Dreptul la lene

Asta a re-adus cu sine capitalismul: ascensiunea burgheziei exploatatoare si exploatarea omului de catre om. Proletariatul industrial, agrar si intelectual este platit de mizerie si pus, prin inselaciune si santaj cu pierderea locului de munca sau a unei parti din leafa, sa lucreze mai mult decat cele 8 ore constitutionale pe zi. Art. 41 alin. (3) din Constitutia Romaniei prevede ca "Durata normala a zilei de lucru este, in medie, de cel mult 8 ore." Astfel, patronii exploatatori platesc un singur muncitor in loc de 3 si astfel acel Arbeitgeber in loc sa DEA oamenilor de lucru, sa creeze locuri de munca, el de fapt REDUCE locurile de munca si contribuie la cresterea ratei somajului. Astfel, muncitorul in capitalism, dupa ce ca este platit prost, mai muncste si de cateva ori mai mult decat ar trebui, luand astfel painea de la gura tovarasilor sai. Muncitorii accepta toate mizeriile patronilor lor fiindca au familii de intretinut, au credite la banci pe care trebuie sa le restituie etc. etc.

Paul Lafargue explica foarte bine acest fenomen in opera sa intitulata Dreptul la lene / Le droit à la paresse,
Este o carte scrisă acum 130 de ani, în 1880 dar e mai actuală decat multe altele, fiindca atinge si subiectul crizei economice de azi.

Etapele SPIRALEI INFERNALE sunt, pe scurt, urmatoarele:

1.Muncim tot mai multe ore si producem tot mai mult, ca sa castigam tot mai mult – asa ni se cere "ideologic" de catre societatea capitalista – ca doar marii industriasi/ patroni au nevoie de oameni "motivati" care sa le produca mai mult, sa se imbogateasca ei mai mult; lenea nu e buna, din punctul lor de vedere, deoarece nu muncim pentru ei si nu ne inregimentam sa le fie lor bine….

2. Produsele, la un moment dat, nu se mai vand, deoarece sunt prea multe, piaţa e saturata, iar oamenii nu mai au bani – salariile oferite de industriasi/ patroni nu sunt suficiente pentru a face fata tentatiei generate de produse; intervine publicitatea care ne convinge sa cumparam.

3. Suntem tentati de publicitate, vrem sa cumparam. muncim mai mult, sa castigam mai mult, sa ne permitem. Multi ne lasam tentati si facem si credite.

4. La un moment dat, sunt atat de multe produse pe piata, incat nu mai are cine sa le cumpere – dar spirala infernala continua: ca doar continuam sa muncim mai mult, ca sa ne platim creditele si…sa consumam mai mult.

5. Daca tot sunt dispusi din ce in ce mai multi oameni sa munceasca tot mai mult, de ce sa angajeze patronii 10 oameni, in loc de 7, sau chiar 5, ca doar vor munci suficient cei 5 deja angajati, daca sunt bine prinsi in credite si dorinte de consum. Asa apare somajul! Astfel, cei ce au un loc de munca sunt din ce in ce mai putini si muncesc din ce in ce mai mult, iar calitatea produselor/ serviciilor scade, dar nu conteaza pentru patron fiindca banii ii vin si aşa. In ceea ce priveste somerii – este treaba lor!

6. Creditele sunt din ce in ce mai numeroase si mai mari, deoarece cine intra in cercul lor iese greu.

7. La un moment dat, piata crapa: locuri de munca, credite, imobiliarele, totul pica.

Ei, noi ne aflam acum in acest al 7-lea moment.

E incredibil, dar acelasi autor ne explica faptul ca daca am munci mai putin fiecare dintre noi, am putea trai cu totii mai bine, somajul ar scadea - iar nivelul de trai al populatiei s-ar imbunatati. Dar nu ar mai castiga atat de mult patronii.

Parca nu e absurd ce spune omul asta. Si o spunea acum 130 de ani!!!

Franta a incepüut sa se trezasca, Grecia la fel. Sindicate intregi au iesit la greva, sa lupte impotriva exploatarii omului de catre om si pentru drepturile oamenilor muncii. Pe cand si la noi?