helium, ceea ce din pacate, mai mult ma face sa ma gandesc la executiile naziste in masa, decat la o moarte cu demnitate!
In sfarsit, de ce boli sufera in general clientii D-lui Ludwig A. Minelli, in unele documente, nu Director-Fondator al „DIGNITAS”, ci „numai” Secretar General?
Din dosarele pe care le-am putut studia a reiesit ca majoritatea sunt cei care intr-adevar sufera de boli grave, cum ar fi scleroza in placi, schizofrenie, epilepsie, diabet, cancer in faza terminala, boala Altzheimer, accidente vasculare cerebrale, dar chiar si bolnavi mintali in stare grava dar cu „discernamant” ?!
Am putut studia dosarul unei asemenea persoane de origine elvetiana care in 2006 a ajuns pana la Tribunalul Federal (juridictia elvetiana suprema!) solicitand dreptul de a putea si el sa beneficieze de o „sinucidere asistata”!
Adresandu-se la 170 de medici psihiatrii pentru a putea avea „cale deschisa” catre „DIGNITAS”, niciunul dintre ei nu l-a ajutat!
In cele din urma, individul a fost nevoit sa se adreseze Curtii Europene a Drepturilor Omului!
In momentul de fata, dosarul lui este in studiu!
Mai mult, Chantal Sébire, „celebra” frantuzoaica suferind de o malformatie faciala in urma unei boli incurabile care dorea sa-si puna capat zilelor la inceputul acestui an, adresandu-se autoritatilor franceze pentru „eutanazie activa”, i s-a refuzat dreptul ei „de a muri in demnitate”!
Atunci si ea s-a adresat Curtii Europene de Justitie, insa intre timp, dupa cum am putut afla de la „DIGNITAS” (unde isi depuse-se dosarul!) ea a reusit sa-si procure Pentobarbital de sodiu, „la negru” (pe piata neagra), cum nici un medic nu a vrut sa-i prescrie si, ulterior s-a sinucis!
Este interesant ca desi Politia Judiciara de pe langa TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) Paris a efectuat o ancheta minutioasa in acest dosar fara sa fi putut confirma acest „verdict”!
Din contra, Dosarul Chantal Sébire este unul „clasat” astazi in urma decesului ei, dar a fost si va ramane unul „misterios” in arhiva!
Dintre cele zece asociatii elvetiene care asista la siuncidere in mediu spitalicesc sau acasa la domiciliul „clientului”, asa cum rezulta din investigatiile noastre, „DIGNITAS” singurul care „lucreaza” si cu strainii!
Adica accepta sa asiste si straini la sinucidere!
Cca 60% dintre ei sunt de origine germana!
Iar printre cei 204 „executati” de catre „DIGNITAS” in 2006 s-au numarat si cincisprezece francezi!
In 2007, din cele 141 de „victime legitime” ale lui „DIGNITAS” (unele surse indica 138!), numai 6 erau elvetieni, restul au trecut frontiera, „tragandu-si sicriile lor” dupa ei in loc de bagaje, printre care erau si doisprezece fancezi!
Din cercetarile pe care le-am efectuat ulterior reiese ca numarul celor pe care „DIGNITAS” i-a condus pe ultimul lor drum in 2007, este in jur de 312 si nu 141, ceea ce a fost declarat oficial de catre secretarul sau general, Dl. Minelli!
In incheiere, putem mentiona si faptul deloc de „neglijat” ca documentele de arhiva atesta aspectul „superinflationist” al procedurii!
Daca la inceputul anilor 2000, o „calatorie” in lumea celor drepti costa la „DIGNITAS” cca 3500 de euro, anul acesta ea costa 10.000 FCH, adica cca 6150-6200 de euro!
O crestere de aproape 100%!
Dupa unele documente de arhiva si declaratii fiscale, pare ca aceasta crestere este si mai importanta!
In primii ani al mileniului trei „taxa de moarte” perceputa de catre „DIGNITAS”, dispunand de 15 salariati „part-time” si 8 medici, era de 2000FCH (cca 1250 de euro), pentru ca in 2008 aceasta taxa sa fie de 11.000FCH (cca 7000 de euro), cotizatiile trecand si ele la sume cuprinse intre 80FCH (50 de euro) si 500FCH (315 euro)
Iar Directorul si Fondatorul lui, Dl. Ludwig A. Minelli, in urma unui proiect de marketing, in prezent „sondeaza” terenul pentru deschiderea unei filiale in Germania, la Hamburg, avand in vedere ca numarul clientilor germanici este cel mai mare!
