Prezenta lor e o placere atat pentru adulti cat si pentru copii carora le modeleaza sufletul, facandu-i mai buni...

BIANCA

Era zi de primăvară când ne-am cunoscut
ziua noastră a femeii, cândva, mai demult.
Mă dusesem hotărâtă să o înfiez
şi-am văzut-o cum se-nvârte ca un titirez.

Mică, albă, delicată, ca un fulg de nea,
un mic ghemotoc de blană spre minge sărea.
Nu avea mustăţi, sprâncene, că şi le arsese
ochii – doua albăstrele chiar atunci culese.

Roze purta în urechi, roz era şi nasul,
blana albă de hermină, sprinten avea pasul.
Coada-i flutura semeaţă ca şi un stindard,
era fină, delicată, avea suflet cald.

M-am decis în graba mare să o iau cu mine
lângă inimă sub haină, ca să-i fie bine.
O mică sălbăticiune se zbătea să scape
miorlăind pe-un ton sinistru, sunete ciudate.

Am ajuns cu bine-acasă, unde fiica mea
a fost nespus de uimită văzând-o pe ea.
Coup de foudre, eu aş zice, fiindcă din priviri
şi-au declarat pe vecie marile iubiri.

A intrat în viaţa noastră cu iubirea sa
Ne-a adus şi mângâiere când se alinta.
Ne-a iubit pe fiecare după placul său,
a plecat din viaţa noastră şi ne pare rău...



SIX

Legănându-te alene cu codiţa fluturând
tu veneai timid spre mine, aerul adulmecând.
Şi luându-te în braţe, când în ochi eu te-am privit
inima-mi bătea, nebună…m-am îndrăgostit.

Six motan siberian, cu blăniţa moale
mi-a adus în viaţa mea clipe de încântare
Ca un tigrişor vărgat, are ochii de agat,
nasul pâs, negre lăbuţe ca nişte pernuţe.

Tandru face-o plecăciune şi-şi îndreaptă coada,
cu urechile ciulite îşi priveşte prada.
Nici o şansă nu mai are porumbelul care
se aşează pe o cracă toropit de Soare.

Şi la masă uneori mâncam împreună
una mie, una ţie, de ce mai puţine mie?
Cu lăbuţa semn îmi face să-ndrept greşeala
că şi lui friptura-i place cum o face Mama.

La sfârşit de săptămână când stăteam la masă
el era primul servit ca un domn acasă.
După ce-şi umplea burtica şi se alinta
în poziţii cam ciudate lenevea pe canapea.

Şi apoi, spre asfinţit, când se lăsa seara
pisicuţele vecine, îi ţineau cărarea.
Că era focos motanul, tare iubăreţ
şi-l chemau toate în noapte – vino Sixuleţ!



BILLY

Siamez Billy era, cu blană de catifea,
urechi, coadă şi lăbuţe ca o boabă de cafea.
Ochii, ce să mai vorbim, albaştrii ca apa mării,
uneori şi mai senini în lumina blândă-a serii.

Nasul negru de tăciune şi mustăţi feline,
ce adulmecă în aer, prada care vine.
Un atlet, bine făcut pentru vânătoare,
dintr-un salt era în pom, prada să-şi doboare.

Este tandru, drăgăstos, ştie să s-alinte,
toarce chiar un cântecel, ce-i trece prin minte.
Şi când a crescut pisoiul devenind motan
şi Sultanul cu haremul părea băietan.

Că se-ncinse nuntă mare în grădina cu umbrar
şi pisicile vecine intonau imnul barbar.
Mi-ar plăcea să-i vad urmaşii - micuţi pisoiaşi,
legănându-se pe labe, mici şi drăgălaşi.

Autor: Mariana Cârdei