munca,munca si iar munca!

Am vazut declaratiile directorului general al companiei si vreau sa spun ca mi-au produs greata . In general toti angajatorii procedeaza la fel . Atunci cand ai plan , cand seful direct iti spune cu nonsalanta ca " zi merci ca ai unde lucra", cand ratele si toate cele de zi cu zi te macina , cand nu ai timp sa-ti mai vezi copilul, cand ajungi sa fii sclavul locului de munca , cand te gandesti cum sa mai faci,ce sa mai inventez pentru a putea atinge targetul ,toate acestea te macina in asa fel incat ajungi in aceasta nefericita situatie . Ii doresc multa sanatate si putere de a reveni in sanul familiei . Dupa primul caz mediatizat am avut un control de ITM pe tema orelor sulimentare , rezultatul a fost recomandarea sefului sa ne tinem gura . intrebarea fireasca "pana cand'?

De ce ne mai miram?Cu totii stim ca exista astfel de cazuri, mai ales in mediul privat unde asa zisii patroni isi spun simplu...stapani! Cine nu a auzit de asa ceva? Au impresia ca viata ta depinde doar de amaratul lor post de munca si de cele mai multe ori, daca nu-ti convine trabuie sa-ti cauti.Normal ca dupa ce pleci, pentru ca pur si simplu nu mai rezisti, esti catalogat ca fiind o persoana incorecta, nu ti-ai facut treaba cum trebuie, nu ai chef de munca si multe altele.
Eu am avut aceasta nesansa in care am ocupat locul altuiva care cel mai sigur se saturase de toate aceste mizerii...Desigur ca va inchipuiti ce mi-au auzit urechile.
Programul meu????? Este de jale...7 dimineata pana la 17, luni-vineri si 7-13 sambata, si asta saptamana de saptamana.Ca sa nu mai spun ca vine vara si se va prelungi cu inca o ora programul...Sa mai spun ca am copii? Sa va mai spun ca in fiecare sambata imi spun, mami, iar pleci la servici? Cand mai stai cu noi? Doar duminica?
De fiecare data evit sa le raspund si de fiecare data imi spun in gand:poate ca va veni si vremea in care sa pot sa imi permit si " luxul" de a sta cu sufletelele mele...Ce sa mai spun de viata personala? Nu mai pomenesc de ea...este telefonica, iar vocea de la celalalt capat, nu spune decat: mi-e dor de tine de mor...oare vom reusi in viata asta sa avem putina liniste si sa mai traim si pentru noi?
Cu totii ne revoltam, uram astfel de cazuri, ne uram pe noi insine de situatia pe care o acceptam si mereu am vrea sa schimbam ceva! Cum? Cand? Poate intr-o alta lume, intr-o alta viata...