Dreptul la viata si la adevar

Avem drepturi garantate de constitutie, exista legi care ne permit sa punem intrebari, sa primim raspunsuri, sa fim protejati si despagubiti atunci cand impotriva noastra se comite o injustitie, indiferent de catre cine si in ce context.
Doar ca cei mai multi dintre noi, romanii, nu stim sau nu ne mai simtim in stare sa ne cerem toate aceste drepturi. Ne-au obosit saracia si sistemul. Nu mai stim decat ce obligatii avem, ne apasa zilnic.
Dar ar fi bine sa ne amintim si e bine atunci cand cineva incearca sa creeze un precedent.

Avem dreptul sa fim tratati atunci cand suntem bolnavi, cu toata devotiunea si stiinta disponibile. Viata nu e un lucru de nimic, si incompetenta, greseala sau nepasarea nu trebuie sa fie permise in acest context.
Avem dreptul sa punem intrebari si sa primim explicatii.

Nu sunt in masura sa-l judec pe domnul doctor mentionat aici, nici nu-l cunosc, dar domnia sa ar fi trebuit sa stie de mult ca oricare dintre noi are dreptul sa ceara ca performantele profesionale, deciziile si rezultatele oricarui medic din tara asta, si implicit ale domniei sale, sa fie analizate si judecate. Si pedepsiti cei care gresesc.

La noi oamenii indurerati ca au pierdut pe cineva drag nu mai au resurse sa se intrebe de ce, sa ceara socoteala! Si ar trebui, pentru ca abia atunci cei ce practica medicina in tara asta si-ar aminti mai des ca nu le este permis sa fie nesimtiti, aroganti, spagari, indiferenti, neprofesionisti, prost pregatiti, asa cum multi din pacate sunt acum in sistem.
Iar imaginea si memoria unui om nu pot fi utilizate in nici un scop fara permisiunea familiei lui!