Anul trecut, dintre cele 195 de persoane carora „DIGNITAS” a prescris natrium-pentorbital, 120 proveneau din Germania!


COMENTARIUL AUTORULUI

Volumul urias de documente si materiale de arhiva pe care le-am studiat, inclusiv interviurile D-lui Ludwig A. Minelli, respectiv, investigatiile noastre „pe cont propriu” legat de ajutorul acordat „trecerii in nefiinta” de catre asociatia helvetica „DIGNITAS”, au pus in evidenta o serie de incoerente si inexactitati in ceea ce priveste aceasta institutie declarata de de catre „guru”, organizatie „caritativa”, „umanitara”, non-profit!
Este imposibil sa avem o viziune clara, de ansamblu, asupra activitatii „DIGNITAS”, numarul real ai aderentilor si salariatilor sai, precum si asupra cheltuielilor efectuate de asociatie, inclusiv salariile personalului!
In majoritatea cazurilor, sursele indica nu cifre ci „parametrii variabili” ai unei activitati, bizare, controversate, cu o „marja de eroare”, pe care noi am incecat sa le evaluam folosind caracteristicile numerice ale „variabilelor aleatoare” din teoria probabilitatilor!
Cert este ca desi Dl. Minelli respecta legislatia Codului Penal helvetic, in special Articolul 115, respectiv, Articolul 8.1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, motiv pentru care el este inatacabil de catre autoritatile judiciare si politienesti cantonale din Zurich, pentru noi, cum pentru majoritatea oamenilor de buna credinta, oamenilor de suflet, respectiv celor care studiaza cu „interes” dosarul lui, el este cel putin un individ dubios, care desfasoara o activitate „caritativa” foarte dubioasa!
Noi suntem convinsi ca politica institutiei „DIGNITAS” converge „in sens tare” (in norma!) in termeni matematici, catre o veritabila „industrie”, infloritoare, din pacate, a mortii!
Si cand afirmam acest lucru, ne referm in primul rand la faptul ca am descoperit ca „DIGNITAS” nu are un cont bancar pe numele ei, ci pe numele lui Ludwig A. Minelli!
Ca acel cont are multe zerouri in euro (aproape 1.000.000 de euro) si el nu este deschis la o banca elvetiana, ci la una germana, la Munchen!
De ce oare?
Se teme cumva Dl. Minelli ca in „patria” conturilor bancare oculte, oare, banii lui sunt prea curati?
Sau, poate, mult prea murdari ca sa fie in siguranta!
Desigur, el se justifica cu cheltuielile sale „uriase”, afirmand in cadrul unui interviu acordat, ca ei vor servi la cumpararea unui „Sediu-Punct de Lucru” in care „DIGNITAS” sa-si poate „executa” in „pace” si „demnitate” pe cei care isi doresc, nu o viata chinuita, ci o „moarte voluntara”, solicitand ca „produs”, ofeta : „sinucidere asista”!
Alt element care ne pune pe ganduri!
Celelalte zece institutii helvetice specializate in „sinucidere asistata”, printre care si „EXIT”, practica preturi mult mai reduse (cca de trei ori mai mici!) si ofera conditii mult mai „decente” pentru „a muri in demnitate”, pentru a nu intra in „conflict” cu legislatia tarilor ai caror cetateni vin sa moara in Elvetia nu-i accepta pe straini!
„DIGNITAS” fiind singura care isi deschide larg portile!
Si chiar îi incita la moarte!
La aceasta provocare, Dl. Minelli atrage atentia asupra faptului ca din motive „umanitare” el nu-si poate refuza serviciile unui cetatean numai pentru faptul ca este strain, sau pentru ca vine dintr-un stat vecin, Germania, Franta, Italia, etc!
Pentru a fi si mai convingator, el editeaza personal si o „brosurica” distribuita gratuit, „Mensch+Recht”, care apare trimestrial in 5800 de exemplare, costul careia fiind de 95.000FCH (cca 60.000 de euro).
El nu se considera mai „vinovat” decat „guvernantii bancilor elvetiene, care nu-si nu-si pun problema daca cetatenii straini care isi deschid conturi bancare la ei, fac acest lucru pentru a scapa sau nu de impozitele pe care trebuie sa le plateasca in tarile lor”!
Ne intrebam daca, oare, asa o fi? Fara nici un interes material?!
Atunci de ce oare, D-na Soraya Wernli, fosta secretara generala a organizatiei „DIGNITAS” a parasit in 2005 institutia atat din motive etice cat si financiare?
