NU E CEVA NOU, DAR E CEVA BUN

Se stie inca dinaintea erei noastre ca nu Dumnezeu a creat lumea, deci asta nu e o noutate.

Formele embrionare ale ateismului si ale dialecticii materialiste se dezvolta inca din antichitate, atat in China si India, dar mai ales in Grecia antica. Inceputurile sunt reprezentate de scoala din Milet a lui Tales (sec. VII-VI i.e.n.). Ganditorii Scolii din Milet considerau ca la baza lumii nu sunt zeii, ci materia unica, identificata cu unul dintre aspectele sale concrete de manifestare: apa (Tales), aerul (Anaximenes), iar mai tarziu focul (Heraclit din Efes).

Mai apoi, luand atitudine impotriva idealismului si misticismului, impotriva pitagoreicilor si eleatilor, Heraclit din Efes (540-470 i.e.n.) arata ca lumea nu a fost creata de niciun om si de niciun zeu, ci a fost, este si va fi un foc vesnic viu, care se inteteste si se domoleste conform unei anumite ordini. Lenin aprecia aceasta idee si arata ca aici sunt elementele incipiente ale materialismului dialectic. Heraclit din Efes are marele merit de a fi generalizat ideea contradictiei, considerand ca esenta materiala a tuturor luurilor este strans si indisolubil legata de dedublarea lor in laturi contradictorii. Heraclit relieferaza ideea schimbarii permanente a lumii pe baza luptei contrariilor, guvernata de o ordine universala (logos).

Ulterior, de-a lungul oranduirilor sociale, conceptia materialist-dialectica si ateismul claselor sociale progresiste au evoluat mereu in lupta cu metafizica idealista reactionara, omul urcand pe noi trepte ale cunoasterii pana la aparitia marxism-leninismului, singurul in stare sa ofere o teorie stiintifica unitara despre lume si viata.In cadrul filosofiei marxiste, dialectica se dezvolta pe o baza materialista, materialismul fiind unica teorie stiintifica asupra dezvoltarii si in acelasi timp unica metoda stiintifica de cercetare apta sa reflecte just legile generale ale miscarii materiei si sa calauzeazsca activitatea practica de transformare a naturii si societatii, dupa cum spunea karl Marx: "Filosofiinu au facut decat sa _interpreteze_ lumea, important este insa a o schimba".

Diclaectica stiintifica nu poate fi decat materialista, deoarece conexiunea si dezvoltarea sunt inerente materiei, dupa cum materialismul nu poate fi decat dialectic, deoarece tocmai intelegerea dialectica a miscarii si a sursei acesteia alunga din stiinta orice forte supranaturale si blocheaza automat orice tentativa idealista. De aceea, dupa aparitia filosofiei marxiste, care a dezvoltat dialectica nu din burta, nu din ceruri, ci pe baza generalizarii datelor stiintelor particulare si a practicii revolutionare, orice incercare de reeditare a metafizicii - adica de revenire la o metoda depasita de evolutia stiintei - nu este decat un obstacol in calea dezvoltarii cunoasterii umane. Este regretabil si aberant ca astazi inca exista totusi asa ceva, tot felul de pseudocercetatori care scriu articole pseudostiintifice, unde fara sa aiba argumente, incearca - fara succes - sa combata ba marxismul, ba darwinismul etc. etc. Este bine ca mai exista oameni de stiinta progresisti ca Hawking care combat idealismul reactionar.

Dumnezeu nu are naţionalitate, iar în plus nu e nici proprietatea unei anume naţii. dacă vreţi să vedeţi un răspuns decent şi pertinent, mergeţi la comentariul: dacă nu Dumnezeu, atunci cine?
lectură plăcută!