Din cauza parintilor nebuni

Sunt o femeie matura. Tatal mi-a murit intr-un accident de masina, cand aveam 9 ani. De cand am deschis ochii in casa nu am auzit decat tipete, urlete, injuraturi spuse de o femeie, care, culmea, are doua facultati: Scademia Comerciala si Dreptul. Acea femeie este cea care m-a adus pe lume. Tatal, doar "zbiera" la ea, nu o injura. Totusi, cu tatal meu m-am inteles bine pana cand a murit. Mama? Eu nu pot sa-i spun mama. Nu am putut sa-i spun niciodata mama. Numele ei este Eugenia. Locuiesc, din nefericire cu ea, in apartamentul ei, pentru ca nu am avut curajul sa fac un credit pe termen lung la banca ca sa-mi iau o garsoniera, pentru ca nu am avut curajul sa raman in strainatate cand am mai plecat. Nu am putut sa accept sa fac o munca necalificata, nu am putut sa plec avand ca datorie aici, datoria de descoperit de cont. In plus, sunt legata de aceasta tara printr-o profesie vocatie pe care o practic numai vara. Ea este foarte batrana, se apropie de 90 de ani. S-a considerat si se considera victima a vietii. Am avut prieteni imaginari si am si acum. Cand eram copil ma visam eroina, dar o eroina care nu se jertfea pe sine ca sa-i salveze pe altii, gen Isus Cristos, ci o eroina care invingea toate dificultatile.Acum aproape 3 saptamani a plecat sa-si faca cumparaturile la Magazinul Billa, din Titan, magazin care, se stie, este situat pe un loc unde, de cativa ani incoace, au loc accidente si mor batrani. Nu stiu exact ce s-a intamplat, eu eram la serviciu, cert este doar ca si-a fracturat soldul stang, mana stanga si a fost lovita la cap. La inceput mi-a fost mila. Acum nu imi mai este. O privesc ca pe "o aratare", ca pe ceva de care voi scapa foarte curand - stiu ca i se va intampla ceva, iar eu, in acel moment nu ma voi afla sub acelasi acoperis cu ea. Cine nu are un "parinte" de sex feminin ca al meu, SA FIE FERICIT CA NU IL ARE. Cu foarte multa amaraciune, din Bucuresti