viul ca forma a existentei pamantene

Omul ca forma de existenta a materiei nu poate sa cunoasca adevarul pentru ca nu poate sa-si depaseasca parametrii intre care rezoneaza prin intermediul analizatorilor cu lumea.Noi vedem altceva decat este,noi vedem reflectia lumii si nu lumea.Macrocosmosul este prea mare si microcosmosul prea mic .Amandoua prea complicate si de nepatruns pentru mintea pamanteana.Menirea noastra este sa ne perfectionam tehnicile de supravietuire si sa evadam de aici,macar in Galaxie.A vorbi de creatia lumii este un nonsens.Punem ipoteze si dam raspunsuri dupa cum ne imaginam,fara a avea certitudini.Lumea poate fi infinita,complicandu-se la infinit,cum tot asa poate fi finita.Noi pamantenii nu putem sa fim un rod al intamplarii.De la bacterie la om exista semnul creatiei,dar de aici la descifrarea inceputului lumii mi se pare lipsit de sens sa ne batem capul cu asa ceva,atata vreme cat ramanen niste biete ganganii care de abia au o suta de ani de la descoperirea zborului.Singura certitudine pentru noi este ca suntem lut superior organizat,restul este imaginatie.

Universul este infinit si nu vom ajunge sai vedem capatul niciodata oricate vieti am fi avut.Nu sunt decat trei dimensiuni prin care trecem: trecut, prezent si viitor.daca trecutul ramane mereu in urma,prezentul e in continua miscare , e instabil ne indreptam catre +infinit, oricat de departe ar fi el.Pentru unii drumul catre + infinit dureaza mai mult sau mai putin, - de ce oare? asta e intrebarea, cu asta ar trebui sa incepem.De ce unii traiesc mai mult si altii mai putini?De ce chiar si pruncii mor la cateva zeci de secunde sau ore de la nastere,si exemplele ar putea continua ,Si vedem ca sunta valabile la toate vietuitoarele, oricat de mari sau complexe pot fi.Daca analizam o musca , o furnica sau o musculita vedem ca si ea are o inima ,o viata ca si noi ,sau alte animale mai mari.Daca ar fi sa privim cu microscopul la alcatuirea corpului lor, vom vedea multe asemanari izbitoare.-binenteles la o scara mult mai mica. Si acu ma intreb daca viata exista in miniaturizare, este si in alte vietuitoare mai mari , este in noi, de ce nu ar fi si la scara megalactica,unde noi toti am fi componentele unei alte vieti, - o inima sau un rinichi , ochisau mana sau un picior, a unui urias de exemplu care si el la randul sau ar fi parte componenta la alt organ, etc... si tot asa....si daca asta e adevarat inseamna ca sunt infinite posibilitati de a fi viata la nivel mult mai mare si poate suntem condusi... sau poate noi suntem o simpla celula dintru-un organ sau organism, dar nu stim ce e viata si de cine e creata ce face sa ne miscam , sa gandim ,de ce traim, cine ne face, sa facem, ce facem? Asta e intrebarea!.Un lucru e real ca microcosmosul la nivel de celule este identic cu cel la scara megalactica, ca se petrec aceleasi fenomene si la scara mult mai mare.Universul pe care noi il vedem ca find caleea lactee este o particica , un fir de nisip sau si mai mic , in comparatia cu marimea universului,