Dansa afirma ca ea nu era de acord din punct de vedere etic cu politica promovata de catre institutie, iar Dl. Minelli, facea din „sinuciderea asista” o afacere personala, o imbogatire prin promovarea „industriei” mortii!
Nici in acest caz, autoritatile cantonale nu pot face nimic contra D-lui Minelli!
Pentru ca, Codul Penal helvetic nu face referire nici la originea etnica ai celor care vin in Elvetia sa moara voluntar si nici la tara lor de resedinta!
Mai departe, stim din surse sigure, ca „DIGNITAS” isi incita clientii la moarte!
Din procesele verbale pe care le-am putut vedea, in majoritatea cazurilor „sinuciderea asistata” avea loc in aceasi zi in care „pacientul” trecuse pe la medicul care i-a prescris pethiobarbitalul de sodiu mortal!
Ori, asa cum procedeaza alte institutii specializate in domeniu care se vor „respectate”, printre care si „EXIT”, ele propun candidatului la „moarte voluntara” sa consulte medicul de doua ori la un interval de timp, permitandu-i astfel sa renunte, eventual, la sinucidere!
Din cate stim, Dl. Minelli, considerat de catre unii un adevarat poliglot, un aparator ferm al drepturilor omului, pervers si monstruos de catre altii, printre care si de catre Profesorul François-Xavier Putallaz, a primit la sfarsitul lunii ianuarie 2008 o directiva in acest sens de la Directorul Autoritatii de Supraveghere Medicala din Zurich!
O mare „admiratoare” i-a fost si actrita franceza Maïa Simon!
Nascuta pe noiembrie la 1939 la Marsilia, debuteaza in teatru sub directia lui Maurice Béjart, Jean-Louis Barrault ou Jorge Lavelli, inainte ca la inceputul anilor 60 sa apara intr-un mare de telefilme-seriale printre care: „La Boussardel”, Thiery la Fonde, „Le Commissaire Moulin”, „Habits Noirs”.
In filme de lung metraj a jucat alaturi de Jean Rochefort, Clauide Brasseur, Guy Bedos sub directia lui Yves Robert in comedia „Nous irons tous au paradis” (1977) si alaturi de d’Emmanuelle Béart (mama ei) in filmul "Les témoins", d’André Téchiné.
Pentru piesa „Copenhage” a fost distinsa cu 2 Molières en 1999.
Suferind de cancer generalizat, ea moare „asistata” la varsta de 67 de ani, miercuri dimineata pe 19 septembrie 2007, facand apel, nu la serviciile lui „DIGNITAS” (sic!) ci la cele ale lui „EXIT” ADMD din Zurich, la care aderase din octombrie 2006!
Avem insa si numeroase exemple care confirma ca Dl. Minelli nu a respectat intotdeauna cu strictete directivele primite!
Fara sa dam amanunte (multe din ele fiind considerate secrete profesionale!), un candidat englez avand scleroza in placi, recent, a fost „executat” la mai putin de jumatate de ora de la sosirea lui in „labirintul” in care nu se moare singur, la „DIGNITAS”!
Cu toate ca Dl. Minelli sustine in interviuri ca de la data aderarii si pana la data „sinuciderii asistate”, in principiu se scurg sase luni!
Si la „nevoie” procesul poate dura si 1800 de zile!
Cel putin teoretic!
Si totusi multi au murit intre anii 2005-2006 fara sa fi fost respectat acest „calendar”!
Mai mult, au fost numeroase cazuri in care candidatii nici nu erau la „capat” de drum, asa cum prevede regulamentul „eutanaziei”!
Putem mentiona aici „executia” a doi francezi in februarie 2002, frate si sora, in varsta de 29, respectiv, 32 de ani, amandoi schizofrenici!
In aprilie 2003, „DIGNITAS” asista la sinuciderea „precipitata” a cuplului britanic Jennifer in varsta de 53 de ani si Robert Stockes in varsta de 59!
Desigur, amandoi erau bolnavi!
Dar de epilepsie, respectiv, de diabet!
Deci nici ei nu erau „muribunzi”!
Mai tarziu, in 2004, „DIGNITAS” asista si la „moartea voluntara” a unui tanar declarat „depresiv” de numai 25 de ani, care poate era „recuperabil” si ar fi putut fi „retinut” in lumea celor vii!
Dar dupa declaratiile unui „fidel” colaborator al D-lui Minelli, Ignaz Reutlinger, care a fost alaturi de numerosi sinucigasi voluntari in ultimele lor clipe de viata :„Sinuciderea este un drept al fiecaruia dintre noi si fiecare dintre noi are dreptul sa o comita!
