Devenim mai tandri...regasim iubirea pierduta

CÂND TE PRIVESC

Cuprins de pasiune,
m-atragi uşor spre tine
privirea-ţi străluceşte,
Eu mă topesc de dor.

Ne celebrăm iubirea
cu dragoste profundă,
trăind a vieţii clipă,
pe Altarul lui Amor.

Când te privesc, iubite,
mă văd ca-ntr-o oglindă,
cu sângele în clocot
şi dragoste-n priviri.

Aceeaşi patimă
ne dogoreşte-n inimi,
trăim momentul,
clipa şi apoi, murim...

Renaştem din cenuşă,
nu ştim a câta oară,
şi retrăim mirajul
la fel ca la-nceput.

Fericiţi suntem, în fine,
că vrut a noastră soartă
să ne dea cadou iubirea,
şi să nu ne mai despartă.

REGĂSIRE

În sfârşit, ne-am regăsit, doresc să fii fericit
să trezesc din adormire delicata-ţi fire.
Te-am simţit nerăbdător şi cuprins de dor.
recunosc în sărutare, marea disperare.

O surpriză absolută şi de mine percepută
readuce-n amintiri timpuriile iubiri.
Nu este fata Morgana, totul e real
intuiesc că aşa este fluxul estival.

Te sărut şi te ador, gura ţi-e amară
eşti puţin neliniştit, ca o mică fiară.
Mă cuprinzi şi mă-nfioară a ta dăruire
inima-ţi înalţă imnuri pline de iubire.

Ne-am regăsit şi ne iubim, nu e o întâmplare,
aşa ne este nouă dat, e scris în Cartea Mare.


Autor: Mariana Cârdei