copiii "din ziua de azi"

copiii "din ziua de azi" sunt singuri, dar multi; partea buna este ca, fiind multi, sunt intelesi; problema singuratatii copiilor e veche de cand lumea si pamantul, dar abia acum a inceput sa existe o preocupare.

Nu este vorba de boala in cazul de fata, ci de optimizarea conditiilor in care se dezvolta copiii si de exploatarea potentialului acestora inca de timpuriu. Traind intr-un mediu izolat, fara sprijinul parintilor, acest lucru nu se intampla si poate sa conduca la probleme serioase de adaptare sociala. Preocuparea pentru bunastarea psihica a copilului este cat se poate de relevanta si nicidecum o nascocire a psihologilor.

Pe propria piele va pot confirma : timpul petrecut cu parintii nu are nici o legatura, daca parintii nu il acorda copilului, nu incearca sa-i inteleaga problemele si preocuparile. Parintii pot sta o ora sau o zi cu copilul, nu are importanta. O ora de comunicare si intelegere/afectiune/whatever... valoreaza mai mult decat o zi in care ei doar constata ca ala micu se joaca linistit "in lumea lui". Problema adevarata este ca parintii sa incerce sa participe la lumea aceea fara s-o invadeze, aici e adevarata responsabilitate a actului in sine. Psihologii...ei au aparut ca sa substituie parti ale noastre , meseria asta s-a nascut din nevoile noastre, nu din neant. Credeti ca la 1800 cand familia avea un alt rol era nevoie de psihologi, familia si prietenii sunt cei mai buni psihologi. Psiholog (din al meu p. d. v.) = comoditate+evitare de a ne asuma vina si raspunderea+ lipsa de timp sa "deal with our own issues" + cineva care sa poarte povara in locul meu (desi asta e total fals, dar se pare ca tine )+...
Copii in cele din urma, intr-adevar au si au avut prieteni imaginari dintotdeauna, acum insa acei prieteni imeginari nu mai sunt un refugiu nevinovat de la incapacitatea parintelui de intelegere (provenita din diferenta de varsta, orgolii prostesti, frustrari domestice, etc. ), ci au devenit niste parteneri de viata, copilul de azi nu se mai retrage in sine din cand in cand (alaturi de prietenul imag.) ci se retrage tot timpul.
Indraznesc o concluzie: Timpul alocat copiilor nostri nu poate fi substituit de catre nimeni, mai mult, si acel timp, daca nu e concentrat catre intelegere si comunicare, e mai mult distructiv si se numeste invadare de spatiu.
Puneti-va va rog problema...daca copilul va va reprosa la 25-30 ani cand veti fi mult mai intelepti ca sufera de lacune mari provenite din lipsa de timp si fuga voastra de raspundere, veti putea oare sa-l priviti in ochi si sa-i spuneti: ai dreptate, imi pare rau , acum ce sa fac...stiind ca de la inceput totul era foarte simplu....

noi toti suntem singuri...de multe ori suntem chiar foarte singuri si atunci cand familia ne inconjoara...este un firesc al lucrurilor..totul sa se transforme, inclusiv viata, comportamentul...
trecem intr-o alta etapa..cea in care trebuie sa invatam de mici ca firescul este ca fiecare sa-si poarte singur de grija..ca este doar ajutat o vreme, dar nimeni nu poate trai viata nimanui, ca atare...singuratatea nu trebuie sa sperie, sa fie tratata ca o maladie...este un firesc dat...sa nu mai amintesc ca venim si plecam singuri din lumea aceasta...

Tot de cand Lume adultii ocolesc mereu adevarul. Iar adevarul adultii i-l stiu perfect si anume ca accepta cel mai usor sa fie scalvii banilor si nicidecum sa se dedice Familiei. Care familie este impreuna si care familie considera ca este FAMILIE. Pai Familia inseamna simplu, impreuna si nimic mai mult dar adultii si in special femeile nu vor sa recunoasca ca nu le plac copiii si mai mut femeile lasa la indemana tribunalelor sa decida soarta copiilor lor cand i-i abandoneaza, divorteaza unde i-i folosesc ca momeala sau razbunare sau ca conditie materiala la aceste divorturi, cand i-i lasa pe mana altora si sescuza ca nu sepricep sa-i educe, cand fac diferenta intre frati, cand i-i folosesc ca masini de inteligenta mai ales in zilele de azi, cand se recasatoresc si cred ca i-i pacalesc cu partea materiala si atunci copiii dejdajdajnuiti se lasa pagubasi sa mai protesteze fiindca intelg ca mamele lor sau tatii lor s-au gandit numai la ei ca adulti, cand sunt educati ca TREBUIE sa se descurce si sunt impinsi sa creada ca trebuie sa plece mai tarziu din casa, cand sunt adusi pe Lume doar pentru a fi mostenitori, cand simt ca au venit nedoriti, cand simt ca vor fi vanduti, cand simt ca sunt folositi pentru sport ca parinitii sa se mandreasca, sau sa fie aceiasi profesionisti ca si parinitii lor si am multe de insirat. Nu mai vorbesc de asa zisele Organizatii sau Autoritati pe care copiii le simt autoritari cu parintii lor si i-i denigreaza ca incapabili smulgandu-i de la parinti si laudandu-se ca sunt mai buni decat parintii si culmea fara sa-i ajute pe parinti sa le fie buni parinti mai castiga si bani grei in ideea ca parintii nu sunt suficienti de parinti si ca sa arate asta aceste organizatii sau autoritati i-si mai creeaza si salarii si statute pe seama acestor suflete de parinti si copii smulgandu-i cu cea mai teribila cruditate din bratele parintilor facandu-i incompetenti si pe parinti si pe copii dar ma intreb daca sunt asa de profesionisti, atunci de ce nu sunt in stare sa-i invete pe parinti sa ofere o buna educatie copiilor lor si cred ca-i invata pe copiii altora ce inseamna Iubire dar parintii nu au voie sa-i invete ce-i iubirea pentru ca TREBUIE sa invete sa fie sclavii altor organizatii si uite asa mai departe cu toata nebunia unde MUSAI exista numai interesul BANULUI dar SENTIMENTE ioc fiindca e Viteza Secolului d.le si nu mai exista timp de Sentimente ci de Copii cu IQ si Adulti MASINI pentru bunastarea profitorilor de Suflete si o societate numai din MASINI. Asta este adevarul pe care stimatii adulti nu-l recunosc tot de cand Lumea. Daca adultii se lasa transformati in Masini cand mai inteleg ce inseamna Copii singuri daramite ce inseamna Familie. Este clara Lozinca; Dezbina si Stapanestei ca oricum deja i-am transformat pe parinti in Masini si oricum copiii lor vor fi sclavii nostri de maine. Asta da VIATA si credinta in Dumnezeu.