Chiar si persoanele suferind psihic”!
Au fost si accidente! Erori de dozaj!
In august 2004, unui german i-au trebuit nu mai putin de 72 de ore sa poata parasi in chinuri groaznice lumea noastra, a celor vii!
In 2007, somat sa paraseasca un apartament, „Punct de Lucru” in centrul Zurich-ului, „DIGNITAS” a inchiriat un apartament la Stäfa in AMZ!
In cele opt zile care vor urma, ea va asista sase persoane pe ultimul lor drum fara intoarcere!
Nici in acest caz Dl. Minelli nu poate fi tras la raspundere nici de catre politia cantonala nici de catre justitie pentru ca in legislatia helvetica la acest „capitol” este un vid imens, care il protejeaza pe „guru” din plin!

POST SCRIPTUM

In concluzie, chiar daca „DIGNITAS” se considera organizatie „curata” in fata legii, asta nu inseamna neaparat ca Dl. Minelli, nu-si poate reprosa nimic si trebuie sa se simta curat in fata propriei sale constiinte!
El nu face decat sa exploateze cu ferocitate un text de lege care foloseste termeni mult mai generali decat „eutanazia”, si anume, „moartea voluntara” sau „sinucidere asistata”! Ori, trebuie sa atragem atentia in mod deosebit asupra acestori termeni pe care le utilizeaza medicina si jurisdictia tarilor care accepta juridic „moartea voluntara”!
In Tarile de Jos (Benelux), „moartea voluntara” este restrictionata la „eutanazie pasiva” sau „activa”, procedee care desi nu sunt legalizate in celelate tari ale UE, ele incepe sa fie „tolerate” din ce in ce mai mult in toate tarile care se vor democratice si respecta drepturile fundamentale ale omului!
Prin „eutanazie pasiva”, bolnavului aflat in faza terminala a unei boli incurabile se sisteaza acel ajutor care il mentine in viata!
Prin „eutanazie activa”, considerata o crima de catre lege in multe tari, bolnavului i se administreaza un medicament, pe cale orala sau prin injectie letala care îi pune capat zilelor! (a se vedea si articolul autoprului aparut anterior: „Eutanazia si Moartea”).
Conform unui interviu acordat de catre Profesorul Englert de la Universitatea din Viena, rezulta ca majoritatea celor care fac apel la eutanazie intr-o proportie de 80% sufera de cancer generalizat si numai un procent relativ scazut, intre 10-15%, de boli degenerative!
In peste 90% din cazuri, „eutanazia activa” consta intr-o injectie letala de Pentothal, dar ea poate lua si forma unei „sinucideri asistate”, prin absorbtia pe cale orala de catre pacient a unei doze de Penthiobabital de sodiu!
In principiu, cca 60% au loc la spital si 40% acasa, la domiciliul pacientului!
Benelux si Statul Oregon (SUA, din 1994) sunt si tarile care si-au „liberalizat” complet legislatia privind „moartea in demnitate” sub forma de „eutanazie”!
Spania fara sa fi liberalizat legislatia in acest sens, depenalizeaza totusi chiar si „eutanazia activa”, daca conditiile medico-juridice sunt satisfacute!
Franta si Germania au legiferat „eutanazia pasiva”, dar in unele cazuri exceptionale „tolereaza” si „eutanazia activa”, in sensul ca cei care o provoaca desi sunt inculpati de „omucidere” si compar in fata Tribunalelor, sunt in general achitati la proces!
Din contra, California si Vermont (SUA), ca si Elvetia vor sa „importe” din Elvetia dreptul de a muri in demnitate, sub forma de „sinucidere asistata”!
In concluzie, intocmai aceasta terminologie mult mai generala: „moarte voluntara” sau „siuncidere asistata”, de care in principiu, poate beneficia orice persoana, indiferent de starea de sanatate, indiferent de varsta conduce la abuzuri!
Si care este si la indemana D-lui Ludwig A. Minelli, Directorul asociatiei „DIGNITAS”!
Din investigatiile noastre facute, apreciem ca la fiecare 100.000 de decese, exista cca 500 de abuzuri comise!

__________________________________________________________________________________
(*) Multumesc D-lui Paul Amar, reputat jurnalist francez la « France Télévision » (Fr2, Fr3, Fr5) pentru discutia deosebit de constructiva avuta pe tema acestui subiect in ziua de 28 mai 2008, intre orele 12h30-14h00, la Terminalul 2F (Terminalul F, Aerogra 2) pe Aeroportul CDG-Paris.